610 matches
-
din epocă, situația românilor din afara granițelor, viața politică a celorlalte state europene, relațiile de politică externă ș.a. 4.4.5. Dascălul Scriind pentru un public individualizat, jurnalistul își adaptează mijloacele de exprimare la orizontul de așteptare al epocii, însoțindu-și excursul jurnalistic cu un discurs metatehnic cu valoare explicativă, prin intermediul căruia își dezvăluie obiectivele și mijloacele de semnificare folosite. Pentru accesibilizarea mesajului jurnalistic, Eminescu sensibilizează concepțiile și ideile prezentate, prin cultivarea unei logici a exemplului, care conferă coloratură familiară realităților prezentate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi interpretat individual, ca text de sine stătător, sau ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Recurența unor sintagme și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu practică un jurnalism interpretativ, recurgând la un limbaj de explicitare, de "traducere" a actelor politice și, implicit, de evaluare critică a acestora. Densitatea de informații, de date privind referențialul politic al epocii, se coroborează în textura articolelor cu ample excursuri interpretative, cu analize și glosări tematice cu vădite valențe paideice. Prin natura sa mediatică, limbajului politic eminescian eludează caracterul legitimant al discursului cultivat de actorii politici, instituind o interpretare, o grilă de lectură a vieții politice românești din a doua
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele prezentului, convins fiind că "viitorul (...) e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului"409. În cadrul excursului jurnalistic, paseismul dobândește semnificațiile unui comentariu explicativ, euristic, de confirmare a valorilor naționale autentice, într-o vreme în care țara doar visa la libertate și independență. Istoria este ridicată în articolele lui Eminescu la rang de valoare paradigmatică, iar evocarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
zeci), mii de amploiați (în începutul secolului câteva zeci), sute de mii de evrei (în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de alți supuși străini (în începutul sec. câteva sute)"455. Invocarea datelor statistice, ori de câte ori se ivește ocazia, susține excursul publicistic și relevă travaliul documentării din spatele articolelor. Convertind, atunci când demersul argumentativ o cere, elocvența trecutului în date statistice, gazetarul însuși subliniază importanța datelor pozitive în consolidarea valorii probante a discursului "pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
expresie folosite de jurnalist în construirea demersului publicistic. În acest sens, remarcăm preferința gazetarului pentru mijloace precum: utilizarea paremiologiei românești și străine în argumentarea ideilor politice; explicitarea constantă a vocabularului; dezvăluirea mecanismelor și strategiilor discursive, prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii exemplului și a analogiei, cu rol în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial. Astfel, densitatea de informații, de date empirice referitoare la cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se împletește în textura articolelor eminesciene cu excursuri istorice, cu analize și glosări tematice, cu evidente valențe paideice. Instituind o grilă particulară de lectură a epocii din care face parte, jurnalistul operează selecții în densitatea referențialului politic, impunând direcții tematice cu rol de responsabilizare a opiniei publice față de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
admitem, sub oricare dintre formulări, existența postmodernismului în varianta românească, stăruie totuși paradoxul: va rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul 2 Disputa dintre moderni și postmoderni 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? Excursul în problematica periodizării postmodernismului ne-a oferit și sumare înțelegeri cu care diferiți teoreticieni au "încărcat" semantic conceptul, dar pentru a ne putea stabili propriile puncte de plecare în analiza fenomenului, este necesară aprofundarea perspectivelor postmodernismului. Modul de raportare la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manieră de respingere a conceptelor "tari", Baudrillard repudiază chiar discursul de tip interpretativ, considerându-l incapabil de a surprinde mișcarea disimulată a cuvintelor pe care le "violentează" în căutarea acerbă a unui "ce", a unui adevăr ascuns ce trebuie relevat. Excursul interpretativ forțează semnele să facă referire la ceva străin lor, nelingvistic, la o realitate exterioară pe care se presupune că ele o reprezintă. Acest "inchizitoriu" uită complet de seducție, ca și de posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a Tomi" în Atti del Convegno..., 1959, p. 35. 19 Pentru relațiile strânse dintre Fabia și Marcia vezi: Tristia 3, 6, 25; Pontica 1, 3, 138 și 3, 1, 75-80. 20 Cf. V. G. Nemetry, Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
punctul final în cursul universitar Du Baroque au classicisme (1993). Pe de altă parte, combinând în mod fericit mai vechile preocupări de literatură franceză clasică și noile perspective oferite de studierea istoriei mentalităților, T. oferă în Formele pasiunii (1992) câteva excursuri incitante care au în atenție secolul lui Ludovic al XIV-lea. Imaginea propusă se sprijină pe analiza alterității viziunii despre lume a acelei epoci, care creează premisele unei receptări dinamice, mult mai productivă, înlocuind atitudinea de respingere pe criteriul nonregăsirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
obuzelor (1916). Pe lângă meritul întâietății, cartea se remarcă prin rigoarea documentării, expunerea clară și justa evaluare. În aceleași limite se încadrează monografia, realizată împreună cu Valentin Borda, Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs biografic bogat documentat și prezentare a operei celui care a devenit primul patriarh al României, cartea configurează o imagine de ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
