1,154 matches
-
al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se ciocnesc și-și dispută supremația. Piesele au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul „jertfei” săvârșite de eroul principal. Psihologia individuală dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită de porniri irepresibile, elementare, sub efectul cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă din complexul oedipian. Limbajul poetic și factura expresionistă au făcut ca teatrul lui B. să nu prea fie jucat în perioada interbelică și cu atât mai puțin ulterior. Prin originalitate și substanță însă, ocupă un loc de frunte în literatura dramatică a acestei întregi epoci. Singură contribuția lui
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
antologie, Fructul de a trăi, îngrijită și prefațată de Virgil Ierunca. Poezia lui B. este, în prima ei fază din anii interbelici, una de sorginte profund intelectuală, accentuând un anume vitalism de factură nietzscheană, ceea ce o apropie mult de sugestiile expresioniste și de modelul, modelator în acest caz, al Poemelor luminii de Lucian Blaga. Ea devine însă, odată cu intrarea în exil a poetului, mărturie a unei tragice experiențe existențiale, descoperind vibrația cosmică a însingurării și a examenului metafizic în căutarea rosturilor
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Critica, 334-336; Poantă, Radiografii, I, 153-157; Sasu, În căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL, 1992, 10; Mircea Petean, Între împotrivire și disperare. „Anno Domini” de Florența Albu, F, 1992
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel propriei înzestrări, poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând preocupărilor vechi un spor de rigoare formală. E un joc
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine și îmi dau dreptate” (Poem petrofil). Autorul însuși le considera „poeme minore”, pentru că ilustrau o anecdotică a cotidianului, dar ele dezvăluiau și o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
redactor, ș.a. În 2000 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Volumele Cântece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994), Dincolo de vârstă (1996), Poem bucovinean (1998), Cronograme în piatră (2003) conțin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparține unui glas ce îndrăznește să se exprime într-un imperiu al tăcerii: „Și se tăcea pretutindeni / nu cumva să iasă / din malul de piatră / cu ochii de bronz - troglodiții / adevărații stăpâni ai acestor meleaguri
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
din 1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal, Richard Beer-Hofmann. Dar prezența sa în revistele vremii va deveni tot mai rară: la „Viața literară” și „Vremea”, ocazional, cu eseuri, pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. G. CĂLINESCU SCRIERI: Lada cu năluci, București, 1932; Eu și Orientul
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Contribuții, II, 349-351, 390-392; Podoleanu, 60 scriitori, I, 49-50; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 179; Călinescu, Ist. lit. (1941), 815-816, Ist. lit. (1982), 900-901; Crohmălniceanu, Literatura, I, 537-543; Sașa Pană, H. Bonciu, ALR, 114-122; Doinaș, Poezie, 73-76; Mioara Apolzan, Valențe expresioniste în proza lui H. Bonciu, RITL, 1983, 2; Mirodan, Dicționar, I, 200-208; Zamfir, Cealaltă față, 140, 147, 154-155, 163, 165-166; Negoițescu, Ist. lit., 233-234; Micu, În căutarea, II, 116-117, 142, 158; Dicț. scriit. rom., I, 328-330; Z. Ornea, Anii treizeci
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând sub
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și, deopotrivă, tensiunea, distanța în contrapunerea termenilor: pământ și soare, teluric-uranic. August cândva, timpul devine material, proliferând în roduri, precipitându-se a se filtra în alambicuri. Poetul e notabil în
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Sașa Pană, Născut în '02, București, 1973; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 42-67, 88-89; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d'avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XXe siècle, II, Budapesta, 1984; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Ion Pop, Avangarda în literatura română, București
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
frondă al vremii ce se cultiva la „unu”, „Integral”, „Contimporanul”, o parte din proza lui C. stă sub semnul expresionismului sau sub cel al avangardismului. Ciclul de nuvele Paradisul statistic (1926) este grăitor în acest sens, însă un anume spirit expresionist îi străbate întreaga operă. Grotescul figurilor și al sentimentelor, atmosfera ambiguă se regăsesc și în nuvelele din Abecedar de povestiri populare (1930), după cum revin, în mai mare sau în mai mică măsură, și în romane. Totodată, în multe proze atmosfera
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
caracteristice pentru proza lui C.: mahalaua evreiască din micile orașe ale Moldovei. Printre romanele ce au ca substanță lumea amestecată a Bucureștilor de după primul război mondial se situează și Don Juan Cocoșatul (1933). Viziunea care îi conferă unitate este una expresionistă, discursiv enunțată în subtitlu - Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie vitalistă, frustă, ale cărei puternice accente expresioniste sunt transpuse într-un limbaj direct, lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o poiană largă am înălțat un
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]