179,128 matches
-
comunist a scris la Dreptatea. Credeau că este al lor! - Dumneavoastră ați avut o atitudine foarte tranșantă încă din facultate. - De aceea m-au și dat afară. Mai e ceva: noi nu am participat la manifestări "dușmănoase" organizate. Tonegaru, de exemplu a făcut parte din organizația "Mihai Eminescu" care a împărțit medicamente, îmbrăcăminte, hrană dintr-un ajutor belgian. În cazul lui, au avut niște probe materiale precise. - Dacă și a împărți medicamente însemna o "manifestare dușmănoasă"... Dar cu siguranță că în
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Una: definițiile nu... definesc, toate, același lucru, unele referindu-se la genul filmului, altele la temă, altele la factură ș.a.m.d. A doua: lipsesc unele genuri, cum ar fi tragedia, deși nu și filmele menite a le ilustra (de exemplu Hamletul lui Zefirelli e considerat dramă, deși...). A treia: prezentarea nu e consecventă, un film (Rob Roy, să zicem) apare cînd ca istoric (e doar după un roman de Walter Scott), cînd ca dramă (deși e o tragedie în toată
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
uită că și-au făcut ucenicia aici și, când au putut inspira suficientă încredere în regim, au exploatat prilejul producând surpriza. Cazul lui Petru Dumitriu e deja notoriu, ca să nu amintesc de imberbul (la vremea aceea) Petru Popescu. Dar șirul exemplelor poate fi ușor completat de cei informați. Diaspora, cu câteva excepții notabile (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Aron Cotruș, Virgil Nemoianu, Vintilă Horia și poate alți doi-trei), s-a manifestat frustrant; nu condițiile în care trăiau scriitorii în țară, ci ingerința
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
sau mai multe specializări, să acoperi o plajă cât mai mare, asta nu doar pentru că lumea începe să te privească straniu, ci și datorită modei de la noi de a fi expert într-un singur lucru. Lui Dan C. Mihăilescu, de exemplu, i s-a reproșat tocmai inversul, și anume faptul că, datorită diverselor activități, întârzie să-și dea doctoratul, de parcă lucrul ăsta l-ar transforma în ceva mai mult decât ceea ce deja este. În privința specializării, deci, opiniile văd că sunt împărțite
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
doctoratul, de parcă lucrul ăsta l-ar transforma în ceva mai mult decât ceea ce deja este. În privința specializării, deci, opiniile văd că sunt împărțite. Trecând în alt plan, spune-mi, ai pierdut prietenii din pricina cronicilor publicate? Ce reacții ai primit, de exemplu, după publicarea discuției cu Ileana Mălăncioiu din "Adevărul literar și artistic"? - Ca să închei cu subiectul specializării/ specializărilor, aș zice că măcar una trebuie să aibă omul. Măcar la un lucru să se priceapă, dacă nu la mai multe! Dar, la
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Mălăncioiu din "Adevărul literar și artistic"? - Ca să închei cu subiectul specializării/ specializărilor, aș zice că măcar una trebuie să aibă omul. Măcar la un lucru să se priceapă, dacă nu la mai multe! Dar, la noi, se întâlnește mai degrabă exemplul opus: al celui care se pricepe la toate, care are opinii ferme despre orice. Și nu e vorba, din păcate, de niște personalități de tip renascentist, gâlgâind aici, în Sud-Estul Europei, ci, hè las!, de niște "autorități" fără fundament: simple
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
că, din fericire, autorii importanți preferă niște obiecții argumentate, în locul unor elogii calpe. Îi ajută mai mult primele. Celelalte sunt alunecoase și la propriu, și la figurat: utilizând numai hiperbola, ele nu spun, de fapt, nimic. Ca să-ți dau un exemplu, am avut cu Nicolae Manolescu, acum câțiva ani, un schimb de opinii extrem de tăioase, cu accente aproape pamfletare. Asta nu l-a împiedicat pe criticul "șaizecist" (unul dintre cei mai importanți din ultimele decenii și, indiscutabil, cronicarul numărul unu) să
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
definiții" ce-i recunosc criticii literare incomparabil mai mult decât i-ar fi recunoscut Noica (pentru care, fatalitate!, critica nu se putea ridica la "etajele" silogismelor și conceptelor). Se vorbește, acolo, de o critică literară mare, și se dă ca exemplu strălucita Istorie a lui G. Călinescu. Prima "judecată" pe care o citezi se referă la o anumită specie a criticii: la cea curentă, de întâmpinare. Vizați sunt mai degrabă cronicarii literari, a căror autoritate în anii '80, la noi, putea
