1,782 matches
-
a tranșa la Întîmplare, dar cu pretenții de separare plină de rost, un text altfel continuu. Și asta se Întîmplă cînd și textul este prost conceput și folosește cea de a doua parte doar pentru a defini, a numi, a explicita, a prezenta o concluzie sau o urmare previzibilă a ceea ce s-a spus deja În prima parte a poemului. Merită să exemplificăm aceste Încercări rudimentare. Unitatea textului poate fi ruptă arbitrar, deși sintagma sau propoziția se continuă după cratimă: zbor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj care explicitează cerceveaua spațio-temporală În care un blitz luminează un fapt banal. La urma urmei, În felul acesta, semnificația juxtapunerii de diluează, dacă nu se pierde iremediabil. Reducerea dimensiunilor clipei (În care palpită eternitatea) la instantaneu este asemănătoare cu aceea a statuării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă / 89 5.1.2. Articolul tip manifest / 98 5.2. Poetica violenței / 109 6. Vocații polemice paralele / 123 6.1. Discursuri polemice adiacente: Eminescu și Arghezi / 123 6.2. Ridendo dicere verum: Arghezi și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de atlaz alb și să sosim cu cădelniți aprinse și cu mătăuzul scufundat în apă de lavandă". În alt caz, glosa argheziană amendează, punctual, titlul neinspirat al articolului iorghist, "Un Fra Angelico român: T. Arghezi", printr-o secvență asertivă, care explicitează vulnerabilitatea expresiei adverse: "dar un titlu de erudiție nu ține loc de calitate: eticheta bună în trebile de societate nu acoperă golul unui text". În afara citării adverse, ca unul dintre cele mai eficiente mijloace de respingere, Arghezi uzează, în acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cadrului metodologic propus și dezvoltat în cele ce urmează. Noutatea demersului derivă, în primă instanță, din unicitatea lui, ca mesaj și formă, unicitate care nu se delimitează doar ca non-dublare ori non-repetiție, ci, mai ales, ca gest creator. Pentru a explicita modul în care am găsit de cuviință să exprim mesajul și să construiesc țesătura cărții, voi spune doar că, în manieră convențională, pot descrie și surprinde „ingredientele“ esențiale pe linie metodologică făcând apel la încărcătura semantică, teoretizată deja, a celor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
etc., măsuri care au contribuit la ridicarea status-ului social al majorității familiilor americane, la generalizarea unui consum uniformizat și omogenizat. Alți autori se ocupă de orașele actuale din Europa supusă presiunilor mondializării 244. De exemplu, La ville durable 245 explicitează conceptele de oraș durabil, dezvoltare urbană durabilă, Raportul J. Dray urmărește prevenirea-combaterea violenței tinerilor din cartierele orașelor mari, Raportul Banlieuscopie analizează posibilitățile de a "reinventa" integrarea socială etc. Orașele și statul Multe speranțe au fost puse în "modernizarea societății prin
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a ideologiei trimit, în primul rând, la ideea că, în cadrul unei anumite societăți, trebuie făcută distincția dintre condițiile economice de producție, suprastructura legală și politică și formele ideologice ale conștiinței. În al doilea rând, aceste forme ideologice ale conștiinței trebuie explicitate prin referință la condițiile economice de producție. În fine, aspectul epifenomenal al concepției negative indică faptul că dezvoltarea capitalismului modern creează condițiile pentru o clară înțelegere a relațiilor sociale și pentru eliminarea antagonismelor de clasă de care ideologia depinde. Ultimul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
putem spera că ideologia reprezintă o cale în cunoașterea socialului. Nu este însă vorba de o cunoaștere totală, așa cum susținea Mannheim, pentru simplul motiv că realitatea socială nu poate fi explicată la modul total, cunoscută în toate amănuntele sale. Neputând explicita socialul sub toate aspectele sale, nu putem avea o cunoaștere a acelor distorsiuni asupra realului social pe care ideologia le-ar putea induce. Cercetătorului îi rămâne, în acest caz, șansa interpretării realității sociale, cu condiția ca această interpretare să fie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Tucker, Philosophy and Myth in Karl Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1961, pp. 180-181. 85 Ehud Sprinzak, "Marx's historical conception of ideology and science", în Politics & Society, vol. 5, 1975, p. 397. 86 "Concepția marxistă despre ideologie, doar parțial explicitată de Marx, reprezintă, la nivelul premiselor sale de bază, o nouă abordare a domeniului culturii. Operele culturale nu mai sunt privite ca entități sui generis de un anumit tip, nici doar ca "reprezentări" ale căror sens și validitate depind numai
