2,256 matches
-
și a început să sublinieze, dimpotrivă, caracterul de complementaritate: „Fenomenul sincronismului este valabil la noi, dar a fost considerat a fi singurul. Pe lângă el mai există însă și celălalt fenomen, al protocronismului, de care mă ocup în cartea mea.” Iar exegetul își va continua preocuparea în altă lucrare, publicată în 1983 și intitulată Motive literare românești. Aplombul revendicativ apare aici diminuat în beneficiul analizelor, întotdeauna punctul forte al autorului. Accentul cade acum pe specificul românesc, corelat însă cu ambianța zonei noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
drept este un sistem logic închis, în care deciziile legale corecte pot fi deduse prin mijloace logice din reguli legale predeterminate fără referințe la scopuri sociale, politice sau standarde morale 174. Clivajul dintre drept și morală este aprobat de către unii exegeți, considerându-se că astfel a fost posibilă aprofundarea înțelegerii dreptului ca instrument de control social, și contestat de alții, care-l consideră o slăbiciune a oricărui pozitivism. Întemeietorul pozitivismului, Auguste Comte, consideră că dreptul și morala nu au nimic în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Poate fi desprinsă din scrierile sale o concepție cât de cât coerentă asupra științei naturii, ceea ce ar oferi o justificare și titlului acestui studiu? Cunoscuți cercetători ai operei lui Kant au propus răspunsuri diferite la aceste întrebări. Unii biografi și exegeți subliniază că în perioada studiilor sale Kant a fost îndrumat de profesorul său favorit, Martin Knutzen, spre scrierile lui Newton. Se lasă să se înțeleagă faptul că el le-ar fi studiat în mod temeinic. Un foarte apreciat cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezenta, așadar, proba supremă a competenței în materie filosofică. În mediile universitare de orientare raționalistă studiul textelor kantiene apărea drept încercarea hotărâtoare a calificării profesionale 23. Chiar și contradicțiile interne ale sistemului kantian, adesea acuzate de cei mai de seamă exegeți ai vremii, ca Hans Veihinger și Erich Adickes, erau în măsură să sporească atracția lumii filosofice universitare pentru opera lui Kant. A avansa o interpretare ce restituie sistemului o coerență amenințată reprezenta în ochii specialiștilor o prestație filosofică majoră. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon și a rolului ei În religia și În filosofia greacă, vom Încerca să analizăm pas cu pas discursul lui Cleombrotos, comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu constituie subiectul nici al unui dialog, nici al altuia, ci oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a i se atribui credințe reale În acest gen de teorii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îndeletnicește cu studiul istoriei „În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia” (410 b). Există mai multe elemente care ne Îndeamnă să credem că felul În care Cleombrotos este „taxat” de către unii exegeți ai lui Plutarh (În special F.E. Brenk, citat mai sus) este Întru câtva nedrept. Cleombrotos e, Într-adevăr, contrazis În afirmațiile sale de către interlocutori, dar nu cu privire la discursul său despre daimoni, ci În legătură cu povestea sa despre lampa din sanctuarul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la teoria celor două tipuri de cauze, având grijă totodată ca de data aceasta să găsească o confirmare a teoriilor sale În chiarpracticile delfice (și anume aspersiunile menționate de Ammonios) sau În evenimente recente petrecute În preajma sanctuarului (moartea unei Pythii). Exegeții lui Plutarh au socotit adesea această parte a discursului lui Lamprias drept un compromis, o Încercare destul de stângace de a găsi o soluție la problemele ridicate (este cazul lui R. Flacelière)sau, chiar dacă au acordat o oarecare valoare discursului În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Părintele Stăniloae, "În fiecare din aceste lucrări sau energii este în același timp Dumnezeu Însuși, lucrător și mai presus de lucrare sau de mișcare"14. Și: Lucrările nu sunt decât atributele lui Dumnezeu în mișcare". Pasajele sunt astfel comentate de exegetul benedictin polonez Maciej Bielawski: "În această perspectivă poate lumea e întrucâtva o icoană a lui Dumnezeu. În orice caz, prezentarea părintelui Dumitru arată că în ciuda distanței infinite între Dumnezeu și creația Sa, există și o intimitate reciprocă neînțeleasă, dorită de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat cu strălucire atât tentațiile deismului catolic, cât și pe ale panteismului, de care nu au scăpat, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
elementară că nu există nicăieri grup uman fără limbaj. E "o întoarcere la o existență de animal iresponsabil", cum apreciază un comentator al filosofului. Ironia face că spre a-și comunica ideile Zerzan trebuie să recurgă la simboluri, la cuvânt. Exegeților nu le-a scăpat cinismul și ipocrizia de a invita publicul să citească o carte împotriva cărții, a limbilor, a culturii, motivând că sunt forme de alienare. În imaginația lui Zerzan, vorbirea nu este darul lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că "adevăratul creștinism" a fost conservat de eretici și de francmasoni, iar nu de Biserica Catolică. Firește, nici de cea răsăriteană. În vreme ce ereticii au mers pe linia feministă, creștinismul ar fi impus antifeminismul generalizat. Față de cele susținute de Dan Brown, exegeții ostili creștinismului adaugă multe alte defecțiuni ale teologiei biblice, pariul fiind