2,253 matches
-
pentru numeroșii fani ai acestui autor, ca și pentru cei interesați de istoria noastră recentă. Pentru că orice ar spune criticii foarte exigenți de azi, Augustin Buzura este un scriitor validat de marele public și de comentariile mai vechi ale tuturor exegeților de certă reputație. Volumul A trăi, a scrie însumează textele din două cărți mai vechi ale autorului, Teroarea iluziei și Tentația risipirii, precum și câteva interviuri reprezentative acordate de-a lungul carierei. Este o carte de tipul Buzura par lui męme
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
altul. La fel, Door into the Dark/ O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirica, iar, în District and Circle/ }ara și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului. „Deschiderea” poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și de experiență anglofona mai amplă a scriitorului. După studii la Belfast, merge la Londra, unde începe să scrie
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
Influențat nu numai de venețieni, ci și de Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca o trăsătură fundamentală a artei sale. A defini o pictură drept „fête galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt personajele
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
artistică. A fost un spectacol de zile mari, într-o regie care a slujit textul liric, oferind, în același timp multe sugestii simbolice percutante. La Palais Garnier am avut șansa de a vedea Platée, a lui Jean-Phillipe Rameau, considerată de exegeții operei ca cea mai barocă dintre operele baroce care s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
de coerență la energice remodelări ale acțiunii piesei și ale profilului personajelor. Pentru N. Steinhardt, principalul adulter din O scrisoare pierdută nu există, iar coana Joițica, Zoe, care se împarte în piesă între soțul «venerabil» și amantul «cocoșel», este pentru exeget un fel de veselă sfîntă a iertării, o Preacurată Fecioară care «iartă rîzînd». Relațiile adulterine din comedia lui Caragiale, atît cele de primplan (Tipătescu-Zoe), cît și cele evocate în filigran (istoria despre „scrisorica de amor" folosită de Agamiță Dandanache pentru
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
nouă, cu traduceri noi, într-o limbă română modernă, accesibilă cititorilor și spectatorilor de azi. Primele două volume cuprind versiuni noi ale Sonetelor și ale pieselor Furtuna și Hamlet. Ele sunt rodul eforturilor depuse de o echipă de traducători și exegeți universitari ai operei shakespeariene. Noua serie își propune evitarea arhaizărilor forțate din versiunile mai vechi, se dorește o ediție sută la sută necenzurată din punct de vedere politic, social și religios, și nebowdlerizată (adică necenzurată în latura obscen-argotică a limbii
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
la mormântul tinerei rusoaice ce și-a pus capăt zilelor?... (Ehrenburg menționează că, la acea vreme, printre rușii ce se stabiliseră la Paris și nu se puteau adapta aici, sinuciderea era ceva obișnuit.) Astfel redă lucrurile Ehrenburg. Iar la eminentul exeget al operei brâncușiene Barbu Brezianu găsim următoarele: în 1910, „la rugămintea doctorului Marbe, ridică monumentul Sărutul, pentru mormântul sinucigașei, incizând cu litere chirilice inscripția: „Taniușka Rachevskaia, născută la 6 aprilie 1887, adormită la 22 noiembrie 1910 /îndrăgită, cea mai iubită
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
model de relectură completă, pe care de altfel autoarea o schițează în primele două părți. Aici se și războiește cu criticii care n-au văzut în articolele eminesciene punctul de plecare pentru o proiecție care să acopere întreaga operă. Singurul exeget care pune degetul pe rană e, pentru Monica Spiridon, D. Popovici. Acesta îi reproșa lui Vianu (iată!) preferința pentru Bălcescu, manifestă în Arta prozatorilor români, în dauna redactorului de la Timpul. De aici începe convergența: „După mai mult de un veac
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
Când ne referim la Borges, este poate mai adevărată ca oricând afirmația că fiecare pagină a unui scriitor autentic dă seama despre întreaga sa creație" (p. 5). Traducătorul român îl citează, în acest sens, pe unul dintre cei mai importanți exegeți borgesieni, Jaime Alazraki, după care cele mai reușite proze ale lui Borges sunt intense „metafore epistemologice" (într-o formulare preluată de la Umberto Eco). Volumul alcătuit de Andrei Ionescu, masiv și bine documentat, cuprinde poeme din toate etapele creației lui Borges
