1,411 matches
-
mult În mod implicit, printr-o serie de opoziții față de alte categorii concurente precum disidenta (că forma de opoziție politică), emigrația („doar economică”, „apolitica”, În vreme ce exilul se autodefinește că o elită politic conștientă), exilul interior (constituit de corespondenții sau omologii exilaților din afara). Elementele comune ale acestor categorii sunt ruptură de regimul politic din țară de origine (totalitar sau de dictatură), de la simplă fugă („votul cu picioarele”) la elaborarea unor structuri asociative alternative (politice, de comunicare precum presă exilului, editurile, grupurile informale
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Fiind o sursă de legitimitate după discreditarea regimului advers, exilul e caracterizat prin clarviziunea inițială (profeție politică) și consecventă, opuse ezitărilor, compromisurilor, colaborărilor. Din aceste motive, apartenența „autentică” la exil, Înțeles că instanța de consacrare, face obiectul eternelor dispute Între exilați. Disidenta În schimb, asociată sau nu exilului, presupune ruptură față de o credință inițial Împărtășită, religioasă sau revoluționară. Termenul s-a impus În istoria comunismului de tip sovietic, În care disidentul Îndeplinește o functie omoloaga ereticului În opoziție cu preotul (reincarnat
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de perspectivă sunt curente În abordarea fenomenului exilului: pe cea dintâi am numit-o „eroarea universalista”, deoarece Își propune să caute o definiție universală a exilului din toate timpurile și din toate țările, conducând la inventarea unei identități transcendente a exilatului. Această identitate este Însă una prin excelență negativă, caracterizată prin absența sau estomparea unor trăsături identitare (pierderea rădăcinilor, non-aderența, neidentificarea...). „Purificarea” prin exil nu este niciodată totală, urmele originilor anterioare (naționale, sociale, profesionale) nu se șterg pe deplin nici atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
afectat mai multe grupuri etnice și categorii sociale (cf. Ohliger, 1996, pp. 285-302), exilul apare că relativ rezidual, heterogen și traversat de lupte continui pe de-o parte cu regimul din țară, pe de altă de lupte interne prin care exilații Încercau să-și mențină poziția socială chiar și după părăsirea spațiului geografic care le servea de suport. Dificultatea de a admite reprezentarea exilului ca spațiu social, marcat de lupte de concurență, provine din presiunea pe care o exercita discursul de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este și restaurarea unui consens În exil și asupra exilui printr-o reacție de respingere a ceea ce constituise Înainte de 1989 adevărul istoric oficial, produs de antifascismul instituționalizat de tip sovietic. Dacă regimul de la București Îi tratase o vreme nediferențiat pe exilați drept fasciști sau foști fasciști, mercenari ai imperialismului american etc., politica față de emigrație din ultimele decenii ale „destinderii” devenise mult mai pragmatică și urmărea „recuperarea” cât mai multor suflete rătăcite. După 1989, discursul oficial s-a schimbat și reabilitarea colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
una pasivă. În nici un caz nu poate fi „exclus” din exil. Pornind de la exemplul lui Ionescu/Ionesco și de la situația scriitorilor israelieni de origine și de limbă română, nu cred că criteriul limbii literare este determinant pentru definirea statutului de exilat al unui scriitor. Absolutizarea acestui criteriu, aparent „pur literar”, introduce sau agravează o anumita ambiguitate legată de „originea națională”, trece cu vederea situațiile frecvente de bilingvism sau de interferente multiculturale și multilingvistice, căutând să stabilească o identitate și o apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ci doar o „emigrație literară”, lipsindu-le românilor și organizarea unei diaspore și solidaritatea, unitatea unui autentic „exil” este rezultatul unei reprezetări preponderent politice a exilului ca grup mobilizat. Concluziile În urma acestei decepții sunt, pe de-o parte, că singurii „exilați autentici” sunt cei ce aparțin primei generații a exilului, dintre care mulți au rămas vreme de cincizeci de ani Închiși Într-un fel de ghettou cultural. Iar pe de altă parte, afirmarea superiorității „exilului interior” datorită faptului că ar aboli