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Alexandria. Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful (cca 110-165) evidențiază transcendența lui Dumnezeu în dauna antropomorfismului, dar susține Și că transcendența divină nu poate fi despărțită de imanența divină. El afirmă că limbajul pe care îl utilizăm referitor la Dumnezeu nu explicitează cine este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând se bazează pe activitățile lui Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl, Creatorul, Domnul etc. Identificăm la Sfântul Iustin două concepte cheie ale teologiei negative, comprimate, Și anume, lipsa numelui
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
criteriile cognitive pentru Toma din Aquino, în acest al doilea capitol îmi propun să abordez un alt termen din întrebarea directoare, anume cel de proces, al cărui sens a fost atins doar tangențial în capitolul precedent. Voi incerca, așadar, să explicitez, urmând câțiva pași, ce anume înțelege Toma din Aquino prin proces de cu noastere. Abordarea din cadrul acestui capitol va fi una dublă, anatomica și fiziologica. În subcapitolele ÎI.1. a Cum are loc cunoașterea umană la nivelul simțurilor externe?, ÎI
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mod natural și material, și în mediul intermediar sau în organele de simt, în mod imaterial sau, uneori, intențional, acompaniat sau nu de o schimbare materială. Când am discutat, în subcapitolul ÎI.1 ., despre ce anume înseamnă a vedea, am explicitat exact această chestiune: când X vede culoarea roșie a unui măr, asimilează asemănarea (similitudo) culorii, devenind într-un anumit mod asemenea roșeții acestuia; cum spuneam, acest „într-un anumit mod“ înseamnă că organul de simt nu devine întru totul precum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unei afinități și apropieri față de rațiunea universală în măsura în care aceasta le inundă. Și astfel ele nu sunt alte puteri, ci aceleași [că în cazul animalelor], dar sunt mai perfecte decât în cazul altor animale. Ceea ce spune Toma din Aquino poate fi explicitat recurgând la un exemplu. Pentru a ne putea forma un gând despre Socrate, trebuie să cunoaștem prin intelect universalul „om“, iar prin puterea cogitativa, individualul „Socrate“ că exis tând sub o natură comună, anume cea de om. Tot dato rita
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
miza acestui volum, este necesar să clarific cum anume poate fi înțeleasă operația de iluminare și, mai mult, cum anume rezolva ea problemă ridicată mai sus, cea a actualizării caracterului inteligibil al imaginilor. Așa cum văd eu lucrurile, iluminarea poate fi explicitată astfel: imaginile poartă cu ele caracterul potențial inteligibil, la fel cum toate obiectele sunt create cu un potențial inteligibil de către Dumnezeu, tocmai pentru a fi pe masura puterilor cognitive ale omului. O modalitate de a identifica facultatea responsabilă pentru sesizarea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de către popor și, dacă oamenii urmau să guverneze, trebuiau să se întrunească într-un loc pentru a vota decrete, legi sau politici. Democrația trebuia să fie o democrație citadină; democrația reprezentativă era o contradicție de termeni. Prin deducție, fie ea explicită sau implicită, o republică sau o democrație putea exista de fapt doar într-o unitate restrînsă, cum ar fi o comună sau un oraș. Scriitorii care susțineau această concepție, cum ar fi Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau, erau perfect conștienți de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a fost dobîndit în varianta ungurească (vezi cățel - Kacil, Kocil), pe care romînii au reprimit-o sub forma Botiz, Botiza. Forma a din Botiza este o adaptare romînească a compusului maghiar Batizháza > *Botizaza > Botiza. Numele de persoane cu rezonanță creștină explicită etimologic sunt foarte răspîndite la romîni (în evidențele de acum cîțiva ani existau în Romînia 4726 de astfel de nume de familie). „Sinonime“ ale toponimelor din grupul Botez, Botiz, Botiza sunt numele de locuri Iordana (vîlcea în Cîmpia Burnazului), Ardan
