5,183 matches
-
concepută, Într-o altă manieră, și chiar redusă, Într-un anumit sens la „unitatea celor doi termeni ai raportului dintre Stat și Individ”. Nu trebuie (și nu se poate, de altfel) absolutizat nici unul din termenii acestui raport. Cei care au exagerat puterea Statului, precum și cei care au exagerat libertatea cetățeanului, au căzut În erori insurmontabile. Giorgio del Vecchio amintește individualismul extrem al hegelianului Max Stirner (Johann Caspar Schmidt) cu lucrarea Unicul și proprietatea Sa unde se afirmă: „Viața individuală și Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
redusă, Într-un anumit sens la „unitatea celor doi termeni ai raportului dintre Stat și Individ”. Nu trebuie (și nu se poate, de altfel) absolutizat nici unul din termenii acestui raport. Cei care au exagerat puterea Statului, precum și cei care au exagerat libertatea cetățeanului, au căzut În erori insurmontabile. Giorgio del Vecchio amintește individualismul extrem al hegelianului Max Stirner (Johann Caspar Schmidt) cu lucrarea Unicul și proprietatea Sa unde se afirmă: „Viața individuală și Statul sunt puteri inamice mortale, Între care nici o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu el!” ( dintr-un film). „Mai ușor conduci o armată de 200.000 de oameni, decît un teatru cu 200 de actori!” ( dixit Mihai Codreanu, fost director al Naționalului ieșean, citîndu-l pe Molière). Sincer să fiu, marele sonetist a cam exagerat : cifrele reale ar fi 200.000.000 de militari și 20 de actori... Citesc În suplimentul cultural al Adevărului literar...o cronică la un spectacol băimărean al lui Afrim. Cum cro nicarul susține că merită să pleci pînă la Baia Mare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În care am regăsit geniul eternului teatru, m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că am limite comprehensive, ori unii gazetari exagerează, dar nu pot pricepe titluri de genul „Marcela Motoc a renunțat la teatru pentru un bărbat de culoare” (Național, 12 ianuarie 2004). Actorii adevărați nu renunță la teatru : nici pentru albi, nici pentru negri. Nici pentru funcții, nici pentru familie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de silă În alte ocazii sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin gări, nu exagerez, cam 20% din viață : fără folos! Dar nu le puteam evita. Am moțăit În gări În care, teoretic, n-aveam ce căuta - Dej, Tecuci, Caransebeș, Barboși ș.a. Calamburizînd, a la gare, comme a la gare! Cornel Udrea, mare specialist În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o pendulă? Ce-am fi putut face cu pendula aceea, Într-un spectacol cu o piesă absurdă? Multe!...Zău, exagerat de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși, periodic, un...pumn ( care-l lovea pe imprudentul privitor); În partea de jos ar fi putut exista un schelet, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse și fata. Urmă cu un aer critic ponderat: "Da', lăsând la o parte caterincile astea, treaba nu-i chiar așa cum îți închipui. Eu știu câte ceva despre listele de așteptare și de toate tărășeniile astea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două mușcături. Toată lumea din facultate se adunase ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-au trecut rapid când Milena coborî din amfiteatru la secretariat, gândindu-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a dat jignită că poftim cine îi poartă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a pus așa pata pă mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii nasoale. Nu neg, am mai exagerat și io, pă undeva. Da' acuma, pă bune, credeți că o veni altu' mai breaz în locu' meu? Ă?" M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE ȚINEM ÎNTOTDEAUNA PROMISIUNILE
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că trebuia să fii cel puțin familiarizat și cu faimoasele dictoane ale înțeleptului V.I. Lenin: Dacă nu știi, îți arătăm; dacă nu poți, te ajutăm și dacă nu vrei, te obligăm. Câtă înțelepciune! Ca să nu duc eu tot greul, directorul, exagerat de binevoitor, îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
merită. Mă rog... Faci ce vrei. Dacă ai ști câți au avut-o... pe conștiință... Nu ți-ai dat seama că e o iapă dintr-alea care nu se mulțumesc cu o singură șa? Hă, hă, hă! Hai să nu exagerăm, totuși...-subliniez plictisit ca și când n-aș fi fost întărâtat la maximum. Da. Așa e. Să nu exagerăm. După o lungă tăcere, Valy: Tovarășe Gerard, una cu una fac două. Eu mai zic una și după aceea tac. Aici, unde ne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai dat seama că e o iapă dintr-alea care nu se mulțumesc cu o singură șa? Hă, hă, hă! Hai să nu exagerăm, totuși...-subliniez plictisit ca și când n-aș fi fost întărâtat la maximum. Da. Așa e. Să nu exagerăm. După o lungă tăcere, Valy: Tovarășe Gerard, una cu una fac două. Eu mai zic una și după aceea tac. Aici, unde ne aflăm, se poate orice. E de ajuns să-mi faci un singur semn. Mă voi face luntre-punte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu întârzie să-ți plângă de milă și să te bandajeze. L-a mișcat - explică Iozefina poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă că i te adresezi cu șefule, care suna, zicea el, așa, ca ceva aruncat mai mult în scârbă, de imperialiști în țările lor, rosti acest cuvânt periculos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă ar spune: Gerard, ești al meu și n-o să te las de lângă mine niciodată, chiar dacă încă n-ai uitat-o definitiv pe Iozefina. Intenția ei de apărea cât mai atașată de mine, cât mai feminină, o prinde atâta timp cât nu exagerează. Același lucru și cu gestul strângerii de braț, nu trebuie să fie constant, nici într-un caz, ca nu cumva să cred eu că e cu premeditare și deci, subjugant. Departe de mine gândul să cred că însăși venirea noastră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl simțise intrând. Într-adevăr, n-avea cum să-l vadă, deoarece ea stătea în pat, cu ceafa spre ușa dintre camere. Karin-tante îl aștepta citind la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în care ne îmbrăcăm, ținem mult la felul în care articulăm cuvintele, cum ne mișcăm și cum gesticulăm și tot așa, suntem super-oameni. Doamne, ce mult iubesc această transformare a omului, totul este perfect, adică nu chiar tot, să nu exagerez, singurul lucru ce mă întristează este decalajul extraordinar care s-a creat între oameni, pe de-o parte cei super evoluați și prosperi, iar pe altă parte cei care încă mai trăiesc cu programul instinctual de supraviețuire (adică animalic). Dar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie optică apărută pe fondul consumului exagerat de alcool. În urma acestui accident n-a rămas de fapt nimic, a fost ca o năzărire neplăcută, de care nimeni nu avea interes să-și amintească. Nu s-a completat nici un raport, șefii poliției crezând că urmăritul din Alfa Romeo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult cu cât în corpul cărții, în povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul cinism - ca să moară
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Dumitru Avakian Nu cred că exagerez observând că Bruxelles, Capitala regatului Belgiei, apare astăzi drept o imagine-vitrină a Europei Unite. Atât în plan instituțional, cât și în cel cultural artistic. Este o metropolă relativ mică ce etalează astăzi un potențial important. Dat fiind cumulul actual al
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
care i-l cumpărase stăpîna sa. Uneori se privea minute În șir În oglindă. Cum s-ar zice, ducea o existență foarte discretă. Oricum ar fi fost, doamna Delilah se atașase afectiv de el (ea) foarte mult. Nu e deloc exagerat să afirmăm că Îl (o) iubea - și asta, din simplul motiv că, așa cum am mai arătat, doamna Delilah, fiind o femeie grasă, iubea toate animalele, fără deosebire de sex. Pentru a-i face viața cît mai plăcută, Îi cumpărase Încă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]