881 matches
-
în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună falsa motivație în raportul dintre om și mister, simbolul "dragostei" trebuie să-și păstreze unica semnificație veridică: justiția. Așa cum "dragostea lui Dumnezeu față de om" nu este decît un simbol pentru justiție, pentru legalitatea vieții, tot astfel și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul misterului. Semnificația ascunsă a acestor imagini se rezumă la pericolul vital de a ceda în fața tentației convenționale, a minciunii seducătoare a subconștientului, care incită omul să creadă că nu există, nici un pericol în a se supune tuturor capriciilor dorințelor exaltate și a ignora legalitatea misterioasă a vieții: imanența justiției. 3. Valori și non-valori 1) SFINȚENIA ȘI SĂNĂTATEA PSIHICĂ Justiția imanentă poartă în ea nu numai sancțiunea punitivă reprezentată de Satan și de Infernul (din noi), ci și remediul. Și nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat, trebuie să ai curajul etic de a te vedea așa cum ești, de a a te cunoaște treptat tot mai bine nu prin reflecții teoretice, ci prin experiență clarificatoare. Repetarea experienței este singurul mod eficient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adjunct. Morvan va fi omul providențial din punct de vedere administrativ, reușind să asigure hrana și celelalte nevoi ale ospiciului, punând ordine nu numai în relațiile cu furnizorii sau angajații, ci și cu internații, fie ei nebuni sadea, sau doar exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili, năuci, fie nevoiași sau ai nimănui. Pe cât de rațional și imbatabil se dovedește a fi în treburile practice, pe-atât de vulnerabil și expus pare a fi în plan spiritual, mai ales de când îl are în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s‑ar zice că anonimul din
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
apariția modelului de autor implicat activ în promovarea fascismului a luat naștere tipul intelectualului care protesta în tăcere, preferând izolarea în locul conflictului. Dintre orientările literare dominante în poezie se evidențiază pe de o parte Avangardele adaptate la doctrinele regimului, mașina exaltata de futuriști la începutul secolului devenind motor al progresului fascist, iar pe de altă parte poezia pură ce a găsit o continuare în cea a ermetismului, orientare literară ce reunea o seama de poeți și critici puțin sau deloc angrenați
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie fecunda: Vântul tremura exaltat și-aduce / frunze în arborii din Parc / iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aceleași concepții și aspirații, dar și aceeași nefastă încărcătură genetică, înscrisă în destin. [...] Iar opera lor, întreaga literatură romantică, ar putea fi citită în totalitate ca și cum ar fi opera unui singur autor!" (Losonczy: URL). Poate că viziunea aceasta este cam exaltată (generalizatoare) și prea puțin riguroasă, dar semnalizează o cale în abordarea inter textului romantic, pe care mulți analiști au urmat-o. Un demers esențial pentru înțelegerea influenței și a acțiunii ei în opera eminesciană aparține lui Liviu Rusu. În capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică, scrupuloasă, cu care naratorul prezintă cauzalitatea tuturor incidentelor neobișnuite pe care le trăiește în cala vasului Grampus din prima jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub impactul căruia ne descrie insula confraților lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs adesea degringoladă estetică, însă a pavat temeinic, lexem cu lexem, piatră peste piatră metaforică stufos-romantică, drumul expresiv al limbajului artistic. În mod cert acum, și în aceste proze cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a regăsit pe George Bailey. Acesta pricepe că a revenit la realitate. Nebun de bucurie, George Bailey îi sare polițistului de gît și aleargă către casă, strigînd tuturor în cale, chiar și lui Potter, "Crăciun fericit!". Intră în casă și, exaltat, urează un impetuos "Crăciun fericit" celor veniți să-i anunțe arestarea, expertul contabil însărcinat cu controlul conturilor societății și reprezentanții procurorului. Le strînge călduros mîna: "Sunt arestat." Apoi, la fel de surescitat, își îmbrățișează îndelung copiii. Soția vine și i se aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului fetișism religios, fetișismul mărfii ajunge la clipe de excitație ferventă. Singura trebuință care se mai exprimă aici este trebuința fundamentală a supunerii" (Guy Debord, op. cit., p. 70). 351 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
