887 matches
-
2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă" Brusca detentă social-politică, În 1989, În estul Europei, a smuls din camera lor de lucru mulți scriitori, plonjându-i În stradă, În mijlocul mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de Europa. Fireasca oboseală care ar fi trebuit să marcheze memoria oricărui european dispus să recapituleze, În acel moment, tragediile veacului În curs de expiere, inevitabilul scepticism față de cel pe cale să se nască, ar fi fost nepotrivite, probabil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a nu pierde obiectul, persoană, familie, neam sau o idee abstractă supravalorizată. Mecanismele Eului au o evoluție favorabilă. Umanizarea activă, de tip masculin, a sexualității. Senzualitatea de tip paroxistic cu faze de descărcare și reacumulare. Trăsături accentuate pe tipologia Leonhardt: Exaltat, Anxios, Ciclotim, Hiperexact, Distimic. Într-un fel, un profil psihologic caracteristic mediei populației. Dinclo de oglindă Începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei Îndepărtându-se și pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru binele gazetei lor, pentru atragerea sponsorilor, musai să mai facă și unele pardonabile com promisuri...). M-am gîndit, nu pentru prima oară, la cît de nedrept este statutul cronicarului de provincie : În timp ce-n Bucu rești fel de fel de exaltate derutate axiologic cutreieră tea trele alternative și sorb șampanie În mondene Întruniri, un om talentat și profund precum Carmen judecă minunat, dantr-un nemeritat con de umbră ( scriitoarea a avut un antemergător, regretatul Dumitru Chirilă de la Familia din Oradea). Aproape că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când se coace, devine roșie" (legionarii purtau uniforme verzi). Filonul naționalist și reacționar a fost reînviat în perioada ceaușistă, în care, deși oficial de stânga, guvernarea despotică a dictatorului român a avut puternice trăsături de extremă dreaptă: șovinism, antisemitism, naționalism exaltat etc. Deși croatul Iosif Broz Tito a reușit, printr-o politică abilă, să înghețe pentru câteva decenii naționalismul și adversitățile din cadrul federației iugoslave, ele nu au dispărut, ci, cum s-a dovedit ulterior, au pândit doar un moment favorabil unei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adevărul? Pentru că minciuna presupune inteligență, disimulare, memorie. Minciuna îmi slujește să trăiesc voluptuos libertatea și să uit că are și ea o limită. Adevărul dimpotrivă, înseamnă constrângere, prezență și meschină confruntare. El insinuează mereu că noi suntem doar doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spic de zăpadă, iar afară se întunecase) m-a luat de mână. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Era transfigurată de nefericire. Toată disperarea și-o converti însă, cum avea să facă și mai târziu de atâtea ori, într-un discurs exaltat și întretăiat în care aproape îmi striga cât de mult ține la mine. Mă ruga s-o ajut, să fiu mereu lângă ea. Mă îmbrățișa cu aviditate și atunci am luat-o și eu după umeri și am ajuns, mergând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâna stângă pe un grif imaginar, lovind cu degetele mâinii drepte niște corzi imaginare, scoteau din gură sunete stranii, care voiau să imite zz-urile de chitară. Alții băteau pe bancă un ritm asurzitor. Toți aveau în acele momente o mimică exaltată, toți știau ce cântă, pentru că ei cunoșteau discuri întregi pe de rost, notă cu notă, așa că dacă unul începea câteva măsuri dintr-un cântec, ceilalți le continuau imediat, cu o plăcere extraordinară. Când am văzut, peste câtăva vreme, Blow-up, meciul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devenea impracticabilă, ba chiar volanul trebuia scos, pentru că altfel keyboard-ul orgii nu ar avea cum să încapă. Arhitectul, de acord cu toate acestea, insistă ca vărul său să vină cât mai repede să-i monteze orga, vărsând, din cauza unui gest exaltat, paharul cu gin bulgăresc pe care i-l oferise Virgil Ciotoianu. După ce arhitectul plecă, depanatorul avu o lungă discuție pe un ton scăzut, la telefon, cu doamna Popescu. Din vocile lor emana îngrijorarea. Ca o consecință, Elena îl amenință pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l întinse Otiliei, rugînd-o cu toată afecțiunea teatrală pe care un om matur e în stare s-o pună în glas: - Te rog să-l iei! Otilia îl așeză pe inelarul mâinii drepte și, ridicîndu-și brațul subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i umărul cu mâna stângă. - Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege!Ce-ți face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? - Vine mâine la noi, eu zic să-l primim. - Cum? făcu Otilia exaltată. Sărmanul Pascalopol! Ce dormi-era de el! Și zicând acestea, Otilia prinse capul lui Felix și-l sărută apăsat - pentru întîia dată - pe buze. Toată casa răsună timp de două zile de concerte nebune de pianoforte. Când Pascalopol se ivi din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiar și Simion. La o parte, pe un scaun, ședea și Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise Stănică), venit din