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de mobilizare politică, naționaliste, liberale, profesionale sau propriu-zis intelectuale. Periodizarea exilului și inversarea stigmatelor Este iluzoriu să se pretindă fixarea unei date absolute a Începerii exilului. Vasile C. Dumitrescu Îi consideră pe legionarii refugiați după ianuarie 1941 ca fiind primii exilați, neluându-i În seamă pe cei care s-au refugiat de fascismul românesc sau chiar după instalarea dictaturii regale În 1938 (despre aceștia apar informații tot În cartea lui Dumitrescu). Printre refugiații care au părăsit România după 1945 temându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
El a servit de reper și de grup de identificare Într-o mai mare măsură decât exilul politic mobilizat. O teza consacrată exilului literar, Întemeiata pe analiza mărturiilor mai multor scriitori provenind de pe toate continentele, al cărei autor, el Însuși exilat, remarcă această dublă tăietura caracteristică exilului: „Exilul literar se demarca În mod deliberat de exilul utilitar caracteristic acelei categorii a exilaților care vor cu orice preț să facă să triumfe cauza lor politică făcând cunoscută dramă cărora le-au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
consacrată exilului literar, Întemeiata pe analiza mărturiilor mai multor scriitori provenind de pe toate continentele, al cărei autor, el Însuși exilat, remarcă această dublă tăietura caracteristică exilului: „Exilul literar se demarca În mod deliberat de exilul utilitar caracteristic acelei categorii a exilaților care vor cu orice preț să facă să triumfe cauza lor politică făcând cunoscută dramă cărora le-au fost victime pentru a putea beneficia de solidaritatea internațională. În cazul scriitorului, voința de demistificare, de desacralizare a acestei categorii derizorii este
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de demistificare, de desacralizare a acestei categorii derizorii este exprimată prin construirea de situații, de personaje marcate de oportunism și de impostura. (...) Lupta literară În acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des exilés, lucrare de doctorat sub coordonarea lui Georges Condominas, EHESS, Paris, 1992, vol. III, p. 12) Scriitorul exilat Împinge voința de demistificare până la ruperea totală a cordonului ombilical cu mediul de origine: „Exilul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Înțeles pentru tinerii cititori. Ea vede În această exemplul perfect al unei critici literare care reușise Înainte de ’89 să coabiteze cu un regim totalitar, dar care refuză astăzi accesul celor care n-au cunoștință indigena a creației literare - tinerii, străinii, exilații. Neavând experiență directă a vechilor condiții ale vietii literare, aceștia ar fi incapabili să scrie o «autentică» istorie a literaturii române. Înscriindu-se Împotriva «cinismului», tot mai răspândit În modul de a scrie despre literatura română «de sub comunism», dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Behring, Freiburg, 26-27 Oktober 1998, Aus der Südoseuropa-Forschung, Bând 11, München, 1999. Distincție propusă de Florin Manolescu. Principalele intervenții critice din cadrul colocviului au privit tocmai „prelucrarea trecutului” și repatrierea exilului: cea a ambasadorului României la Bonn, el Însuși un fost exilat, ori cea a lui Laurențiu Ulici, care a pus În cauză Însăși existența unui „exil românesc” de vreme ce membrii acestuia nu se implică În soluționarea problemelor României de azi. Vezi comunicarea lui Walter Althammer. Pentru compoziția politică a exilului românesc poate
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Central al PCR, cu scopul de a pregăti reacțiile corespunzătoare, în presa românească și internațională 19. Cea mai virulentă reacție nu a apărut însă în România, ci la Editura Nagard din Milano, aparținând fostului legionar Iosif Constantin Drăgan, unul dintre exilații recuperați de propaganda PCR în beneficiul legitimării noii sale linii naționaliste. Această lucrare, publicată în limba engleză, cu titlul A Counterfeiter of History, era semnată cu pseudonimul Petre Moldovan, dar autorul său real era istoricul Constantin C. Giurescu 20. Prefața
