645 matches
-
amplificaseră prin faptul că, fiind călători surprinși de ciumă și reținuți în oraș, ei se aflau în același timp departe de ființe la care nu se puteau întoarce și de țara lor natală. În exilul general, ei erau cei mai exilați, căci dacă timpul stârnea în ei, ca și în noi toți, neliniștea acută care îi e proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori exilat sau deportat, n-aș fi părăsit niciodată Franța. Dar vremurile se schimbă, evenimentele care frământă celălalt capăt al planetei ne afectează, de-acum, viețile. Dacă aș avea astăzi douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâine la Nick, să discutăm. Cândva, am fost colegi de redacție. Am rămas de atunci în raporturi bune, în ciuda diverselor mistere ce-l învăluie și despre care nu știu ce să cred. La masă se servesc, bineînțeles, mititei și chiftele. Petru românii exilați, a mânca mititei și chiftele e, probabil, o formă de patriotism. Pentru mine, mititeii și chiftelele reprezintă, strict, un aliment cu care îmi potolesc (nu cum aș vrea eu) foamea. Dar nu îndrăznesc să-mi dezvălui cuiva reținerile. Aș părea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
începea să perceapă când și alături de cine se putea simți relativ liniștit, să cunoască orarele, obiceiurile, controalele. Nu-l mai revăzu pe Tiberius. Odată, pe când se credea singur și privea spre apus, încercând să descopere umbra Pandatariei, insula unde era exilată mama sa, se apropie de el un libertus imperial. Germanicus îi spusese: „Să nu ai încredere în ei. Au fost sclavi și îi rugau pe zei să-i elibereze dându-le moartea. Iar azi, când au puterea, trăiesc numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gallimard, Paris, 1957, a unor contribuții semnate de Virgil Ierunca (între acestea — și un articol despre Urmuz), același G. Călinescu înfiera, în două articole publicate în Contemporanul și reluate în Glasul patriei, „malformarea” imaginii literaturii române în Franța de către „iresponsabilul” exilat anticomunist: „Ei bine, care este rezultatul exercițiilor enciclopedice ale lui V. Ierunca? D. Raymond Queneau, în prefață, e convins că literatura română, veche de vreo două sute de ani, a adus notamment două contribuții interesante literaturii mondiale, Caragiale et Urmuz. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Univers al sufletelor moarte. Au trecut de atunci nenumărate evuri peste pământurile planetei, iar firul de iarbă a rămas același, urmărind îndeaproape formarea noii rase umane dintre care doar câțiva vor fi aleși să servească la ridicarea „Celui Căzut” - firul exilat a cărui pedeapsă se va rupe odată cu risipirea ultimei impurități a planetei pe care a fost pedepsit să o purifice, pulberea de stele căzută în păcatul unei planete pe care a fost pedepsit să o curețe de păcat prin cei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o curețe de păcat prin cei aleși, capabili să citească secretul zeilor, cei care sunt în stare să audă glasul îndrumător al naturii chiar în spatele foii de hârtie pe care o mânjesc cu atâta îndârjire în scopul îndeplinirii unei neînțelese, exilate vieți de poet - pulbere de stele în suflet de înger închis în josnica piele de om. Sacrificat pentru a fi neînțeles, el este armonia din natură, căci există armonie în natură, precum sufletul poetului se leagănă după vântul molcom care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neașteptate, înainte ca ploaia să fi adus ușurarea mult nădăjduită. Viața era crâncenă în această țară iar oamenii nu o făceau cu nimic mai ușoară. Daru se născuse însă aici. În oricare alt loc din lume s-ar fi simțit exilat. Ieși și făcu vreo câțiva pași pe pământul bătătorit din fața școlii. Cei doi ajunseseră acum la jumătatea urcușului. Îl recunoscu pe cel care mergea călare. Era Balducci, bătrânul jandarm pe care-l cunoștea de atâta vreme. Balducci ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
adreseze reluîndu-și ideea, spațiul ăsta are o forță purgativă de care ar fi o mare prostie să nu profite, se gîndește. Eu nu-ți spun decît că vei fi foarte surprins cît de puțini prieteni ți-au mai rămas. Toți exilații și marginalizații societății tale multilateral dezvoltate de-abia așteaptă să-ți sară în cap, să devină eroi și salvatori ai neamului pe spinarea ta. Sper să nu mă înțelegi greșit, eu nu sînt din același aluat cu ei, deși s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se pare că i-a făcut ceva servicii lui Henry În trecut. Desigur, e foarte bogată. — N-avem nevoie de banii ei... și nici de amestecul domnișoarei Bosanquet, decretează Peggy. În consecință, biata Theodora este, mai mult decât până acum, exilată. Ghicind, din puținătatea informațiilor pe care mai poate să i le transmită, că trebuie să se fi Întâmplat ceva de felul acesta, Edith Wharton Îi scrie, oferindu-i o slujbă de secretară personală. Theodora cântărește bine oferta. La o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