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez, precizează exegetul, că Radu Petrescu a scris relativ puține cărți de ficțiune. Faptul este motivat de mersul la serviciu, care fie îi răpea din timpul necesar scrisului, fie îi consuma energia. Astfel, era mult mai ușor să scrie la jurnal - un act
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
de „Vatra“ Ultimul număr din 2011 al revistei VATRA îi dedică un consistent dosar lui Matei Vișniec. Sub titlul „Un optzecist de talie europeană”, grupajul explorează creația scriitorului în primul rînd prin prisma consistentei sale opere dramatice, comentată atît de exegeți români, cît și de cîțiva străini, întrunind o serie de receptări, de la simple impresii de lectură sau de vizionare a spectacolelor pînă la adevărate (dar nu întotdeauna meritorii) tentative de hermeneutică textuală, cu sau fără bibliografie. Grupajul, consistent - întins pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
materiei strivește implacabil destine și galaxii. Sub unghiul tentei fataliste, propria viață i-a confirmat teoria, dar platitudinea unei viziuni în care materia se mișcă fără sens l-a condamnat pe Conta să nu aibe parte de epigoni sau de exegeți cu ștaif. O soartă interimară, trăită sub provizorat și fără orizont de spirit, aidoma filosofiei în care a crezut.
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
evrei de limbă germană precum Paul Celan sau Rose Auslander, iar obiectul cercetărilor lui Mircea A. Diaconu îl reprezintă exclusiv nucleul dur al „noii” literaturi române din Bucovina de după Marea Unire, pe care, după marea Istorie... a lui G. Călinescu, exegeții autohtoni l-au cam ocolit. Într-un anume sens, studiile grupate în volumul de față fac un bun pandant cu investigațiile comparatiste ale lui Andrei Corbea-Hoișie despre Paul Celan și „meridianul” său centraleuropean... Faptul că Mircea A. Diaconu și-a
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
expresie, fondul de intransigență e intact. Meritul lui Ion Papuc e că trece peste crusta precaută a originalului și îi scoate la lumină ideile delicate, grație unei empatii care denotă o lungă familiarizare cu opera lui Carl Schmitt. Mai mult, exegetul își îndreaptă atenția asupra acelor români care au fost influențați de profesorul berlinez, în speță Mircea Eliade și Mihail Fărcășanu, acesta din urmă susținîndu-și teza de doctorat (Monarhia socială) în 1938 chiar sub coordonarea lui. Sunt trei întrebări în jurul cărora
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
a întregului (și în special a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
structurii, Verdi recurge la vechiul sistem de numere închise (arii, coruri etc.) cu impact psihologic. Energia muzicii împinge personajele spre destinul lor fatal cu un suflu epic de mare intensitate, într-o dramă „aproape shakespeariană”, cum a fost definită de exegeți. Cel mai convingător exemplu este marele duet din actul II - soprana cu tenorul -, o succesiune de explozii emoționale în fraze clar delimitate, coagulate prin susținerea orchestrei; pasionalitatea liniilor melodice, impulsul energetic, evoluția stărilor personajelor fac din această pagină un model
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
marea calitate a operei lui, fie că e vorba de ficțiune sau de eseistică, i se pare lui Turcuș „preocuparea de a nu fi recuperat de sistem”, rezistența la generalizări și interpretări schematizante. Ceea ce nu-l împiedică totuși pe tânărul exeget să construiască o interesantă tipologie a subversiunii pornind de la opera lui Norman Manea, însă de extins numaidecât la ficțiunile Gabrielei Adameșteanu sau Mircea Nedelciu. „Subversiunii combatante” Preda-Țoiu-Buzura, menite să atace mai mult sau mai puțin direct problemele majore ale zilei
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă desființează,/ cum mă șterge de pe albastrul ei/ o răcoroasă mînă” (Senzație). Important exeget al poeziei, Ion Pop e totodată una din vocile emoționante ale poeziei noastre actuale. Ion Pop, În fața mării, Ed. Limes, 2011, 90 pag.