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și nu mai există altele în afara acestora (acestea sunt, în orice caz, acele elemente specifice ca să spunem așa, pe care mulți poeți le-au utilizat), pentru că spectacolul implică tot: caractere, subiect, expresie, cânt și gândire" (cap. 6). Este cazul să explicităm această definiție. Dacă luăm în considerare modul de reprezentare, organizarea "spectacolului" este unul din elementele piesei. Din punct de vedere al mijloacelor reprezentației, "expresia" și "compoziția cântecului" mai constituie două. În sfârșit, luând în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la stabilirea unei maxime foarte false, și anume că trebuie ca subiectul unei tragedii să fie verosimil, aplicând astfel condițiilor destinate subiectului jumătate din ceea ce a spus despre maniera de a-l trata."17 Verosimilul, în Poetica, se referă, după cum explicitează cu claritate Corneille, la condițiile privind subiectul care trebuie să fie credibil, în timp ce necesarul se referă la maniera de a-l trata. Aristotel preferă, în teatru, ceea ce este verosimil în loc de ceea ce este adevărat. El merge până la a afirma că "trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
docților. Chapelain profită de ocazie pentru a expune, în această prefață, propria-i teorie literară despre mimesis, esențială, vom vedea, în elaborarea doctrinei clasice. Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore (Lettre sur la règle des vingt-quatre heures) în care explicitează fundamentul unității de timp, îi consacră, în 1630, celebritatea. Ea este imediat urmată de Discurs asupra poeziei reprezentative (Discours de la poésie représentative) care este o poetică a genului dramatic. Richelieu, în 1638, îi cere, în numele Academiei franceze, pe care a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fel se întâmplă cu personajul Sabinei în Horace, care suportă contralovitura acțiunii principale, dar acest lucru nu-l influențează în vreun fel, după cum recunoaște Corneille însuși în Examenul piesei. Marmontel, în Elemente de Literatură (Eléments de Littérature), din 1787, va explicita cu o foarte mare claritate acest punct al doctrinei clasice. "Trebuie (...) să spunem, nu că toate acțiunile episodice ale unui poem trebuie să fie dependente de acțiunea principală, ci, dimpotrivă, că acțiunea principală a unui poem trebuie să fie dependentă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realist, noul gen pretinde să-i ofere societății o oglindă fidelă. 2.3.1. Amestecul tonurilor Conceput ca un gen complet, drama cuprinde genurile precedente. Louis-Sébastien Mercier, care consacră un întreg capitol din Nou Eseu despre arta dramatică definirii sale, explicitează astfel etimologia termenului: Acest cuvânt este scos din grecescul Δραμα (drama), care înseamnă literal acțiune; și este titlul cel mai onorabil ce-ar putea fi dat unei piese de teatru, căci fără acțiune [nu există] niciun fel de interes, nici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opera din vremea lui, pe care o consideră decadentă în inaptitudinea ei de a uni cele trei arte care o compun, muzica, poezia și dansul, el aspiră la Gesamtkunstwerk, adică la "opera de artă comună"1, concept pe care îl explicitează astfel chiar el, în Opera de artă a viitorului (1850)2: "Opera de artă comună este drama: dată fiind perfecțiunea sa posibilă, ea nu poate să existe decât dacă toate artele sunt conținute în ea în cea mai mare perfecțiune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzica pare să vină de "nicăieri". Produs al unei creații colective, în care diferiți artiști își vor uni talentele, spectacolul așa cum îl concepe Wagner va avea puterea să facă invizibilă "lucrarea muzicii", adică acțiunea dramatică vehiculată de muzică. El va explicita muzica, după cum o dovedesc aceste cuvinte ale lui Wagner, reproduse de Adolf Appia, în Muzica și regia scenică: "Acolo unde celelalte arte spun: asta înseamnă, muzica spune: asta este." Baudelaire, care este în căutarea "unei corespondențe între arte", nu-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care Maeterlinck o explicitează astfel, în Confesiune de poet (Confession de poète): "Aș vrea să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce într-o inimă." De aceea, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autori încep să prezinte, cu ocazia concursurilor, trei piese independente. 16 Ariane Mnouchkine a creat Les Atrides (Atrizii) la Cartoucherie, în 1992. Trilogia lui Eschil, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, e precedată aici de Ifigenia la Aulis a lui Euripide, pentru a explicita motivele conduitei Clitemnestrei. Dacă ea îl omoară pe Agamemnon, o face pentru că îi reproșează sacrificarea Ifigeniei pentru care poartă, în ochii ei, întreaga responsabilitate. 17 În italice în textul lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]