psihologiei transpersonale, dar și al unor oameni de știință, care deși au rămas fideli academismului științific, datorită spiritului lor interogativ și nonconformist își asumă curajul faustian de a sluji inovația, indiferent cât este ea de aritmică și surprinzătoare. Un frugal excurs istoric ne determină să menționăm, pe linia restituirilor oneste și responsabile a contribuțiilor de început, că sub sceptrul psihanalizei s-a vehiculat explicit ideea caracterului traumatizant al nașterii și, mai ales, al importantelor consecințe care decurg de aici: S. Freud
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
puțin severe, numai dacă nu sunt asistate adecvat de către părinți. Și fiindcă ochiul inimii unui copil nu se închide niciodată, ingredientul universal care trebuie să fie prezent în orice demers parental care vizează copilul este iubirea. Menționăm de asemenea că excursul pe care îl vom realiza cu această ocazie va uzita preponderent (nu și exclusiv) de vizorul epistemic al psihanalizei. Din multitudinea problemelor spinoase ale vârstei infantile, am selectat câteva care, din punctul nostru de vedere impregnat de inerentul subiectivism, nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Urmărind moartea cuminte a unei ființe umane, o vom putea asemăna cu urma de pe cer lăsată de o stea căzătoare” A fi terapeutul unui pacient muribund ne face să fim conștienți de unicitatea fiecărui individ, în imensa mare a omenirii”. Excursul pe care l-am realizat în problematica bolii, ne-a dezvăluit semnificația ei plurală. Instalarea unei maladii, cu predilecție a celor grave, poartă un mesaj care trebuie decriptat, deoarece simptomele sunt în esență, o deghizare a lipsurilor noastre majore, pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic, în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic ce urmează pe parcursul capitolului al treilea, are ca punct de pornire o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și vom sublinia ideea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în Limbajele durerii, două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpul propriu-zis cultural este kairos.217 Conceptul lui Noica se apropie de "norocul"-timp al lui Miron Costin; este vorba despre aceeași funcție "ontologică" pusă pe seama lor: pro-ducerea noului, adică, în termenii reducției judicative, în-ființarea, constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui să fie sublimate. De fapt, în absența lor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putearea statului decât de ura publică față de o anumită comunitate. Desigur, cele două nu se exclud reciproc, dar relația dintre ele include pogromurile fie ca fenomene derivate din practicile genocidare ale puterii statului totalitar, fie ca pași strategici ai acestora. Excursul autorului prin literatura de specialitate dedicată chestiunii arată că, pe baza unei asemenea distincții, genocidul poate fi clasificat În câteva tipuri pure, weberiene: de pedepsire a unei populații, instituțional (În cazul cuceririi unui teritoriu) sau utilitar (exterminarea populațiilor băștinașe Înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spontaneitate și varietate a sistematizărilor sepulcrale”, este neglijat de turiști. Potrivit lui Lörinczi, examinarea crucilor pictate din cimitirul vesel indică Începuturile lucrării lor În anii ’50, și nu În anii ’30, așa cum pretindea Stan Ion Pătraș, Întemeitorul acestei tradiții. După un excurs comparativ asupra mai multor specii de lamentații funebre În Europa Centrală și de Est (Între altele, pe marginea unor culegeri de texte ale lui Simion Florea Marian și Béla Bartók), autoarea analizează evoluția crucii policrome de la Săpânța pe baza a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
având aer interbelic și părând a poseda un secret”. Tandemul de protagoniști ai cărții, Iulian Hampu și Romulus-Lăpădat Unip, are, fiecare în parte, o rețetă proprie de a pune în practică acest program. Din atelierul lor de lucru, incluzând amintiri, excursuri arhivistice, fișe biografice, M. trece adeseori în propriul laborator de creație, dublându-și ficțiunea cu un text metanarativ discret. Comparativ cu ceilalți prozatori ai generației, el își permite cu parcimonie licențe metatextuale. În Litera albă există una singură: identitatea sugerată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
cu O călătorie la Constantinopol, și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1945. Își susține teza de doctorat, Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu excursul suplimentar Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat, în 1947, îndrumător fiindu-i G. Călinescu, al cărui asistent a fost între 1945 și 1947. Își pierde postul de la Universitate și străbate o lungă perioadă de privațiuni, optând forțat pentru soluții disperate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
București, 1988; Îngerul cu șorț de bucătărie, București, 1992; Povestiri galante, București, 1994; Paltonul de vară, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1996; Fărădelegea vaselor comunicante, București, 1997; Jurnal de atelier, București, 1997; Febra. File de jurnal (1963-1971), București, 1998; Târgoviște (Scurt excurs sentimental), Târgoviște, 1999; Cum se face, Târgoviște, 2002. Ediții: I. L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 1993. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 81-86; Ardeleanu, „A urî”, 144-149; Stănescu, Cronici, 195-200; Protopopescu, Volumul, 225-229; Vlad, Convergențe, 320-328; Corbea-Florescu, Biografii, I, 199-203
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
spiritului tutelar caragialian". Reconstituirea descendenței a impus, în prealabil, decodarea "cărții de identitate" a comicului, concept operațional proteic și glisant. Sintetica introducere în studiile teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi ajută să contureze "genul proxim și diferența specifică" a problematicii comice. Creația lui Caragiale trece examenul "tuturor formulărilor determinative ale comicului", exemplificând pregnant aspecte divergente. Five o'clock se mulează pe definiția comicului, formulată de Benedetto Croce, încât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]