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
Le citez cu deferență, deși formula critică a lui Al. Cistelecan, abuziv empatică, mi-e în continuare străină. Gabriel Liiceanu, însă, o găsește remarcabilă. (În Măștile lui M.I. îl felicită chiar pe Ivănescu pentru norocul de a fi avut un exeget atât de subtil. Probabil din pricini stilistice, căci, ce-i drept e drept, Cistelecan scrie cu farmec.) Acestea fiind, cât de cât, stabilite, amân cu o săptămână discuția asupra studiului introductiv semnat de Gabriel Liiceanu însuși în deschiderea Celor mai
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
de la recensământul din 2011. - Faptul că un senator vorbește și propune ce vrea în Parlamentul țării lui nu e o încălcare a Constituției - Despre demisie în cazul în care Băsescu revine la Cotroceni: Ce să fac, să încep tocmeala cu exegeții băsismului, cu Sulfina Barbu sau Ioan Oltean? Dacă Băsescu se întoarce cu actul în mână la Cotroceni, am plecat. Și de ce: nu din teribilism. Am spus că suntem într-un blocaj și prin această suspendare am apelat la instanța supremă
Crin Antonescu: Traian Băsescu este un exemplar politic degradat () [Corola-journal/Journalistic/43565_a_44890]
-
adevăruri. Ale lui, dar și ale celorlalți despre el. Iar acest lucru nu înseamnă neapărat că omul este o sumă de adevăruri. Este însă, cu siguranță, o continuă confruntare a lor, întru nașterea unui singur adevăr, aproximat, niciodată cunoscut integral. Exegeții lui Ilie Constantin vor afla, în volumul de față, o parte din adevărurile scriitorului și ale epocii sale.
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
mansueta care și-a făcut din iubirea aproapelui canon de atitudine, Ioan Pîntea scrie un jurnal fără confidente, din care înclinația de a atinge intimități lipsește. De aceea, în jurnal nu-l aflăm pe omul Pîntea, ci pe cititorul și exegetul în cauză. Jumătate din volum e alcătuit din note de lectură și din comentarii de masoret hristic, care analizează detalii și motive evanghelice: cuvintele și gesturile lui Iisus, alături de reacțiile apropiaților din epoca. Restul notațiilor stau în cîteva episoade cotidiene
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
se numără și această alegorie a pelerinajului păsărilor la Rege, temă frecvent abordată de autorii sufi (mai cunoscut fiind persanul Farid al-Dīn Attăr, cu lungul poem inițiatic Limba păsărilor - titlul provenind dintr-un verset coranic). Data compunerii nu e cunoscută, exegeții presupunând perioada de după eliberarea filozofului din închisoarea de la Fardagăn 2, izolare în care a fost scris și alt celebru tratat mistic, Hayy ibn Yaqzăn 3. Pasărea (sufletul care vrea să cunoască înaltul, dar nu rezistă la tentațiile vieții, sau învățatul
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
de autorul lui Mathesis la Berlin în1943: Die innere Spannung der kleinen Kulturen. - Tensiunile interioare ale culturilor mici. De ce s-a așezat Noica la Păltiniș, iată o întrebare la care au răspuns sau au încercat să răspundă cititorii, învățăceii sau exegeții filozofului. Răspunsul cel mai simplu este că locul era ofertant: ideea de retragere se putea conjuga cu ideea de spațiu sacru, în care spațiul montan putea proteja dialoguri cu discipolii. Faptul că Păltinișul se afla la doi pași de locuri
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]