KorAP: Find »[drukola/base=expirație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...31 >

752 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575

cu un climat rece și/sau uscat, adepții taoismului trebuie să expire întotdeauna pe nas, pentru a reda căldura și lubrifierea împrumutată de la „cornete” în timpul inspirației, prin intermediul căldurii și umidității din plămâni. În zonele cu un climat cald și umed, expirația pe nas nu este numai permisă, ci uneori de preferat, ca metodă de a elimina căldura excesivă din organism. Întreaga cavitate nazală este căptușită cu membrane mucoase care blochează praful, reziduurile și microbii și le elimină pe nas, odată cu aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră în continuare că diafragma e un mușchi relativ lipsit de importanță care este implicat în respirație doar în mod pasiv, e suficient să aruncăm o privire în natură pentru a ne da seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
mintea trebuie să exercite control complet asupra corpului și a respirației, iar dumneavoastră trebuie să aveți control complet asupra minții. Controlul respirației în patru etape Majoritatea exercițiilor taoiste de respirație sunt realizate trecându-se prin patru etape diferite: inspirația, reținerea, expirația și pauza. Este important să realizăm fiecare etapă în mod corect și să le legăm lin una de alta, de aceea trebuie să aruncăm o privire mai atentă asupra fiecărui stadiu. Inspirația În limba engleză, cuvântul inhalație era odată sinonim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
inspirație, ceea ce dovedește că până și în civilizația occidentală legătura strânsă dintre respirație și spirit era odată recunoscută clară. După adoptarea posturii alese de dumneavoastră, cu abdomenul relaxat, cu umerii relaxați și spatele drept, goliți-vă complet plămânii printr-o expirație forțată și o contractare puternică a pereților abdominali. Apoi, lăsați abdomenul să se relaxeze din nou și începeți o inhalare lentă prin nările larg deschise, trăgând aerul adânc în piept, până în partea inferioară a plămânilor, întinzându-vă diafragma în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
respirației și respirația celulară. Atunci când vă țineți respirația, cantitatea de dioxid de carbon din sânge crește, ceea ce semnalează în mod automat centrului respirator să determine plămânii să expire. În acel moment, adeptul își impune voința, pentru a contracara reflexul de expirație și, de fiecare dată când face acest lucru, el mărește controlul voluntar asupra respirației. Următorul pas în „alchimia internă” a respirației are loc în mod spontan: stimularea nervilor pneumogastrici sau a sistemului nervos parasimpatic. Sistemul nervos autonom are două ramuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
plus, aveți în vedere că nu durata sau volumul respirației reținute are efecte terapeutice miraculoase, ci mai curând regularitatea ritmică a întregului proces de respirație, ca și cele trei tehnici fizice cheie care sunt aplicate în timpul scurtei etape de reținere. Expirația În exercițiile de respirație taoiste, expirația este mai importantă decât inspirația. Respirația toracică superficială lasă mereu în urmă un reziduu de aer stătut și de toxine în profunzimea plămânilor și aceste reziduuri trebuie să fie eliminate în totalitate pentru ca plămânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
durata sau volumul respirației reținute are efecte terapeutice miraculoase, ci mai curând regularitatea ritmică a întregului proces de respirație, ca și cele trei tehnici fizice cheie care sunt aplicate în timpul scurtei etape de reținere. Expirația În exercițiile de respirație taoiste, expirația este mai importantă decât inspirația. Respirația toracică superficială lasă mereu în urmă un reziduu de aer stătut și de toxine în profunzimea plămânilor și aceste reziduuri trebuie să fie eliminate în totalitate pentru ca plămânii să fie umpluți în mod adecvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
că este momentul să expirați, primul pas este relaxarea celor Trei Blocări. Apoi începeți încet, aproape imperceptibil, să expirați ușor pe nări sau pe gură, menținând limba apăsată pe cerul gurii, mărind în mod gradat forța (dar nu și viteza) expirației, până când se stabilește un flux puternic și constant. Goliți plămânii în ordinea inversă a inspirației: începeți din partea superioară și încheiați în partea inferioară. La finalul expirației, trageți spre interior întregul perete abdominal, pentru a împinge diafragma în sus, spre piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
