1,082 matches
-
nostalgic lirică, aureolată de un ton de odă, o evocare aproape imnică, inaugurată de Al. Lupeanu-Melin cu ale sale Evocări din viața Blajului și cu micul roman autobiografic: Licean... odinioară de Ion Agârbiceanu, în care evocarea este întreruptă de asemenea exclamații retorice. Sau: „Școala și știința de carte aduc lumină și pentru neamul românesc cel oropsit, ținut atâta vreme în întuneric de neștiință” (Ion Agârbiceanu). Și această sete de învățătură se constituie într-o frumoasă metaforă Caravanele Ardealului de Septimiu Popa
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și un șopot se ridica din exclamațiile bucuroase ale clienților. Mi s-a părut că mă aflu undeva în Elveția, unde poposisem înainte cu cîteva luni, într-o călătorie făcută cu soțul meu. Totul era curat, frumos și îmbietor, iar inima mea tresălta în piept de bucuria
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd în librăriile
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tînărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întîmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mînjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna Verigopolu cu "mătușica" pe care o vizita pentru
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este caracterizarea făcută de Vladimir Streinu eroilor lui Creangă: "Ei își seamănă unii altora până într-atât, că par a deghiza sub nume diferite același personaj. Se simte un prototip pe
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii și adîncitura de pe buza de sus, i-au reamintit de anii și de nopțile de caznă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
dă pe post..., te bagă..., te dă... în dreapta fațadele strîns lipite, împrumutîndu-și una alteia buimăceala, aș fi vrut să-mi fac loc printre ele, să intru undeva fără să fiu nevoit să cumpăr ceva fără să dau explicații, să culeg exclamații, să negociez, fără să întreb, fără să răspund (cînd întrebi sau răspunzi, e clar că vrei să te alegi cu ceva, să cumperi ceva) în clipe din astea, toată lumea se reduce la vremea de afară, dar nici despre asta n-
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
Cert însă e că Nicolae Balotă se sprijinea pe profundă lui credință religioasă,...de care eu mă amuzam pe vremuri, cînd spuneam și tu crezi chiar așa că există un răi și - un iad în care intrăm cu toții după purtări? (cu exclamația aceea în mine, ironică, "Ce-s copil?!") - la care Balotă, senin, îmi răspundea: Bineînțeles că da!" Avem printre noi, la acest sfîrșit de secol, un nou prozator, nu numai un mare umanist. Un alt mărturisitor de texte, opunînd răului, nu
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
străbătusem până atunci și alte capitale europene, ne punea semne de întrebare, fără a ne tulbura totuși prea mult. Am continuat să colindăm orașul vizitând uriașe magazine în care erau etalate tot felul de produse, expuse cu fantezie, smulgându-ne exclamații de admirație. Am urcat treptele înșurubate în armătura marelui turn, care amintea un moment crucial din istoria orașului Berlin. Am poposit pe treptele Pergamonului, care reprezenta un aspect din istoria Eladei, fixată în zidirea veche a monumentului, înainte cu peste
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
devansează cu o lună pe cea făcută publică de romancier, 13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O exclamație euforică, înregistrată de agendă în 20 august 1940: �Sunt romancier!", e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman cu cheie, în care autorul și-a retopit
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba prin cameră, pradă unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din minut în minut oglindea exaltare sau suferință. - N-avea grijă, o să-ți povestesc. Nu-mi cere amănunte, o să-ți spun totul pe scurt
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
ci întregul... dealul, pădurea... și poate că mișcările mîinilor mele urmau un ritm, oricît de curioasă ar părea afirmația mea, universal, nu particular, banal, al falangelor, falangetelor, falanguțelor anatomice... Odată, exasperat de gălăgia vizitatorilor, de dezordinea lor, de rîsetele și exclamațiile stridente, țin minte precis, am ieșit din casă și mi-am notat febril pe o margine de ziar, sprijinit de treptele de ciment de la intrare: "Eu trebuia să fiu în soare/ Să nu cunosc nici un cuvînt,/ Lăsîndu-mi mîna ca pe-
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
participare, forme analitice, frecvență a reflexivelor, redundanță, variații de topică), se conturează imagini convingătoare ale tipurilor pragmatice românești, de pildă în ceea ce privește strategiile politeții: tipul nordic (politețe negativă, preferință pentru implicit, structuri interogative), deosebindu-se de tipul sudic (politețe pozitivă, explicitare, exclamații) și de cel estic (amestec de politețe pozitivă și negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Rodica Zafiu Limbajul revistelor de modă și al paginilor de internet consacrate aceluiași domeniu e un amestec destul de straniu de terminologie tehnică și stil colocvial, de cuvinte și expresii străine, diminutive glumețe, exclamații afective etc. Hibridul stilistic e dominat de nevoia de a marca profesionalismul redactorilor, dar și de a capta curiozitatea și emoțiile publicului (predominant feminin); în genere, e caracterizat de o căutare excesivă a noutății, a pitorescului și a originalității. În