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
opinie literară și de alte asemenea evenimente majore. Acest fel de revizuire este lent, uneori observabil doar după o anumită perioadă, nu are cauze precizabile și e minoritar înainte de a fi însușit de majoritate. Este practic imposibil de știut de exemplu de ce în 1905 lui H. Sanielevici proza tînărului Sadoveanu i se părea violentă tematic și primitivă artistic și, doar cîțiva ani mai tîrziu, ea trecea în ochii lui Ibrăileanu și ai altora drept profund echilibrată și artistic manieristă. În cel
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
și alte mîndre aberații ale acestui fals proiect cinematografic, cum ar fi, din start, niște erori de distribuție cît casa! De pildă, în imaginația regizorului român, în rolul lui Marius Tucă ar trebui distribuit... Nae Caranfil! Greu de găsit un exemplu mai elocvent de divorț între adevăr și ficțiune și de neînțelegere a sensului unei realități... Apoi, în rolul lui Dumitru Tinu, regizorul îl vede pe Mircea Diaconu, iar în rolul lui Cristian Tudor Popescu pe Horațiu Mălăele! Reiese, pînă și
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
prin școală. Al doilea sens - mai vechi și mai internațional - se referă la partea retoricii care se ocupă de topoi (sau locuri comune). Adjectivul topic, -ă are și alte accepții, motivate etimologic de sensul de bază - "local" (în medicină, de exemplu, se vorbește de "absorbție topică"). Termenul a intrat în română din limbile romanice moderne (franceză, italiană), dar originea sa mai îndepărtată e adjectivul grecesc topikòs, derivat din topos "loc" (elementul de compunere topo- e ușor de recunoscut în toponimie, topometrie
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
nu mai puțin de 1040 de atestări ale formei de plural (scrise fără cratimă) topicuri ("hai să punem topicuri inteligente!" - www.statistics.home.ro). Ne-ar putea consola faptul că preluări similare se produc și în celelalte limbi romanice: de exemplu în franceză ("J’aime bien créer plein de nouveaux topics", universffx.free.fr /forum) sau în italiană ("puoi inserire nuovi Topic in questo forum", infodomini.it). S-ar putea totuși spera într-o viitoare marginalizare a topicului; în fond, nu
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
dau intelectualii la o parte ca să conducă ei, cu ce au fost mai buni liderii comuniști care declarau că fac totul pentru oameni și poate chiar făceau, după mintea lor? Nu rezultă pe ce criterii și-a selectat Paul Johnson exemplele "de marcă" dintre "intelectualii laici"- sfătuitori politici ai omenirii, pe modelul apărut în secolul al XVIII-lea - că doar au fost destui, precum Goethe, Schiller, Lessing, Kant, Thoreau, John Stuart Mill etc., până la liderii zilelor noastre - Mandela, Havel ș.a. care
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Schlegel, Kant, Hegel, Beethoven, Haydn - și lista poate continua, lăsîndu-ne cu răsuflarea tăiată. Miracole s-au petrecut nu doar în Germania, la pragul dintre secolele XVIII și XIX, ci și în țări mai mici, mai modeste, mai puțin cunoscute. De exemplu în Portugalia. Între lunile noiembrie 2002 și mai 2003, în mai puțin de jumătate de an, împlinesc vîrsta de 80 de ani personalități excepționale ale literelor: Augustina Bessa Luís, cea mai mare prozatoare portugheză în viață, care ar fi luat
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
nu mă refer la criminalul sadic. Eu mă refer la cel care credea" (pp. 212-213). Din această perspectivă lucrurile devin mult mai complicate. Chiar și printre profitorii regimului există unii care au această mică circumstanță atenuantă a credinței în ideal. Exemplul cel mai des invocat de Tismăneanu este Leonte Răutu (unul dintre cele mai bizare produse ale comunismului românesc - om cultivat, vorbitor de limbi străine, cititor de reviste și cărți occidentale și, simultan, exaltat satrap al culturii române), dar emblematică la
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
într-un vid al axiologiei, Nicolae Balotă scoate la iveală principiul religios, adică tradiția de bază la care se ajunge inevitabil în analiza texturii a nenumărate opere ca și în cea a conceptelor ce li se aplică. Să dăm cîteva exemple. Obsesia de-o viață a lui Paul Claudel, subliniază eseistul nostru, este cea a coeziunii văzutelor și nevăzutelor, a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