am întrebat; știu ce mi-au putut spune mie, prin fotografia pe care, într-un fel, mi-au dăruit-o. Ambiguitatea protestului lor este cuceritoare. O familie de „chinezi“, protestând în engleză în centrul Berlinului. Nu era vorba de tinerii exaltați, cu creastă multicoloră, din Noua Stângă, îngreunați de piercinguri și cercei, care își cumpără la un euro bucata insigne cu secera și ciocanul și fac gălăgie îm potriva masa crării balenelor, a creșterii taxelor de studii, a bombelor atomice și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
motiv. Omenirea era mitul meu fundamental, iar războiul îmi arăta că URSS era campionul său. Titanica sa încleștare cu Germania nazistă constituia în ochii mei nucleul războiului, intervenția americană aflîndu-se undeva la periferia conflictului central. În aceste circumstanțe, nutream sentimentul exaltat al luptei pentru întreaga omenire, pentru Europa și pentru Franța deopotrivă, pentru libertate și pentru socialism. Războiul era mondial, iar miza sa, libertatea lumii. Omenirea însăși trebuia să se elibereze și să se federalizeze. Orice idee europeană îmi apărea drept
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un răspuns la următoarea întrebare: care au fost primele semne ale libertății acestora? În marea lor majoritate, lucrările ce au ca subiect evoluția Bacăului de-a lungul secolelor XV XIX păcătuiesc, din punctul nostru de vedere, prin maniera, dacă nu exaltată, atunci profund subiectivă a abordării. Încercând să rezumăm, conform acestei abordări, istoria evolutivă a Bacăului ar fi avut un demaraj citadin excelent - încununat de construirea bisericii Precista (1491) și a Curții domnești la sfârșitul secolului al XV-lea -, urmat de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
când unele publicații religioase sau posturi de televiziune "de profil" adoptă tonul și limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
metafizicii și procesul de revizuire continua cu Johann Gottlieb Fichte, cu Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling și cu Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher. Dacă Blake îi citește pe toți acești filosofi are prea puțină relevanță; tot ceea ce contează este că vizionarul exaltat este pătruns până la refuz de ideile fundamentale puse în circulație de filosofii respectivi, idei care devin, treptat, locuri comune, parte integrantă dintr-o Weltanschauung colectivă. Din acest motiv, consider că este important sa prefațez analiza eului blakean prezentând diacronic evoluția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
black Horror, / His Spectre driv'n by the Starry Wheels of Albions sons, black and / Opake divided from his back; he labours and mourns!" (E: 148). Viziunea lui Los referitoare la "Omul Împătrit" merită o mică explicație separată. Acest pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
au ars și speranțele și dorințele noastre: poruncile burgheze, legile și valorile lumii noastre civilizate, tot ce purtasem cu noi ca nimicuri mîncate de molii, valorile și credința în lucrurile și ideile timpului care ne abandonase. Ne-am retras mîndri, exaltați, încărcați cu lucruri furate 12. Amănuntele de acest fel ale alunecării în barbarism sînt înspăimîntătoare. Ele s-au dovedit a fi nu numai preludiul a ceva ce nu se mai întîmplase pînă atunci surprinzător de bine organizata și eficienta exterminare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de N. Quintescu. Slavici a înțeles că sancțiunea politică îl urmărea și dincoace de Carpați. Un an mai târziu, aceeași instituție se vede silită să stăruie pe lângă el să accepte conducerea Institutului "Ioan Ottetelișanu" din Măgurele. "Slavici cu firea lui exaltată și naivă a primit propunerea cu entuziasm. Munca grea ce-i sta în față îl încânta. Planuri mari de cum are să prefacă pustiul în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
departe, vîntul m-ar fi pierdut Dacă nu erai tu, seva ce urcă din rădăcini. Referința la perioada nazistă se impune cu atît mai mult cu cît e vorba de un exemplu referitor la tineretul ce-și afirmă în mod exaltat, prin angajamentul politic, valorile specifice vîrstei, încercînd să le impună întregii societăți. "Tineret hitlerist, aceste două cuvinte sînt un fel de pleonasm", constată un martor pentru care lucrurile erau foarte clare 38. Și, pe de altă parte, nu întîmplător, într-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]