767 matches
-
se acordă de către critica literară; el pierde însă din vedere faptul că suita de articole scrise la vârste diferite ale maturității sale critice, chiar dacă reunite între copertele aceleiași cărți și sistematizate prin așezarea lor în ordine cronologică, nu rezolvă impasul exegetic amintit. Îi amintim așadar criticului că suntem încă în așteptarea promisei monografii Leonid Dimov de o mie de pagini, pe care mărturisea că visează să o scrie. Nu mică va fi mirarea cititorilor când vor constata că cele două cărți
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
exemple adiacente și fără a apela disperat la jargonul profesional. Este motivul pentru care, descrisă în primele pagini ale Celor mai frumoase poezii, aventura lui spirituală sună atât de convingător. Spre deosebire de celelalte studii introductive despre care am vorbit, cu merite exegetice mai mari sau mai mici, aceasta are darul de a populariza (adică de a face accesibil) în sens înalt. Le-am reluat pe toate pentru episodul precedent al cronicii mele ca să fiu sigur că nu greșesc. Dacă vreunul dintre ele
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
descind pînă la noi dintr-o zestre de origine anistorică. Această zestre poate fi alterată de comentariile contemporane, dar nu poate fi distrusă în esența ei. Simbolurile pot fi degradate sub influențe ideologice și pot fi chiar mutilate de aberații exegetice, dar filonul le supraviețuiește spre a se transmite în lanțul generațiilor. O astfel de gîndire simbolică precedă limbajul și chiar prefigurează formele discursului. Nu vorbim cum vrem, ci cum ne dictează tiparele mitice pe care le purtăm în noi. Omul
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de ani, pe 14 stil vechi, Ion Luca din neamul Caragiali merge la Oficiul stării civile și înscrie, prin bunăvoință, un prunc. Mama
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
cu suficientă claritate. Pe prima pagină a revistei, titlul, cu litere de-o palmă, EMINESCU, îl face pe cititor să se aștepte mai degrabă la vreun număr festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți, colecții de eseuri exegetice mai mult sau mai puțin conjuncturale. Poza bancnotei de 1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub titlu, într-o cam prea sofisticată antifrază iconografică, atrage totuși atenția că grupajul tematic e așezat pe nisipurile mișcătoare ale prezentului: un
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
trebuia să fie unul inopinat. Ca să nu mai vorbesc despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj pastoral, un exemplu luminos de coexistență pașnică între palierele ierarhice; restul e fantezie exegetică pro domo... Nici asimilarea lui Anghelache speciei eterne, canonice, imuabile a funcționarului subaltern dintotdeauna și de pretutindeni nu excelează prin pertinență. El este casier - versiunea decăzută în administrativ a trezorierului care, etimologic, semnifică pe omul ce a primit în grijă
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
într-un fel de joc intelectual. De această factură este primul sonet din Viața nouă însoțit de solicitarea de a-i fi interpretat visul. Genul de compoziții cu enigmă, trimise mai multor poeți pentru a le provoca și solicita subtilitățile exegetice, se bucura atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri de tălmăcire a unui vis pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Ion Simuț Biografia lui Constantin Călin tinde să se confunde cu pasiunea exegetică pentru G. Bacovia, materializată într-o trilogie de critică și istorie literară, Dosarul Bacovia, începută în 1999 cu volumul Eseuri despre om și epocă. Al doilea volum este O descriere a operei, completat cu alte glose și cu un jurnal
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
la G. Călinescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu) decât la cea rusă, iar intuiția mi-a spus că trebuie să merg pe estetic și nu pe ideologic. Am rămas călinescian, cu modificările de paradigmă inerente survenite în urma acumulării experienței exegetice. În plus, sunt conducător de doctorate și trebuie să fiu la curent cu noile concepte, cu tot ce se întâmplă în critica literară, în hermeneutică și în discursul postmodern. - Revenind în contemporaneitate, v-aș ruga să vorbiți despre cel mai
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
sunt conducător de doctorate și trebuie să fiu la curent cu noile concepte, cu tot ce se întâmplă în critica literară, în hermeneutică și în discursul postmodern. - Revenind în contemporaneitate, v-aș ruga să vorbiți despre cel mai recent proiect exegetic în care sunteți angajat. - Pregătesc o nouă ediție, completată și actualizată până în 2008 a Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia, care va cuprinde peste două mii de autori. Le urmăresc biografia și bibliografia operelor până în zilele noastre, vorbesc despre anumite
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
a unei simple cronologii (vorba vine „simple”: ea este, în realizarea Roxanei Sorescu, o autentică schiță monografică). În al doilea rând, aș semnala faptul că, spre deosebire de ediția din 1978, imperativul repunerii în circulație a scriitorului a fost substituit de cel exegetic. Considerând, pe bună dreptate, că există o diferență sensibilă între antumele și postumele lui Fundoianu, ediția de față a separat poemele publicate în periodice, dar neincluse în volumul Priveliști (1922), de cele rămase în manuscris, care vor vedea lumina tiparului
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
toate trimiterile la ceilalți exegeți ai subiectului), căci Adrian Tudurachi își asumă un cu totul alt mod de abordare, perfect conștient că înțelegerea proiectului dragomirescian "trebuia să înceapă, înaintea unei filosofii și a unei estetici, cu o poetică". Întreprinderea sa exegetică e cu atât mai dificilă cu cât modul dragomirescian de a gândi este grevat inițial de o perspectivă psihologică, iar soluțiile "științei literaturii", puse în serviciul definirii capodoperei, sunt, în bună măsură, căzute astăzi în desuetudine. Adrian Tudurachi examinează cu