imediat după aceea. Cadavrul nu era încă înmormîntat când Atena se revolta împotriva celor care provocaseră procesul și condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să dea un lemn celor trei acuzatori ca să-și aprindă focurile. Meletus a fost lapidat. Anitus exilat. Dovadă că prin moartea lui Socrate adversarii săi n-au obținut decât să grăbească nemurirea operei. ― Dar poate că sunt martiri care, în ultima clipă, ar fi preferat să fie niște anonimi fericiți. ― Ei și-au urmat calea lor. Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În ce are acesta comun cu stilul dandy, dacă urmărim felul În care se țese legenda lui Brummell, exilat definitiv la Calais și mai apoi la Caen, din 1816 până la finele vieții (În 1831), vom Înțelege mai bine de ce relația subtilă dintre cele două mari puteri, Anglia și Franța, continuă - fie sub forma Înfruntării, fie sub cea a fascinației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le da puțină plăcere? Dar mai era ceva, și mai surprinzător decât această dovadă de recunoștință, Întotdeauna foarte rară. Steaua dandy-ului nu apusese prin simpla sa dispariție. Îi supraviețuia și după plecare. Saloanele Marii Britanii s-au ocupat de Brummell exilat tot atât de mult ca și când ar fi fost acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De SIDA se mai vindecă unii, de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și luciditate cînd lumina se strecoară prin pleoapa abia Întredeschisă și pelicula memoriei e imaculată: simțim atunci o bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată. Abia după cîteva clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii conștiente, e o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
putut plăti răscumpărarea unui rege, precum și despre enormitățile pe care le rosteau aceste femei legendare. Pe porțile acestui templu pășesc ziua cele mai bogate femei din țară și cele mai mari tîrfe. Aici ai ocazia să Întîlnești cîte o prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care vinde la raionul de parfumuri și pe domnul Rosen În persoană care le Întîmpină. Se Înclină În fața lor, le Întinde mîna sa mare și puternică, le zîmbește Întruna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost nenorocită.ʺ După ce a fost părăsită de bărbat, Ermiona Moruzi s-a dedicat fiului său pe care l-a dus la Bruxelles pentru a și completa studiile, a mur it iar ea a rămas fără mângâiere. La Bruxelles, între exilații francezi republicani se afla și Edgar Quinet, renumitul scriitor cu care Ermiona a făcut cunoștință, după care s-au căsătorit. Însuflețit de sentimente și patria română Edgar Quinet a scris multe opere referitoare la români, de unde a primit și numele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Constantin I privind participarea la război. Să ne amintim că Grecia a renunțat la politica de neutralitate numai după ce guvernele britanic și francez au intervenit în sprijinul lui Venizelos. Această acțiune a stîrnit nemulțumirea grecilor care erau de partea regelui exilat, Constantin, sau care erau împotriva continuării dictatului impus de străini. Cea de-a doua, mult mai serioasă, legată de diferendele de opinii, s-a ivit în momentul în care guvernul Venizelos a adoptat o politică riscantă de obținere de cîștiguri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
percepe traumatismul suferit de Franța și încearcă să interpreteze în termeni de decadență o atmosferă îndoliată care-i este străină. Totuși, aceste reacții spontane poartă marca unei tradiții a preocupării Estului poporanist pentru Vestul democrat și burghez. Încă din 1848, exilatul rus Alexandru Herzen respingea burghezia franceză și își imagina că această capacitate de mișcare aparținea Rusiei, țăranului rus... Stînga românească din anii '30 rămîne fidelă poporanismului aflat în căutarea unei căi specifice de dezvoltare, unei treceri spre modernitate care n-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la Atena, din 1936. 10 Georges Florovsky, L'idée de la creation dans la philosophie chrétienne, în "Logos". Revue Internationale de Synthèse Orthodoxe, nr. 1/1928, pp. 3-30. 11 Nikolai Berdiaev (1874-1948), face parte din grupul celor 25 de intelectuali ruși exilați, din motive ideologice, în Occident; între 1922-1924 se stabilește la Berlin, unde îi cunoaște pe Max Scheler și H. Von Keyserling. La Berlin, întemeiază o "Academie rusă de filosofie religioasă", o replică, în exil, a celei de la Moscova. În 1924
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teorii dăunătoare scopurilor țariste le erau intentate chiar procese politice (cum ar fi cele în care au fost implicați Gheorghe Todoran și Constantin Costinovici în 1912), iar intelectualii cu vederi naționaliste erau îndeaproape supravegheați (Ion Halippa, Elena Alistar), arestați sau exilați. Din 1865 până la unire nu s-au mai tipărit abecedare cu litere latine. Din 1867 nici o școală nu a mai funcționat în limba română: „Dacă voim să împiedicăm românizarea populației rusești, dacă voim ca Basarabia să fie rusească cu adevărat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă. Literatura lui atinge maximul la temperatura Înghețului - se mai poate spune și că „joacă la zero” -, autorul exilat intuind de la bun Început natura maladiei de care suferea literatura: una etică. știe că Înrăutățirea ei vine numai din Încercarea scriitorului de a vindeca lumea cu orice preț. În fața propriului eșec, literatura se cuvine să fie În primul rînd asumată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]