limba apăsată pe cerul gurii, mărind în mod gradat forța (dar nu și viteza) expirației, până când se stabilește un flux puternic și constant. Goliți plămânii în ordinea inversă a inspirației: începeți din partea superioară și încheiați în partea inferioară. La finalul expirației, trageți spre interior întregul perete abdominal, pentru a împinge diafragma în sus, spre piept, și a elimina, astfel, ultimele reziduuri de aer stătut din partea inferioară a plămânilor. Această contracție finală a abdomenului comprimă și organele interne și le golește de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
să revină la locul lor, fără a începe o altă inspirație pentru moment. Dacă respirația are tendința de a izbucni în afară sub forma unei rafale explozive înseamnă că ați reținut-o prea mult timp. Pe vreme rece și uscată, expirația trebuie să fie realizată întotdeauna pe nări, pentru ca aerul să redea căldura și umiditatea împrumutate de la „cornetele” nazale în timpul inspirației. Totuși, în condiții climatice calde și umede, puteți opta pentru expirația pe gură, care mărește cantitatea de toxine eliminate, permite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-o prea mult timp. Pe vreme rece și uscată, expirația trebuie să fie realizată întotdeauna pe nări, pentru ca aerul să redea căldura și umiditatea împrumutate de la „cornetele” nazale în timpul inspirației. Totuși, în condiții climatice calde și umede, puteți opta pentru expirația pe gură, care mărește cantitatea de toxine eliminate, permite o evacuare mai completă a aerului și ajută la eliberearea căldurii corporale excesive. Dacă mențineți limba apăsată pe cerul gurii, aerul eliminat pe gură este unduit și modulat pentru a înlesni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
pe gură, care mărește cantitatea de toxine eliminate, permite o evacuare mai completă a aerului și ajută la eliberearea căldurii corporale excesive. Dacă mențineți limba apăsată pe cerul gurii, aerul eliminat pe gură este unduit și modulat pentru a înlesni expirația lentă și constantă. Pauza Atunci când plămânii s-au golit de tot, blocați gâtul prin închiderea glotei, astfel încât aerul să nu pătrundă în golul lăsat în plămânii dumneavoastră. Acum faceți o pauză de câteva secunde, pentru a permite peretelui abdominal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
și bioelectrice care determină beneficii terapeutice pentru organele interne ale corpului și rețeaua energetică a acestuia și intensifică circulația sângelui și a energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație, menținute în timpul reținerii și relaxate pe măsură ce începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Forța acestei propulsii, care funcționează ca o pompă de sucțiune, este de multe ori mai mare decât orice bătaie a inimii și se propagă la nivelul întregului sistem circulator. Atunci când diferența de presiune dintre abdomen și piept este inversată în timpul expirației și a eliberării blocărilor, sângele proaspăt oxigenat se repede în jos, revenind în organele abdominale. Acest efect de pompă este important mai ales pe perioada iernii și dimineața devreme, când până la 50% din rezerva de sânge a corpului rămâne depozitată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
se ridice prin Canalul Conducător dinspre regiunea sacrală spre creier. Închiderea glotei și îngustarea gâtului, practic, „blochează” respirația profund în plămâni, făcând-o mult mai ușor de controlat. În absența blocării de la nivelul gâtului, respirația reținută exercită o presiune de expirație până la nări și la trompele lui Eustachio, ceea ce este neplăcut și de nedorit. Având în vedere că are un efect de comprimare asupra arterelor carotide, blocarea de la nivelul gâtului ajută la reglarea inimii, determinând-o să bată mai rar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
exercițiu are și efectul de a întinde și a flexibiliza întreaga coloană vertebrală de la cap până la coccis, deschizând centrii energetici și stimulând nervii vitali. Practicați postura „Plugului” ca parte integrantă a regimului dumneavoastră zilnic. Regularitatea ritmică Tranzițiile de la reținere la expirație și de la expirație la inspirație trebuie să fie întotdeauna făcute lent, lin și conștient, nu brusc, abrupt și necontrolat. Durata propriu-zisă a fiecărei etape nu este la fel de importantă ca durata relativă și tranziția lină. La început, plămânii dumneavoastră, diafragma, abdomenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
efectul de a întinde și a flexibiliza întreaga coloană vertebrală de la cap până la coccis, deschizând centrii energetici și stimulând nervii vitali. Practicați postura „Plugului” ca parte integrantă a regimului dumneavoastră zilnic. Regularitatea ritmică Tranzițiile de la reținere la expirație și de la expirație la inspirație trebuie să fie întotdeauna făcute lent, lin și conștient, nu brusc, abrupt și necontrolat. Durata propriu-zisă a fiecărei etape nu este la fel de importantă ca durata relativă și tranziția lină. La început, plămânii dumneavoastră, diafragma, abdomenul și sistemul circulator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