existența lumească a lui Iisus Hristos. Comentatorii își exprimă stupoarea în fața credulității creștinilor, care continuă să rămână credincioși, în pofida stadiului actual de cercetare, bazat de confruntarea dintre "minciunile" vehiculate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Botezătorul, marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o superioritate a Mariei Magdalena nu numai față de Iisus, dar și față de Ioan Botezătorul, de vreme ce aceasta avea puterea mirungerii, superioară ritualului botezului. Din acest punct de vedere, exegeții gnostici au stabilit ca pe o certitudine identitatea dintre Maria din Betania și Maria Magdalena, deși Biserica răsăriteană o neagă, iar din 1969 și Biserica Catolică 283. Ruptura în sânul iudaismului a fost produsă de Biserica lui Ioan Botezătorul, supraviețuindă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru că el stă acolo unde este tronul Stăpânului<footnote Ioan Moshu,Limonariu,cap. CXXVIII. footnote>. La puțin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit atât de ortodocși cât și de catolici nu numai ca un predicator și exeget remarcabil, ci și ca o voce autoritară în probleme de credință. Atât ortodocșii cât și heterodocșii au vrut să și-l adjudece, începând de la Pelagius, la doar opt ani după moartea sa. Totuși, în nici un caz, în opera lui, nu
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
scriitor de mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
Rusiei și îi va împărtăși soarta. Este vorba de un joc de cuvinte bazat pe omofonia dintre to reign ("a domni") și to rain ("a ploua"). Un exemplu similar celebru găsim la Shakespeare, care a dat multă bătaie de cap exegeților și traducătorilor: în Richard III (actul I, scena 1, primele două versuri), ducele de Gloucester spune Now is the winter of our discontent / Made glorious summer by this son (Sun) of York. Cel puțin o parte din publicul elisabetan, auzind
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cortina de fier” instalată după încheierea celui de-al doilea război mondial, la care lucrase, lucru deja uitat, și Winston Churchill, dar din neatenție și nepăsare față de o bună parte a Europei, lăsase sforile cortinei în mâinile lui Stalin. Ideologi, exegeți și istorici, care bătuseră din palme după cortina trasă de Stalin, vin acum să acrediteze ideea că deosebirea dintre vestul și estul Europei ține exclusiv de perioada de 45 de ani, cât timp o bună parte din Europa abandonată a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Evanghelie", este tentativa de a răsturna Supraomul trecutului, Dumnezeul-Om, care, după "moartea lui Dumnezeu", nu face decât să se afunde în neantul nihilismului, și de a face omul asemenea cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu Nietzsche A-teismul secolului al XlX-lea se împlinește în recunoașterea lumii ca lume și încetează în același timp de a fi a-Teism." Dar respingând categoric Dumnezeul creștin umanitar, a cărui existență nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
temeiul heideggerian al Ființei. în hermeneutica postromantică a lui Dilthey, a înțelege însemna a cunoaște interioritatea cuiva, dincolo de semnele senzoriale și prin intermediul lor. El credea că, dincolo de orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună experiența proprie de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Cuvânt Înainte Dacă aș fi unul dintre acei autori cari se respectă și sunt foarte respectați, aș Începe astfel... Lucrarea noastră Își propune să acopere o latură mai puțin cercetată de către exegeții operei lui Caragiale, și anume modul În care se Înfățișează personajul feminin din creația comică a scriitorului, mai exact din comedii și schițe. Femeile din această parte a creației caragialiene nu sunt construite după un calapod, nu reprezintă un stereotip
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se observă atât într-o seamă de recenzii, cât și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
a pune ideile într-o fabulă, de a „povesti” un destin literar. Fiind însă critic și nu prozator, C. întocmește biografia personajului pe măsură ce o judecă și o introduce într-o tipologie a spiritului. El consultă, în acest timp, pe alți exegeți, citează opinii autorizate, strânge toate elementele dispersate în carte într-un portret unic, părăsește, tactic, biografia pentru a face caracterologie și a fixa locul și funcția personajului în narațiune. Deschizând la întâmplare Dicționarul..., iată articolul despre Arkadi Makarovici Dolgoruki din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
cu care ar vorbi de niște vecini și prieteni pe care îi cunoaște de o viață. Și cum vecinii își pot da în petec din când în când, observatorul moral (în fapt, criticul literar) îi sancționează cu severitate. Așa procedează exegetul în cazul lui Moș Nichifor Coțcariul, cunoscutul personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
și volumele Incursiuni critice (I-II, 2001-2003), o selecție din articolele, cronicile literare și eseurile publicate de-a lungul a treizeci de ani de activitate, alcătuind un itinerar critic în geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la o carte, exegetul conturează, dincolo de radiografierea esențială a discursului analizat, profiluri relevante de poeți, prozatori, critic. De asemenea, în demersul lui interpretativ, susținut de o serioasă, dar neostentativă armătură teoretică (tematism, semiotică, textualism), criticul procedează frecvent la inedite asocieri și referințe într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]