634 matches
-
-lea al Portugaliei, care era și cumnatul său, fiind căsătorit cu sora lui Manuel, Leonor. Manuel a crescut în mijlocul conspirațiilor nobilimii superioare portugheze împotriva regelui Ioan al II-lea. El a fost conștient că mulți oameni au fost uciși și exilați. Fratele său mai mare, Diogo, Duce de Viseu, a fost înjunghiat mortal în 1484 de către însuși regele. Manuel a avut astfel toate motivele să-și facă griji atunci când a primit un ordin regal în 1493 să se prezinte la rege
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
fost ras de pe suprafața pământlui. Atamanul Petro Kalnișevski a fost arestat și exilat în Insulele Solovețki, unde a trăit la Mănăstirea Solovețki până la o vârstă înaintată. Toți liderii de frunte cazacilor ci, are au fost prinși au fost încarcerați sau exilați. Conducătorii mai de rang mic, care au trecut de partea rușilor, au fost primiți în rândurile armatei regulate fiind încadrați în regimentele de dragoni și husari și li s-au recunoscut toate privilegiile. Cea mai mare parte a cazacilor de
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
Silezia (astăzi situat în Polonia), a asigurat venituri substanțiale pentru familia Ceciliei. În absența soțului ei, Cecilie a devenit figura centrală în Casa de Hohenzollern. Fosta Prințesă Moștenitoare nu trăia cu iluzia că imperiul va fi restaurat, spre deosebire de socrul ei exilat în Doorn în Țările de Jos. La 13 noiembrie 1923 Cecilie și-a întâlnit soțul la Castelul Oels. Anii de separare, precum și comportamentul lui Wilhelm a făcut ca mariajul să fie doar cu numele, însă Cecilie era determinată să păstreze
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
moștenitor, atunci când s-a căsătorit morganatic cu Dorothea von Salviati la 3 iunie 1933. Chiar dacă casa regală a fost detronată în mod oficial, normele sale interne încă persistau. Părinții prințului au fost mult mai înțelegători cu fiul lor decât Kaiserul exilat. Cecilie nu a fost perturbată și a fost încântată când a devenit bunică pentru prima oară la 7 iunie 1934.<br> În 1935, al doilea fiu al Cecilie a lucrat, după ce a studiat economie și a muncit pentru o perioadă
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
căsătorit cu un prinț catolic, Prințul René de Bourbon-Parma, la 9 iunie 1921 la Copenhaga. René era al treilea fiu al lui Robert I, Duce de Parma. Mama lui era a doua soție a Ducelui, Prințesa Maria Antonia, fiica regelui exilat Miguel I al Portugaliei. René a fost fratele împărătesei Zita a Austriei și a lui Felix, soțul Marii Ducese de Luxembourg, Charlotte. René și Margrethe au avut patru copii; În iunie 1951, Margaret călătorea în mașina condusă de soțul ei
Prințesa Margaret a Danemarcei () [Corola-website/Science/321935_a_323264]
-
redea terenurile din Aquitania regelui englez, rezultând un acord provizoriu prin care Eduard își relua administrarea teritoriilor engleze rămase de la începutul anului 1326 în timp ce Franța continua să ocupe restul. Între timp, Isabela a intrat într-o relație cu nobilul englez exilat Roger Mortimer; ea a refuzat să se întoarcă în Anglia și a călătorit la Hainaut unde l-a logodit pe prințul Eduard cu Filipa, fiica contelui local. Ea a folosit banii, plus un împrumut luat de la Carol mai înainte, pentru
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei noi constituții în 1924. Sistemul bicameral al Imperiului Otoman (compus din Camera Suprioară a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
regenta a trebuit să se supună. Maria Luisa și copiii ei au părasit Florența la 10 decembrie 1807, viitorul lor fiind incert. Napoleon a anexat teritoriul Franței și a acordat titlul de "Marea Ducesă de Toscana" surorii lui, Elisa. Regina exilată a mers la Milano unde s-a întâlnit cu Napoleon. El i-a promis ca o compensare pentru pierderea Etruriei, tronul regatului din nordul Lusitaniei (în nordul Portugaliei). Ca parte a angajamentului, Maria Luisa trebuia să se căsătorească cu Lucien