fi capabil să apreciați duratele relative ale fiecărei etape fără a număra secundele sau a vă gândi la acest lucru. Există câteva modele ritmice fundamentale pe care le puteți folosi în respirația profundă. Unul dintre acestea constă în practicarea unei expirații care să dureze de două ori mai mult decât inspirația, cu o reținere scurtă și o pauză între etape. Acest model de expirație prelungită oferă un impuls puternic circulației sângelui și energiei, elimină toxinele din plămâni și din fluxul sangvin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
ritmice fundamentale pe care le puteți folosi în respirația profundă. Unul dintre acestea constă în practicarea unei expirații care să dureze de două ori mai mult decât inspirația, cu o reținere scurtă și o pauză între etape. Acest model de expirație prelungită oferă un impuls puternic circulației sângelui și energiei, elimină toxinele din plămâni și din fluxul sangvin și stimulează nervul pneumogastric. Un alt model folosit adesea în respirație este practicarea unor durate egale pentru toate cele patru etape. Acest model

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
vi se umflă pe măsură ce inspirați. Atunci când abdomenul încetează să se mai dilate, continuați inspirația și simțiți cum se dilată cutia toracică, pe măsură ce partea mediană a plămânilor se umple cu aer. Țineți-vă respirația timp de câteva secunde, apoi începeți o expirație prelungă, lentă și controlată pe nas. De data aceasta veți simți cum cutia toracică se micșorează întâi, urmată de contractarea părții inferioare a abdomenului. Aceasta este senzația corectă care însoțește respirația abdominală profundă. Apoi, așezați o piatră rotundă, netedă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Tehnică: apăsați cu limba pe cerul gurii pe toată durata exercițiului. Începeți prin expirarea puternică a aerului din plămâni, printr-o contractare puternică a peretelui abdominal. Puteți expira pe nas sau pe gură: pe vreme rece și uscată, folosiți doar expirația nazală; dacă aerul este cald și umed, e de preferat expirația pe gură. Imediat după eliminarea aerului, lăsați-vă plămânii să se umple din nou în mod natural, în virtutea golului rămas înăuntru, și exercitați un mic efort suplimentar pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Începeți prin expirarea puternică a aerului din plămâni, printr-o contractare puternică a peretelui abdominal. Puteți expira pe nas sau pe gură: pe vreme rece și uscată, folosiți doar expirația nazală; dacă aerul este cald și umed, e de preferat expirația pe gură. Imediat după eliminarea aerului, lăsați-vă plămânii să se umple din nou în mod natural, în virtutea golului rămas înăuntru, și exercitați un mic efort suplimentar pentru a-i umple doar pe jumătate. Plămânii nu trebuie să fie niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
înăuntru, și exercitați un mic efort suplimentar pentru a-i umple doar pe jumătate. Plămânii nu trebuie să fie niciodată mai mult decât pe jumătate plini în timpul Mugetului, iar efortul nu trebuie eliminat la inspirație. Concentrați-vă în totalitate asupra expirațiilor abdominale care golesc complet plămânii. Acest exercițiu nu presupune nici o pauză sau reținere a respirației. Atunci când plămânii sunt plini pe jumătate, contractați imediat peretele abdominal și expirați cu forță încă o gură de aer. Apoi lăsați aerul să intre din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nivelul celor mai mici capilare. Contracțiile ritmice ale peretelui abdominal intensifică oxigenarea țesuturilor abdominale, ceea ce ajută la arderea grăsimilor excesive. Contracțiile puternice masează, de asemenea, puternic organele și glandele interne. Mugetul revigorează creierul, irigându-l cu sânge bogat în oxigen. Expirațiile puternice declanșează o serie de valuri puternice la nivelul sistemului circulator, iar aceste valuri se propagă în sus, de-a lungul arterelor carotide, până la creier, determinându-l să se dilate și să se contracte ritmic, realizând un masaj cerebral extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
abdomenul inferior. În timpul etapei scurte de reținere, concentrați-vă atenția în jos, de-a lungul regiunii ombilicului, și imaginați-vă cum se acumulează energia acolo, sub formă de căldură și lumină. Apoi, eliberați ușor cele Trei Blocări și începeți o expirație prelungă, lentă și controlată, pe nas, ținând limba apăsată puternică pe cerul gurii. Vizualizați energia care se împrăștie în întregul organism prin rețeaua de meridiane, pe măsură ce expirați. Dacă o anumită parte a corpului este bolnavă, încercați să dirijați energia spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]