însărcinarea lui Costache să ia știri despre Simion. De câteva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist și chiar exaltat. Printr-un raționament simplu, ajunsese la încheierea că toate bolile sunt o sărăcie de substanțe a organismului și că deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era să se supraalimenteze. Îl aprobase chiar Aglae: - Bine că ți-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lungul pereților, și priveau ca la un spectacol. Din când în când, deschidea ușa cu o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e pustiu? - Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tu nu știi cum sunt ăștia (Otilia făcu un semn spre casa Aglaei), și de ce m-am speriat eu. Pentru mine este indiferent, mă duc să dau lecții de pian, poate mă iei tu (Felix făcu un gest de consimțire exaltată, în vreme ce Otilia continua grav, fără a da importanță propoziției), dar mi-e milă de papa. Dacă papa ar fi bolnav, să nu se mai poată mișca din pat, știi de ce sunt în stare? Să-i ia toate lucrurile din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spună doar „voi, românii, nu aveți suflet rusesc“, am zice imediat: „Păi, bineînțeles că nu avem suflet rusesc! Nu avem nimic comun cu ei.“ Numai că formula respectivă susține altceva: că avem, tocmai, ceva comun cu rușii, o aparență, poate, exaltată, dar că ne lipsește fondul, rădăcina, puterea sufletească. Se pare că asta vrea să spună Keyserling despre noi: că nu avem forța interioară pe care pretindem că o avem. Dacă acceptăm ideea că sufletul rusesc se definește, în sens pozitiv
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
făcut observații în acest sens madamei Ana, când s-a întors cu ea abia după-amiază. Incredibil de rezistente sunt aceste delicate jeunes filles ce altfel leșină dintr-un nimic, iar astăzi se îmbulzesc printre mutilați și răni deschise. Bineînțeles, era exaltată, plină de un avânt romantic și, la cafeaua ce am luat-o amândoi pe terasă (de când am deschis ușa, aici ieșim după-amiaza), mi-a povestit de un căpitan Feraru sau Heraru (comandantul unei baterii, am presupus eu), ce a luptat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
filozofică engleză, franceză sau italiană. Și dacă nu, înseamnă că acest lucru este cu putință în cazul culturii române datorită unui anume patriarhalism, pe care ea l-a păstrat și care, dintr-o dată, în loc să treacă drept handicap, poate fi invocat, exaltat și transformat în argument de superioritate? Calea către un naționalism ușor ridicol era astfel deschisă și nu e de mirare că Cioran, cu urechea lui avizată și obosită de toate naționalismele veacului, se grăbește să-l felicite pe Noica, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130 de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două, să opui derizoriul jocului gravității exaltate a fanatismului. Și iată-ne luând startul de la poalele amfiteatrului (și riscând infarctul) Gelu, Cătălin și eu, în timp ce Bogdan se pregătește, fericit, să filmeze acest happening, nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că nuă Imaginea se contura, devenind posibilă, probabilă, realizabilă. —Bine, atunci, o s-o fac. O fac! Ține astea. I-a pus în palmă portofelul, mobilul, țigările și pachetul de Toffo. — Nu pot să cred că fac asta. Cu un strigăt exaltat, a învârtit geanta deasupra capului o dată, de două ori. Și apoi, speriată și încântată, i-a dat pur și simplu drumul. A lăsat în urmă o arcadă de agrafe de birou și plasturi pe fondul cerului care se întuneca. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De îndată ce s-au schimbat împrejurările, n-a mai rămas nimic din ce-a fost, parcă li s-a terminat praful de pușcă. Mai înainte nu mințea în halul acesta, credeți-mă; mai înainte nu era decât un om cam prea exaltat, și iată ce a ajuns! Firește, băutura e de vină. Știți că întreține o amantă? Acum nu mai e doar un mincinos nevinovat. Nu pricep cum a răbdat mama atâta vreme. V-a povestit despre asediul de la Kars? Sau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Iar mâine ne putem implica din nou. — E ora douăsprezece, plecăm. Merge cu noi sau rămâne la dumneavoastră? i se adresă prințului, nervos și supărat, Doktorenko. Dacă doriți, rămâneți și dumneavoastră cu el, spuse prințul. Este loc destul. — Excelență, spuse exaltat domnul Keller, ieșindu-i brusc generalului în față. Dacă e nevoie pentru noapte de un om de nădejde, sunt gata să mă sacrific pentru prietenul meu... ce suflet mare! De mult îl consider un om mare, Excelență! Eu, firește, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de neplăcută. În orice caz, avea datoria ca, la plecare, acest om să aibă inima ușurată. Fraza îl flată, îl mișcă și îi plăcu foarte mult bătrânului; brusc, generalul se înduioșă, își schimbă fulgerător tonul și se lansă în explicații exaltate și prelungi. Dar prințul, cu toate eforturile, cu toată atenția cu care îl asculta, nu putea pricepe literalmente nimic. Generalul vorbi vreo zece minute, cu căldură, repede, parcă neapucând să-și enunțe mulțimea gândurilor înghesuite în cap; spre sfârșit, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]