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
mai mare era Adalbert al II-lea, co-rege alături de tatăl lor, iar frate mai mic îi era Conrad. În anul 950, tatăl său l-a numit să conducă în markgrafatul familiei din Ivrea. În 959, Guy a oferit adăpost dogelui exilat de la Veneția, Pietro al III-lea Candiano. Guy l-a înfățișat pe doge tatălui său, iar regele și apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-a
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
semnat la Frankfurt. În același an, Conrad a pătruns în Boemia, pentru a-l reinstala pe cumnatul său, Vladislav al II-lea al Boemiei ca principe. Încercarea de a face același lucru cu un alt cumnat, principele polon Ladislau cel Exilat, a eșuat, dat fiind că, în acel moment, Bavaria, Saxonia și alte regiuni ale Germaniei se aflau în pragul unei răscoale, Conrad fiind nevoit să se întoarcă în Germania. În 1147, Conrad l-a auzit pe Sfântul Bernard de Clairvaux
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
obțină însă divorțul. Barbara e devenit amanta lui Carol al II-lea în timp ce trăia încă cu soțul ei, iar Carol era încă în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de Limerick și conte de Castlemaine. În 1662, Barbara ca amantă a regelui, avea mai multă influență la
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
Parlamentul Ungar, a fugit în Austria, într-un convoi al armatei germane, apoi și-a continuat drumul până în Germania, unde a locuit în zona de ocupație militară americană, unde a avut funcția de ministru al Educației Naționale în guvernul ungar exilat. A avut câteva tentative eșuate de emigrare în SUA. După înființarea în 1949 a RFG, temându-se de extrădarea în Republică Populară Ungară, Nyírő s-a refugiat în Spania, unde la putere se află regimul fascist al lui Francisco Franco
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
Felix avea mai puțin de trei ani când Austro-Ungaria s-a prăbușit ca urmare a înfrângerii sale în Primul Război Mondial. Ca rezultat, țările acum separate Austria și Ungaria au fost declarate republici iar familia imperială a plecat în exil. Exilată inițial în Elveția, în 1921 familia imperială a plecat pe insula Madeira, după ce tatăl arhiducelui Felix a eșuat în încercarea de a-și revendica tronul în Regatul Ungariei de la regentul Miklós Horthy. La data de 1 aprilie 1922, tatăl său
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
și închisă într-o mănăstire din Roma, în august 1811. Carol Louis a fost dat în custodie bunicului său, Carol al IV-lea, regele detronat al Spaniei. Pentru următorii patru ani, (1811-1815), Carol Louis a trăit sub grija bunicul său exilat la Roma. După căderea lui Napoleon în 1825, Casa de Bourbon a dat Ducatul de Parma soției lui Napoleon, împărăteasa Marie Louise. Congresul de la Viena a compensat bourbonii cu Ducatul de Lucca, care a fost dat mamei lui Carol Louis
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
Ungaria pentru Statele Unite însă mai târziu s-a întors în Germania. După moartea lui Horthy, în februarie 1957, Joseph August a solicitat convocarea membrilor Ordinului Vitéz (un grup de persoane decorate pentru a servi națiunea maghiară). Curând după aceea, membrii exilați ai Ordinului, dizolvat în mod oficial de către Republica Ungară, și-a ales căpitanul-general. Arhiducele a murit în 1962 la vârsta de 89 de ani Rain în apropiere de Straubing. A fost înmormântat în cimitirul unui mic sat bavarez. În 1922
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
o parte din timp la Paris unde avea un petic de pământ în arondismentul 8. Acolo a murit de angina pectorala la vârsta de 61 de ani, la câteva zile după ce s-a împăcat cu verișorul sau, fostul rege constituțional exilat Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Unchiul său Alfonso de Borbón în vârstă de 82 de ani i-a succedat că pretendent legitimist la tronul Franței și că pretendent carlist la tronul Spaniei.