gustul pentru trăiri elevate, în armonie și distincție totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția, Cântăreața populară, meditație la Putna, Corul de îngeri, Elsinor, din fiecare aș putea cita câte ceva. Iată doar un exemplu: "M-am stins de tânăr la Veneția/ răpus de ciumă./ Ferestre larg deschise, abia împlinisem 99 de ani./ Dar câte coroane nu căzură din cer în acele zile de doliu [...] Ascuns voi rămâne în portretul unei femei între oglinzi". (Ștefan
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
pentru că ei înșiși aveau un stil care semăna câteodată cu proza. Erau foarte înzestrați din punct de vedere literar. M-am gândit atunci că sincronizarea gândirii noastre și a literaturii noastre cu cea europeană nu se poate face decât prin exemple, iar ele puteau fi oferite de cărțile traduse în limba română. În special cărți de critică și romane. Poezie mai puțin, fiindcă nu a avut strălucirea pe care au avut-o celelalte genuri. - Consecințele n-au întârziat să apară. - Tipurile
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
într-un climat "relativ opresiv"! - Excesul, dorința de a face mai mult decât era îngăduit avea o latură negativă dacă erau forțate lucrurile. Din pricina acestei laturi negative a suferit Mircea Sântimbreanu, dar și alții, fiind lovite uneori cărți importante. Spre exemplu, cum era să se spună că țăranii români miros, că nu se spală? Era o blasfemie! Salturile peste un anumit grad de suportabilitate din partea mai marilor zilei trebuia făcut cu mare prudență, cu un spirit rațional formidabil. Altfel, orice gest
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici cauzele acestei schimbări de paradigmă culturală. Mă rezum numai la a indica faptul că, pentru generațiile în formare, referințele culturale originare încep să se piardă. Le iau locul referințele de gradul doi, comentariile
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
C.Z. Codreanu, împreună cu alți 13 legionari), s-a dovedit a fi o mișcare cu caracter terorist încă de la începuturile ei, organizând așa-numitele "echipe ale morții", folosite pentru lichidarea dușmanilor și rivalilor, atât din afară cât și dinăuntrul mișcării. Exemplul l-a dat chiar C.Z. Codreanu care, în octombrie 1924, l-a asasinat pe G.G. Manciu, prefect al poliției Iași. [...] Constantin Ionescu Domnule Nicolae Manolescu, După lecturarea editorialului "Imposibila lustrație", din primul număr al revistei "România literară" pe anul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
ci și ale conștiinței cultural-sociale în genere, așa cum se configurează în epoca noastră, neîndoios alexandrină, caracterizată de reciclaj, după expresia lui Guy Scarpetta, mai mult decît de ambiția pornirii ab ovo. Totuși istoria ne impune și factorii săi imprevizibili. De exemplu relația Est-Vest, cu analiza căreia își inaugurează Maria-Ana Tupan cartea consacrată "discursului postmodern", marcînd însemnătatea particulară a subiectului pentru noi, românii, și totodată una din probele pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră postmodernismul. Prăbușirea
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
de fascinație". În felul acesta, creația și teoria se nutresc reciproc, ajungînd a se întrepătrunde în substanță. Traseul larg al teoriei pare să fie cel mai încăpător și pentru români, în năzuința lor de-a coopera cu Occidentul valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric/ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
ce a apărut. Ancheta ne permite o informare corectă. Aprecierile vin după aceea. * Tinerească și plină de haz OPINIA STUDENȚEASCĂ de la Iași. În numărul 7 ianuarie-2 februarie, remarcăm cîteva informații despre mediul universitar care ne pun pe gînduri: că, de exemplu, studenții dorm cel mai bine în sala de lectură (bine că nu în cele de curs!) sau că ministresa învățămîntului pierde memoriile înmînate de liderii studenților. Într-un interviu acordat Opiniei, d-ra Monica Bîrlădeanu declară de bună voie și nesilită
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
liberă. Deocamdată, spune d-sa. Așa dar, mai sînt și altele. Cîte oare? "Periate", după cum își dă seama dl Rateș. File întregi lipsesc și nu oricare, ci exact acelea (nu zece, douăzeci, aproape trei sute!) care ar fi lămurit dispariția, de exemplu, a lui Vlad Georgescu. Dosarul lui Gorun nu s-a găsit încă. În schimb, acela al lui Bernard e cît se poate de grăitor, deși tot incomplet. Iată: la 20 octombrie 1980, de la Ambasada României de la Bonn (nume de cod
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]