1,039 matches
-
et cetera. Nimeni n‑ar fi suspectat vreodată o asemenea conspirație, și cu atât mai puțin ar fi știut cine se ascunde Îndărătul ei. Ravelstein, care mi‑a explicat toate astea, Întrerupându‑le Încoerent cu hohote de râs și cu exclamații de tțțț‑ah, tțțț‑ah, a adăugat: - Vine să discute cu mine tot felul de lucruri, tțțț‑ah, profund personale, dar niciodată nu face aluzie la celelalte urzeli ale lui. Dacă‑l trăgeai puțin de limbă, Ravelstein ți‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de revelion, când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU SACAUA (Pentru sine.): A sosit ceasul Revoluției! TOȚI: A sosit ceasul Revoluției! VIZITATORUL: Domnilor, mai sunt câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
veniți să facă descinderea. Forțele legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații de satisfacție descoperind în pivniță figurile noastre dulci, de-o răutate melodramatică. Au început să scoată tot felul de exclamații ca niște copii în jurul pomului de Crăciun. Vreo zece-doisprezece, toți tineri, neprihăniți, cu obrajii ca merele ne-au înconjurat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații de satisfacție descoperind în pivniță figurile noastre dulci, de-o răutate melodramatică. Au început să scoată tot felul de exclamații ca niște copii în jurul pomului de Crăciun. Vreo zece-doisprezece, toți tineri, neprihăniți, cu obrajii ca merele ne-au înconjurat pe Resi, pe Kraft-Potapov și pe mine, mi-au luat Luger-ul și după felul cum ne-au căutat de alte arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
călcând totul în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele era în umbră și era greu de distins cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar azvârli în sus ambarcațiunea, dar nici nu-și putea permite luxul să-l lase acolo mort, prea mul timp. Congenerii lui sau bancurile de pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privată s-a deschis larg. În cameră au intrat părinții lui Alice. O nanosecundă mai târziu, Alice era cufundată în îmbrățișarea parfumată a mamei ei. Draga mea, ai primit trandafirii de la mine? a întrebat-o doamna Duffield, după ce scosese diverse exclamații încântate cu privire la nepoata ei. Și Frances ți-a trimis niște trandafiri. Alice era surprinsă. Nu primise nici un fel de flori. Ce păcat, s-a lamentat ea. Trandafirii sunt florile mele preferate. În plus, acesta era și motivul pentru care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un sfert dimineața, asistenta Harris nu purta capot și bigudiuri, așa cum ar fi fost de așteptat, ci era îmbrăcată în uniforma completă de asistentă. Alunecând în jos, pe scări, Hugo a auzit-o pe asistenta Harris scoțând tot felul de exclamații pe un ton dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Crăciunul se apropia, iar Alice era la fel de nerăbdătoare ca un copil. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul, i-a amintit el morocănos. —Știu. Probabil c-o să am mai târziu. Fir-ar al dracului! a exclamat Jake. Alice și-a dat seama că nu era o exclamație determinată de gândul la ceea ce avea să se întâmple. Jake nu mai vorbea despre sex. Ochii i se fixaseră pe coșul de gunoi și pe ceea ce Alice aruncase în el. — Toate chestiile astea sunt foarte bune! a zis el scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jespers că vor Întîlni - iubiri mortale. Thomas și Ingrid se căutau, nu cu Înfrigurare; tăcerile lor prelungite țineau locul vorbelor, femeia s-ar fi mulțumit cu puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține o exclamație, mai ales că femeia îi făcea semn să coboare: „Să cobor acum? Mai am puțin până la vârf”, i-a răspuns el, justificându-și refuzul în acest fel. La următorul semn și-a amintit ceva și a întrebat-o: „De ce vii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima exclamațiile de uimire:Wow! Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile așezate la locul lor într-o ordine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din sînii dumneavoastră pentru a se trezi apoi poemul va începe să se topească asemeni unui colier de gheață cuvintele poemului vor lua forma sînilor dumneavoastră timp de o noapte întreagă veți avea sînii doldora de verbe, de adverbe, de exclamații puncte de suspensie și virgule incendiare se vor juca în mod inocent cu sfîrcurile sînilor dumneavoastră s-ar putea să auziți și unele chicoteli - nu le luați în seamă poemul care vă sărută sînii își pierde de obicei capul cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la spectacol, iar din aplauzele lor am înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat de mama cu sute de pupături, de mîngîieri, de exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la grădiniță (întrucît nu aveam practic de parcurs decît două sute de metri fără traversare de străzi) mama a exclamat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
convingerea că eram un copil extraordinar : chiar și atunci cînd nu mă aflam în dialog cu lumea, chiar și atunci cînd eram singur sau cînd dormeam, din mine emana o aură specială. „Vai, ce frumos doarme !” Cu siguranță că această exclamație a răsunat de sute de ori în timp ce mă aflam într-un somn adînc, dar de multe ori eu o auzeam prin straturile superficiale ale somnului. în primii ani de viață mama m-a fotografiat de nenumărate ori în timp ce dormeam, iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să funcționeze în corpul romanului. Uneori senzorii Patch captează însă și secvențe care nici nu mai au nevoie de vreo transformare, altfel spus toate monologurile tale interioare, toate discuțiile tale cu tine însuți, toate tresăririle tale interogative, toate mirările, toate exclamațiile, toate revelațiile... în ultimul timp a fost pusă la punct și funcția Dream Patch, ceea ce echivalează aproape cu o revoluție în domeniul disciplinelor literare. Dream Patch înregistrează, după cum îți poți da seama și singur, toate visele tale și toată activitatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zi. îi las mesaje lungi pe care tot eu le ascult la sfîrșitul săptămînii. Și le șterg. matildei îi plac crizantemele, ceaiul de fructe exotice, ciocolata elvețiană, muzica barocă. Iar mie îmi place să-i fac cadouri, să-i aud exclamațiile de plăcere, să o simt vibrînd lîngă mine. De ziua ei am dat o petrecere, am gătit pentru 12 persoane, am dansat. I-am oferit un tort cu 27 de lumînări, le-am stins pe toate dintr-o suflare. I-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața bătrânului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, făcând țigări de mână, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trase din ea așezîndu-se pe marginea scaunului musafirului. Centrul odăii se umplu din nou de fum proaspăt, gros, care, trecând din lumină în umbră, semăna cu norii repezi ai unei furtuni. Cei patru începură să joace, scoțând scurte G. Călinescu exclamații, necunoscute lui Felix, care nu știa nici un joc. Situația i se părea tânărului fără scăpare. Dacă ar fi fost un simplu invitat, ar fi dat bună seara și ar fi fugit. Dar era "acasă". Era obosit și pica de somn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părea să fi fost înainte o prăvălie, ale cărei vitrine fuseseră astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai că ți-a picat prima oară pata pe poezie? Has-Satan își expedia exclamațiile de jubilație turistică, în vreme ce, cu dreapta, hașura ariile străvechi ale mahalalelor Săpunari, Scaune, Cavafi și Pescari. Încurcături de ulicioare brodite pe hărți, ciuruite de timp, întărite de el cu dungile unui creion mecanic. Hărțile erau din 1781, 1794
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]