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
trecut. Perioada interbelică i se pare demnă de admirație în comparație nu numai cu lungă noapte a comunismului, ci și cu democrația improvizată de dupa 1989. Reconstituind viața politică românească "de altădată", istoricul literar se lansează la un moment dat în exclamații: "E adevărat că moțiuni de cenzură nu s-au prea introdus pentru bunul motiv că guvernele lucrau cu majorități confortabile în Parlament. Dar ce dezbateri consistente - în dueluri oratorice memorabile - au avut loc în Parlamentele României! Și ce mari oratori
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrală a unor cuvinte cu majuscule (BESTIALĂ!), prin acumularea semnelor de exclamație ("Incredibil !!!!!") sau prin repetarea literelor ("superrrr"). Cum repetarea se face la computer mai ușor decît în scrisul de mînă sau la mașină, cantitatea devine impresionantă: beton apare scris cu 36 de o, cool cu 14 c etc. Apar destul de des
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
originală, formele vechi, nedezvoltate încă spre artă sau spre un specific al lor, nu pot fi încă astfel". Cele cîteva note despre București, ale cehului lasă impresia că acesta nu a fost tocmai încîntat de capitala română, în ciuda celor cîtorva exclamații admirative pe care le scapă, neconvingător, doar pentru a fi în ton cu un anume mod de a scrie. Citite singure, însemnările scriitorului ceh despre București, nu sunt prea interesante. Jan Neruda se limitează la o simplă descriere a orașului
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
deșartă - care face din romanul Florinei Ilis rescrierea, cu material de-acum, a unor vechi novele de moravuri în schimbare, cartea joacă două atuuri mari. Întîi, are o foarte bună gramatică. N-ai să găsești decît, pe ici, pe colo, exclamații sau întrebări dar, în rest, nici o afirmație. Cum se face? Simplu, fiecare paragraf (frază, propoziție) se termină, invariabil, cu virgulă. Mărturisesc, curiozitatea m-a împins să ,dau", înainte de vreme, la sfîrșit și da, romanul se termină cu virgulă. Ziceam că
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
Tema recurentă a țărmurilor mediteranee și a Greciei clasice ia uneori forme noi și ingenioase. Volumul Balcic a construit pe teritoriu național o Grecie antică pentru uz propriu; cîteva piese din el ating o strălucire tardivă, din care au dispărut exclamațiile, livrescul, entuziasmul naiv; perspectiva contemporană asupra unui trecut imemorial survine doar aluziv, prin detalii simbolice. Căutînd seninele eternității în imediata sa apropiere, printr-un scurt-circuit temporal spectaculos, Pillat oferea, în Balcic, imaginea esențializată a propriilor sale poezii, numeroase, desprinse din
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
alternanță ne vom mai întîlni de încă patru ori, ea alcătuind un veritabil tic al zilelor noastre, prezent din abundență și la case mai mari, ca un semn - chipurile - de noblețe și subtilitate. Mai departe. "Explică semnificația din context a exclamației Poate că n-ați văzut bine probele! "Context" înseamnă, aici, fragmentul reprodus anterior. Iar respectivul context nu ne edifică în niciun fel asupra buclucașelor probe. Nu știm nici măcar despre ce fel de probe e vorba. La desen? La lucru manual
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]
-
anterior. Iar respectivul context nu ne edifică în niciun fel asupra buclucașelor probe. Nu știm nici măcar despre ce fel de probe e vorba. La desen? La lucru manual? La educație fizică? Și atunci, cum să explici "semnificația din context" a exclamației?! Mai departe. Punctul C: "Scrie un text de 15-20 de rînduri, în care să-ți exprimi opinia despre semnificațiile sau despre mesajul fragmentului citat din opera literară Triumful talentului de I.L. Caragiale (formularea clară/ logică a opiniei, motivarea acesteia, prin
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]
-
Ernst, datorat celui mai mare cunoscător al operei acestuia, Werner Spiess, fost cronicar plastic la „Frankfurter Allgemeine Zeitung” și director al Muzeului de Artă modernă din Paris la finele anilor 1990. Aici s-ar cuveni pus un mare semn de exclamație. Mai ales că Spiess, care a autentificat unele din falsuri, a încasat sume frumușele de bani drept comision la vânzare. Justiția germană a dorit să facă valuri cât mai mici și a închis dosarul înainte de a-l deschide ca lumea
Falsificatorul () [Corola-journal/Journalistic/3749_a_5074]
-
erau pe punctul de a profita de prima explozie populară pentru a prelua puterea. "Riscul cel mare pentru El (spuneam eu, pronumele cu majusculă fiind însă al ofițerului care transcria), în momentul de față, vine din interior! (nici semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.). De ce? Pentru că pentru prima dată există posibilitatea ca, mă rog, nemulțumirea care există în toate domeniile, inclusiv în armată și securitate, e limpede! (idem - N.M.), să poată folosi, să poată aduna în jurul unității politice (sic! nu
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]