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acolo că cei de la Catedră vor să aplice în cercetare metoda materialismului istoric, care-i displace lui Călinescu". De aici încolo, începe echilibristica lui Călinescu. Deocamdată, numele îi apare foarte rar în presă. Apoi este scos și de la catedră și exilat la Institutul de Literatură, unde deține o funcție doar în aparență importantă: aceea de director. Deși membru al Marii Adunări Naționale și al Academiei, el este un izolat. Cum inteligența, cultura și mai ales personalitatea sa sclipitoare și imprevizibilă incomodează
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de marți, de la începutul fiecărei luni. În vara lui '89, au loc alte două evenimente importante, rămase în umbră: gen Stănculescu și familia își petrec, că din întâmplare, concediul la Lacul Balaton, în compania ministrului ungar al Apărării, Ferencz Karpati; exilat la Dămăroaia, Silviu Brucan face în noiembric '89 naveta Dămăroaia - Washington - Moscova, unde afirmă că s-ar fi întâlnit cu Gorbaciov și ar fi discutat cadrul în care urma să cadă Ceaușescu, ca și cel al viitoarei noi puteri, exilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și mai profund. Pentru că, În realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii mei, puteți fi dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii mei, puteți fi dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade, Ioan Petru Culianu - un alt autoexilat din România - credea că „orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel”, nu cu Ulise. Culianu a Înlocuit un rătăcitor legendar cu unul real, dându-i totuși acestuia din urmă Însemnele legendarului „evreu rătăcitor” : „După Auschwitz, și În exil, noi toți avem privilegiul de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
24)"/>. După părerea lui G. Călinescu, Ilarie Voronca este „Înrudit sufletește” cu Benjamin (Wechsler) Fundoianu <endnote id="(130, p. 866)"/>. La rândul său, Paul Cernat Îi vede pe amândoi poeții sub zodia „condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern”. „Atât Fundoianu, cât și Voronca - susține Paul Cernat - sunt niște «călători» și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco- români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență sem ni ficativă, [...] fiecare va publica un volum intitulat Ulysse ” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(130, p. 866)"/>. La rândul său, Paul Cernat Îi vede pe amândoi poeții sub zodia „condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern”. „Atât Fundoianu, cât și Voronca - susține Paul Cernat - sunt niște «călători» și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco- români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență sem ni ficativă, [...] fiecare va publica un volum intitulat Ulysse ” <endnote id="(903, pp. 37- 38)"/>. Tristan Tzara era și el văzut (de prietenul său Ion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a măturat totul în cale. Puciul din august '91 a fost ultima încercare, disperată, de a păstra sistemul. Dar valul 1-a măturat și pe creatorul său, pe Gorbaciov. În anii care au urmat Gorbaciov a fost, practic, un exilat primit, este adevărat, cu mare stimă în țări precum Germania și Statele Unite. Fundația care-i poartă numele este cunoscută în toată lumea; în noua Rusie, însă, Gorbaciov nu și-a mai găsit locul. Fenomenul este interesant, și merită să găsim cauzele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
regiune că America era hotărâtă să își impună voința. Temându-se de puterea noastră și demoralizați de determinarea de care dădeam dovadă, extremiștii fie și-ar fi acceptat soarta, fie s-ar fi ascuns, eliberând drumul pentru ca Pentagonul să instaleze exilați pro-americani în poziții de autoritate. Aceasta nu prea era o dovadă de idealism wilsonian. De fapt, Bush a distrus trăsăturile asociate de obicei cu idealismul respectul pentru legea internațională, deferența față de Națiunile Unite, consultările cu aliații și preocuparea de a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]