10,806 matches
-
Revnic, de la revista Tabu, ne povestește despre Hanouka. Pentru că ne-am dorit o ediție specială, am mers în vizită la Palatul Elisabeta, unde am stat de vorbă cu ASR Principesa Margareta a României despre Crăciunurile petrecute de Familia Regală în exil și despre primele Sărbători petrecute în țară. Emisiunea se reia miercuri, 23 decembrie, la 12.15 ziua. “Bună că viața” este produsă de Asociația MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1. Numai că Hanukka a trecut!Și mâncarea nu e
Sărbători bune ca viaţa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82665_a_83990]
-
informații (legat de prostia ta cu faptul că regele a vorbit prima oară la EL în ... 2009) . Deci : 1. La 31 decembrie 1949 (da @Fuscus, una mie nouă sute patru zeci și nouă) : Regele Mihai se adresează pentru prima oara din exil românilor prin intermediul postului de radio Radio “Europa Liberă”, declarandu-si solidaritatea cu ei și exprimându-și fermă convingere că într-o zi vor deveni liberi și vor putea trăi într-o țară democratică. 2. În 1980 la posturile de radio
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
din cauza acestui subiect. postul anterior a fost publicat inițial la http://traianungureanu-tru.blogspot.com/ @pt George: - ai scris așa: “La 31 decembrie 1949 (da @Fuscus, una mie nouă sute patru zeci și nouă) : Regele Mihai se adresează pentru prima oara din exil românilor prin intermediul postului de radio Radio “Europa Liberă”, declarandu-si solidaritatea cu ei și exprimându-și fermă convingere că într-o zi vor deveni liberi și vor putea trăi într-o țară democratică.” - eu zic așa: nu lingi după ce’ai
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
valid, o sinucidere dedicată imortalității determinate a unor astfel de opere (restul aparține poporului, precum trupul unui prinț de-abia abandonat de suflet). Exoftalmic, exoteric, intram în condiția contemporană: actul de a navetá, care acuma mi se pare rebel la exil și indiferent la mit, a epocii vitezei și a persistentei sale tăceri a neiubirii. De pe soclul singurătății sale, universul macondin m-a inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
istoric însemnat. Dar el va pieri, ca noi toți, iar cartea va rămîne și în ea va vorbi mai departe ca un rege adevărat. În orășelul Die a avut loc a doua întîlnire dintre scriitorii din țară și cei din exilul francez la care am fost invitată și eu. La prima, de la Aix en Provence, participarea a fost infinit mai numeroasă. Acolo au venit Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Lucian Raicu, Sonia Larian, etc. etc. Întîlnirea acestora cu niște scriitori
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
trebuia spus cu orice preț atunci mi s-a întocmit un nou dosar de urmărire operativă, după cum aveam să constat din documentele consultate recent la CNSAS. Ce nu putea înțelege disidentul Paul Goma după ce a fost nevoit să opteze pentru exil, era faptul că eu socoteam infinit mai important milimetrul cîștigat în bătăliile de aici decît kilometrul pe care l-aș fi putut străbate în altă parte, unde nu m-ar fi oprit nimeni să spun tot ce-mi trece prin
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
și Virgil Ierunca, nici Paul Goma, a stat sub semnul orgoliilor nejustificate și al discordiei. Gabriela Adameșteanu, căreia i se pot reproșa multe lucruri, dar nu și faptul că nu ar fi făcut tot ce putea pentru colegii noștri din exil, fusese pîrîtă de concurența revistei "22" că ar fi spus că scriitorii români din Paris prezenți la acel festival nu ar fi reprezentativi. Am asistat la judecarea ei care începea cu întrebarea - pusă de sus, ca unei provinciale - ce înseamnă
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
revistei "22" că ar fi spus că scriitorii români din Paris prezenți la acel festival nu ar fi reprezentativi. Am asistat la judecarea ei care începea cu întrebarea - pusă de sus, ca unei provinciale - ce înseamnă a fi reprezentatativ. Din exilul parizian, devenit între timp diaspora, se aflau acolo Oana Orlea, Rodica Iulian, Mircea Iorgulescu și Alexandru Papilian. Pe Rodica o cunoșteam de cînd am fost la primul cenaclu bucureștean. Nu mai țin minte cine și ce a citit, dar felul