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
mesajul. Pînă la urmă, nu cheia de înțelegere contează, ci condiția pe care trebuie s-o îndeplinești ca să te poți apropia de spiritul pildelor. Hotărîtor nu e dacă nimerești „interpretarea adevărată” (expresie fără sens dată fiind bogăția infinită de nuanțe exegetice), ci dacă te pui în situața de a primi interpretarea, oricare ar fi ea. Iar pentru asta e nevoie de receptivitate. Toată structura cărții lui Pleșu stă pe acest termen: receptivitate. Ești receptiv, înseamnă că solzii ți-au căzut de pe
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
cu miză teoretic-demonstrativă, un fel de mise en scene a aforismelor din Privind viața și a reflecțiilor teoretice din Creație și analiză. Pe de altă parte, rădăcinile autobiografice ale ficțiunii nu pot fi nici ele cu totul neglijate, în ciuda efortului exegetic depus de unii comentatori pentru a ne convinge că opera poate trăi foarte bine și singură. Divorțul acesta irevocabil nu avea cum să fie pe placul lui Ibrăileanu. Drept urmare, nu vom considera drept pură întâmplare corespondențele dintre existența concretă a
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
un vag ecou. Un discurs simplu, clar, riguros construit despre misiunea intelectualilor în țara lor și în lume. Toți cei care se pregătiseră să explice în mass media ce a vrut să spună Papa nu și-au putut exercita virtuțile exegetice, ci s-au mulțumit să-i inventarizeze ideile și să-l citeze. De altfel, amatorii de ambiguitați și de formule cu subtext n-au prea avut ce descoperi în discursurile Papei, de-a lungul întregului său pontificat. Filosofia sa, care
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt, iată, - / atît de deștept și de inventiv, - / ce de ars combinatoria, / ce de subtilă hermeneutică, / ce de construcție, de-construcție!" (Ba se mai poate). Se află în atari versuri nu doar nota Geometrie" care „făcuse unei recunoașteri
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
în titlul antologiei. Îl va găsi și în strictul cadru al literaturii. Din punctul de vedere al Catedrei, criticul pur și simplu, fie că va îmbrățișa concluziile amplei prefețe a lui Eugen Negrici, desferecătoare de sertare și pas cu pas exegetică, fie că se va încredința analizei din postfața datorită Lidiei Vianu, ce demonstrează că George Virgil Stoenescu a aparținut dizidenței și chiar rezistenței - va parcurge cele șapte stații ale acestui jurnal liric remarcând continuitatea de inspirație. Și aceasta într-o
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
abisale din Domnul Goe. În accepția autorului, vocabula Goe nu e un simplu prenume, ci acronimul latinescului ego, amănunt care pledează pentru egocentrismul și egoismul care s-au adunat în sinele mititelui băietan pus pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în care evoluează și căruia tinde să-i devină centru. Ar mai fi de adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
dragostea ce-i?) și profunzimi la care au acces nu numai marii gânditori, ci, câteodată, și marii iubitori ai traiului lumii. O poezie care, am mai spus-o, e a se consuma, nu a se digera. Fără să exclud efortul exegetic ce i s-a dedicat (despre receptarea lui Nichita Stănescu s-a discutat poate tot atât cât despre poezia lui), câtă vreme una din poeziile lui aproape canonice, cu tot răspărul ei - și foarte frumoase - răstălmăcește codurile la vedere („și-
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
se contrazice atunci cînd afirmă că legătura acestei poezii cu simbolismul e prea fățișă, întrucît simbolismul nu este expresia acelei elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
a fost cu adevărat susținut, pus în valoare de către fostul diriguitor al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
Sorin Lavric Chiar dacă spiritul contemporan suferă de o debilitate a conștiinței istorice ce merge pînă la atrofia simțului trecutului, incursiunile pe care le facem înapoi, sub forma lecturii unor erudite și pretențioase tomuri exegetice, au avantajul de a ne pune la îndemînă un termen de comparație. Comparăm clipa de acum cu momentul de atunci, reușind astfel să ne privim prin dioptriile unei mentalități ce nu mai seamănă cu a noastră. Și astfel, ne pomenim
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
cultura întreagă în instrument de propagandă" și că "(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula Ťsociologism vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că "analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat "alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
sa, ce-i drept, nu apelează la izvoare primare pe care să le descopere în arhive. Dar tot ceea ce afirmă și analizează se bizuie pe cunoașterea integrală a bibliografiei în chestiune (inclusiv despre literatura beletristica), de la volume de documente, contribuții exegetice și studii de amplitudine. E, aș adaugă, aproape uimitor cît de adînc cunoscător al bibliografiei românești este autorul nostru și cît de avizat știe să discearnă lucrurile, distingînd mai totdeauna bine contribuția adevărată de, să spunem, encomiastica. Revenind la obiectul
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
al vitalității explozive, al senzualității triumfătoare, posesor al unui irezistibil vendaval erótico (uragan erotic), el se vede teoretizat în antropologie, subtilizat în psihanaliza, "geometrizat" în dramaturgie. Devine un intelectual rafinat, complex și complexat, supus și deci învins de diferite "constructe" exegetice: refulare, defulare, mascare, sublimare și câte altele. Sau, dimpotrivă, este revendicat și atras în jos, biologic, de frenezii și aberații venerice. Luciditate și orgie. Fie că deviază sofistic în freudism, fie că se degradează în sexolatrie, Don Juan se marginalizează
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]