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
grandioasă citadela pe care universul a văzut-o vreodată. Între timp, Earl Thorvald, nobilul conducător al forțelor rebele, este urmărit în întreaga galaxie de naibul fremen [[Stilgar]] și de commando-ul de Fedaykin. În altă parte, fostul favorit al Împăratului Shaddam, exilatul conte Hasimir Fenring și soția lui Bene Gesserit, Margot, o cresc pe fiica lor Mărie, pe planetă Tleilax, formând-o că o armă împotriva Atreides. Brutalitatea sălbatică a fremenilor, împinge celelalte case nobile în alianțe cu Thorvald. Bludd este executat
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
deținute de FRA. În ciuda controlului exercitat asupra guvernului, FRA nu a putut face nimic împotriva invaziei bolșevicilor din nord, care a culminat cu preluarea puterii de către aceștia din umră în 1920. După sovietizarea Armeniei, FRA a fost interzisă, liderii săi exilați, iar mulți dintre membrii de rând ai Federației au emigrat în diverse părți ale lumii. După preluarea puterii în Armenia de către comuniști, liderii FRA au fost exilați, iar dashnakii și-au muta baza de operații în diaspora armeană. Dat fiind
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
negocieze pentru germani o cooperare mai strânsă cu guvernul Rusiei Sovietice împotriva britanicilor. El a fost bine primit la Moscova și și-a creat o serie de contacte cu reprezentanți ai republicilor din Asia Centrală și a reluat legăturile cu membri exilați ai CUP aflați în Rusia. Enver s-a întâlnit cu o serie de lideri bolșevici, inclusiv cu V. I. Lenin. El a încercat să sprijine Mișcarea Națională Turcă și a corespondat cu Mustafa Kemal, pe care l-a asigurat că
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
din imperiu, a dat, conform scripturii biblice, o proclamație si in ceea ce priveste evreii antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
El îi verifica virginitatea și îi spune ei că nu este potrivită pentru „Peșteră Fecioarei”, dar că acesta va fi micul lor secret. Rămână aruncă o ultimă privire către apusul soarelui și intră în peștera. Noro se întâlnește cu tatăl exilat al Ramanei, un producător de canoe, și îi cere să-l pregătească pentru concursul Omului-Pasăre. Acesta refuză inițial pentru că din vina lui Noro fiica stă într-o peșteră din care nu are voie să iasă, dar mai târziu se răzgândește
Rapa Nui (film) () [Corola-website/Science/325217_a_326546]
-
Asia Mică, zonă în care sihăstriile rupestre erau deosebit de răspândite și de unde au venit la nord de Dunăre misionari și călugări. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Exilat fiind de împăratul Constantin al II-lea în părțile Scythyei Minor, conform Sfântului Epifanie, urmat de adepții săi a trecut și la nord de Dunăre "„în părțile cele mai dinăuntru ale Gothiei”". Deși actual nu se cunoaște unde au predicat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și de un duel între Brissot și Robespierre. Brissot era susținătorul războiului: „A venit vremea”, spunea el, „pentru o nouă cruciadă: o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța idealismul lui Brissot: Robespierre, izolat, n-a reușit să convingă. Popularitatea lui în rândul clubului era scăzută și, la 20
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
al Bavariei. Părinții ei au fost Karl Theodor, Duce de Bavaria, rudă a regelui Bavariei și oftalmolog de renume mondial și cea de-a doua soție a sa, Infanta Maria Josepha a Portugaliei, fiica regelui Miguel I al Portugaliei, monarhul exilat al Portugaliei. Mătușa paternă a fost împărăteasa Elisabeta de Austria ("Sissi"); una dintre surorile ei a fost regina Elisabeta a Belgiei, soția regelui Albert I. La 10 iulie 1900, la Munchen, Maria Gabriela s-a căsătorit cu vărul ei de-
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
moartea lui Béla în 1063, fii săi Géza, Ladislau și Lampert au fost nevoiți să fugă din regat, deoarece vărul lor, Solomon, a intrat în țară cu trupe plătite de cumnatul sau, împăratul Henric al IV-lea. Cei trei frați exilați au primit la rândul lor ajutor militar din partea regelui Poloniei Bolesław al II-lea. Cele două tabere aflate în conflict au ajuns în cele din urmă la un acord pentru evitarea unui nou război civil. Acordul semnat la Győr pe
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]