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea sau al treilea în raport cu unii colegi de generație și, în orice caz, cu vedetele bucureștene ale canonului literar. Locuind la Craiova și simțindu-se aici ca într-un "exil intern", omul avea în spate o biografie dramatică, acest factor de ordin existențial explicând, într-o mare măsură, și penumbra în care se afla autorul. Membru al Cercului Literar de la Sibiu și student preferat al lui Lucian Blaga, fiu de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după ridicarea cenzurii, în 1940, cum s-a întâmplat cu "Însemnări sociologice". Cercetătorul ieșean a descoperit însă un ecou al Iconar-ului în presa exilului: "Un răsunet târziu al revistei Iconar, un ecou tardiv și în condiții nefaste, cu totul diferite, este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum, ce apare de la 1 septembrie 1963 la 6 decembrie 1972 (mult după moartea
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
1940, cum s-a întâmplat cu "Însemnări sociologice". Cercetătorul ieșean a descoperit însă un ecou al Iconar-ului în presa exilului: "Un răsunet târziu al revistei Iconar, un ecou tardiv și în condiții nefaste, cu totul diferite, este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum, ce apare de la 1 septembrie 1963 la 6 decembrie 1972 (mult după moartea întemeietorului). O rubrică intitulată Iconar, colaborări ale bucovinenilor din exil ș...ț, tonul vehement și naționalismul acerb, dedicarea unor numere
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
și în condiții nefaste, cu totul diferite, este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum, ce apare de la 1 septembrie 1963 la 6 decembrie 1972 (mult după moartea întemeietorului). O rubrică intitulată Iconar, colaborări ale bucovinenilor din exil ș...ț, tonul vehement și naționalismul acerb, dedicarea unor numere întregi scriitorilor bucovineni - toate acestea legitimează o asemenea situare a revistei din S.U.A."(p.66) Analizând, asemenea unui detectiv, toate "probele" adunate la dosar, Mircea A. Diaconu spulberă poncifele referitoare
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
avea pe toate moștenite de la tatăl său, om de vază, Ion Buică, un nume sonor din Țigăneștiul teleormănean” („Tatălui meu”). • În „anchetele” realizate de diverse reviste din Canada sau din țară, Elena Buică își deschide sufletul vorbind cu sinceritate despre exil, despre viața de acolo și despre cea de aici, despre asemănări sau deosebiri, spiritul fin de observație fiind una dintre principalele calități. Frumoase pagini dedică scriitoarea unor evenimente istorice care au marcat destinul poporului român („ Șarja de la Prunaru”). Încărcătura emoțională
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
Poetul și pictorul albanez se încadrează în peisajul amplu al iluștrilor convinși și totodată convingători care nici într-un caz nu ar putea uita de rădăcinile sale, Kosova și patria-mamă Albania, cu toate că el se află de multă vreme pe calea exilului, în Germania. Astfel, se distinge tema principală și de mare importanță pentru care Dan Gashi merită întreg respectul națiunii sale materne: „Pe buza Drinei Albe/ Alerg pe cal/ Potcoavele se bat cu caldarâmul/ Peste pietre si nisip./ Sălciile pline de
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
grație de Regina Elena, erau intime, calde, iubitoare, iar sutele de angajați care luau parte la ele se simțeau, în Sala Tronului, ca într-o catedrală. Oamenii se raportau la Suveran cu afecțiune și încredere, afară de respect sau admirație. În exil, Regele Mihai și Regina Ana au petrecut Crăciunuri simple, ca orice alt cuplu din lume care avea de pus pe masa de Ajun nouă-zece farfurii, pentru copii, părinți și bunici. Cadourile erau modeste, alese fiecare cu un înțeles anume și
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
avut dacă se nășteau într-un Regat al României anilor 1950. Situația Majestăților Lor a făcut ca principesele să trăiască toată copilăria și adolescența în case de țară sau de mici orașe, cu grădină ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și fotoliile cu perne moi, de afecțiunea bunicelor, care veneau să
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
binecuvântate, ale fiecărei zile din an și-au pus amprenta pe sărbătoarea Ajunului și a celor trei zile de Crăciun, de fiecare dată. Familia Regală, atât de fundamental legată de națiune și de mersul ei zilnic (în țară și în exil, deopotrivă), a trăit sărbătoarea Nașterii Domnului sub semnul prezentului românesc și al trăirii națiunii din acel an. sursa :www. romaniaregala.ro/ Referință Bibliografică: 150 de Crăciunuri ale Familiei Regale române / Cornelia Curtean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
Libuse Valentova Libuse Valentová: Stimate domnule Ierunca, o primă întrebare din partea mea ar fi următoarea: credeți că mai este necesară distincția dintre literatura oficială și cea de exil și de sertar? M-ar interesa dacă se poate compara situația literaturii române cu ceea ce se întâmplă în literatura cehă. La noi, imediat după noiembrie 1989, am încetat să mai vorbim despre cele trei curente ale literaturii - literatura oficială, cea
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
interesa dacă se poate compara situația literaturii române cu ceea ce se întâmplă în literatura cehă. La noi, imediat după noiembrie 1989, am încetat să mai vorbim despre cele trei curente ale literaturii - literatura oficială, cea de samizdat și cea a exilului. Numeroși critici și scriitori au declarat că de acum încolo există numai literatura cehă. Cum vi se pare, din punctul acesta de vedere, situația literelor românești? Virgil Ierunca: După cum nici o țară din Est nu se poate compara cu Cehoslovacia pe
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
fi acceptat să se comporte în cetatea asediată așa cum s-au comportat scriitorii cehi. Cam atât în legătură cu punctul al doilea al întrebării dv. - despre samizdat sau, mai exact, despre lipsa lui în România. Nici în ceea ce privește al treilea punct - literatura de exil - ce se întâmpla ieri la dv., nu putea să se întâmple în România, și nu se întâmplă nici astăzi. Pentru neo-ceaușiști și pentru lăudătorii lui Ceaușescu, care - repet - ocupă posturile-cheie în cultura românească, exilul este, ca și înainte, un exil
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
în ceea ce privește al treilea punct - literatura de exil - ce se întâmpla ieri la dv., nu putea să se întâmple în România, și nu se întâmplă nici astăzi. Pentru neo-ceaușiști și pentru lăudătorii lui Ceaușescu, care - repet - ocupă posturile-cheie în cultura românească, exilul este, ca și înainte, un exil al "trădătorilor de țară". Aceiași scriitori care lăudau pe Ceaușescu ne împroașcă astăzi cu aceleași epitete ca în timpul lui. Numai că pe atunci, toți laudătorii și oamenii în slujba Securității aveau o limită până
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
exil - ce se întâmpla ieri la dv., nu putea să se întâmple în România, și nu se întâmplă nici astăzi. Pentru neo-ceaușiști și pentru lăudătorii lui Ceaușescu, care - repet - ocupă posturile-cheie în cultura românească, exilul este, ca și înainte, un exil al "trădătorilor de țară". Aceiași scriitori care lăudau pe Ceaușescu ne împroașcă astăzi cu aceleași epitete ca în timpul lui. Numai că pe atunci, toți laudătorii și oamenii în slujba Securității aveau o limită până unde să împingă înjuriile împotriva exilului
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
exil al "trădătorilor de țară". Aceiași scriitori care lăudau pe Ceaușescu ne împroașcă astăzi cu aceleași epitete ca în timpul lui. Numai că pe atunci, toți laudătorii și oamenii în slujba Securității aveau o limită până unde să împingă înjuriile împotriva exilului și împotriva scriitorilor adevărați, democrați, fiindcă era cenzură și politica nu accepta înjurăturile decât până la o anumită limită. Astăzi, presa fiind liberă, prăpastia e mult mai mare. Înjurăturile care se adresează scriitorilor liberi, neoficiali, sau din opoziție, sunt mult mai
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
cenzură și politica nu accepta înjurăturile decât până la o anumită limită. Astăzi, presa fiind liberă, prăpastia e mult mai mare. Înjurăturile care se adresează scriitorilor liberi, neoficiali, sau din opoziție, sunt mult mai violente decât în timpul lui Ceaușescu. Iar în ceea ce privește exilul, noi suntem considerați și mai "trădători" decât eram înainte. S-a încercat o operație de învăluire, aceea de a ne capta, de a ne corupe. Nu putem să spunem, nici eu, nici Monica Lovinescu, că s-au dus campanii împotriva
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
ceea ce ne privește însă, am refuzat toate aceste glasuri de sirene ale puterii actuale pentru că nu suntem de acord, din punctul de vedere moral și politic, cu regimul actual. Acum, în raporturile generale dintre scriitorii din țară și cei din exil, gheața s-a spart în sfârșit; trebuie să recunosc că era și puțină vină a scriitorilor din exil. Mulți scriitori și prieteni de ai mei aveau impresia că adevărata cultură și adevărata literatură se fac numai în exil. Am combătut
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]