660 matches
-
ei bursuci fără număr/ murind drept răsplată într-un mod minunat". Tentația de a descoperi o falie necesară în regimul normalității, în realul perceput drept contondent, așadar agresiv pare, de cele mai multe ori, grefată pe o marcată conștiință a diferenței față de exterioritate, când nu presupune chiar conștiința alterității interioare. Prima ipoteză ar explica impulsul metamorfotic pe care ontos-ul îl manifestă imediat ce i se impune raportarea la ceilalți, așa cum se întâmplă într-un text precum Cum până la urmă alung bursucii: "mai întâi fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și implicit de o conștiință tragică racordată la aceea a mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În eventualitatea (prea puțin probabilă, totuși) în care îi parcurge doar o secțiune a creației, cititorul poate avea înșelătoarea impresie că Dorin Popa este o natură fundamental dialogică, deschisă spre relevarea esenței interioare prin intermediul unui spirit afin sau al unei exteriorități empatice: în Convorbiri euharistice. Convorbiri cu Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu (Editura Institutul European, Iași, 1992), respectiv Convorbiri euharistice. II. Dialoguri cu Alexandru Paleologu, părintele Galeriu, Nicolae Breban (Editura Institutul European, Iași, 2000), modalitatea de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
agresivă, cât de avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată de fapt intervalul căutărilor clarificatoare, al tentativelor perpetue de a descoperi acele rotunjimi care să dea consistență profilului unui ins torturat, angoasat, inapt a se plia pe așteptările unei exteriorități în fond nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aplaudă./ O parte hulește./ O parte își înnoadă șireturile./ O parte fumează pur și simplu,/ O parte consemnează/ reacția părților// Mii milioane de păianjeni/ veghează / panorama". Aceasta e, fără nici o îndoială, înfățișarea unui univers al îngemănărilor de contrarii; pe orizontala exteriorității (largi) și pe verticala interiorității (profunde) totul îi apare, astfel, poetului ca un furnicar amețitor în care conviețuiesc, aici dizarmonic ori chiar haotic, oameni și câini, obiecte și păsări, sunete și culori; sub ochii de Argus ai păianjenilor, bizari judecători
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însăși ideea unei androginii originare, mereu reiterată în formele cosmice și adesea reflectată în atitudinile mentale proprii interiorității auctoriale. Conștiința acesteia perpetuează, în textele dintre cele mai diverse, schema unui veritabil joc între extremele atitudinale, extins și asupra raporturilor cu exterioritatea, în care predomină, fatal, tot distanțarea și apropierea continuă de celălalt, văzut fie ca o tentație, fie ca un obstacol al sinelui, în orice caz ca dublet (natural, complementar) al acestuia, deși nu de puține ori se mimează indiferența relației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
26. Heisenberg afirmă fără încetare, în acord cu Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer (pe care îl cunoaște personal), că trebuie suprimată orice distincție rigidă între subiect și obiect. El afirmă și că trebuie s-o terminăm cu referirea privilegiată la exterioritatea lumii materiale și că singura modalitate de a ne apropia de sensul realității este să acceptăm împărțirea sa în regiuni și niveluri. Asemănarea cu propria mea definiție a Realității este frapantă. Heisenberg distinge "regiuni de realitate" (der Bereich der Wirklichkeit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia a avut de ales între interioritate și exterioritate, între gospodărie și Agora, între spațiul privat și spațiul public. Așa se explică de ce Economia, care dă soluție la problemele subzistenței, sfârșește prin a accepta drept soluții pe cele ale existenței. Desigur, pare un tip de evadare din limitarea lucrului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cauze interne. Dacă acceptăm ideea că violența nu poate fi concepută în afara unui context social și istoric, atunci e greu de înțeles de ce studiul violenței în școală ar trebui să se lipsească de contextul școlar însuși, dacă nu cumva afirmă exterioritatea totală a acestei violențe care ar invada școlile fie direct, fie prin permeabilitate (Ballion, 1996). Predictorii violenței în mediul școlar Pentru o identificare fină a factorilor predictivi ai violenței juvenile, Grupul de studiu pentru vinovații de agresiuni violente și serioase
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tehnologiei înăuntrul trupului uman îl golește pe acesta de organicitatea socotită oricum inutilă, astfel încât corpul devine „gazda” componentelor tehnologice 13. Punctul vulnerabil al acestui discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea unuia dintre termeni. De pildă, dacă respinge perspectiva (fenomenologică aă trupului ca subiect, artistul privilegiază reversul, și anume trupul ca obiect supus manipulării, ca o reificare mecanologică. O ultimă dimensiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și politic împotriva spectacolului și a comodificării. De asemenea, aceste direcții nu mai pătrează distanța dintre corp și imagine, dintre fenomenologic și mecanologic, dintre realitate și simulare ori dintre organic și tehnologic. De asemenea, prezența și absența sau interioritatea și exterioritatea devin procese comunicabile. Practicile corporale și identitare ale subiectului uman sunt relaționate impulsurilor electronice, iar tehnologiile vizualului remodelează fizionomia umană în diverse sensuri, de la reprezentările imaginilor feței în cărțile de identitate la morphing-ul grafic și la potențialul de manipulare a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să folosim terminologia lui Manolescu (2003Ă. Mai degrabă decât să fie reprezentat, trupul este construit la interfață, este simulat atât ca interioritate, cât și ca exterioritate, atât ca întreg, cât și ca părți-organe destructurate. Prin urmare, numeroși artiști încearcă să adreseze modul de relaționare a corpului organic (împreună cu noțiuni precum piele, bătrânețe, moarte, boală, durere, plăcere, afectă la cyberspațiul nemuririi și al ubicuității cibernetice. Aceștia încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmare, una dublă. Pe de o parte se dorește chestionarea noțiunilor artistice, convenționalizate și canonizate prin tradiție sau așa cum apar acestea în alte opere sincrone ale realității virtuale precum: imagine, corp (vs. minteă, identitate (vs. alteritateă, subiect (vs. obiectă, spațiu (exterioritate vs interioritateă sau natură (vs. culturăă. Pe de altă parte se urmărește oferirea de experiențe solitare și intime receptorului pentru ca acesta să fie uimit în legătură cu „locuirea” ființei umane în lume. În vederea realizării acestei intenții, artista construiește spații fluide, imagini care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
diverse, evoluții confluente și metisaje identitare. Corpul și mintea virtuale stabilesc contactul subiectului cu lumea: postumanul poate fi înțeles în această direcție ca o extindere tehnologică a trupului și a conștiinței umane în lume, dar și ca pătrundere tehnologică a exteriorității și a străinătății tehnologice în identitatea umană. Postumanul devine astfel identitatea umantehnologică a subiectului integrat senzorial, perceptiv și mintal în lumea reală și în lumea numerică, prin medierea virtualității. Relația dintre om și tehnologiile biocomputaționale este asemenea relației dintre om
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
evoluția "energetică" a lumii. De asemenea, natura apare în ambele filosofii ca substrat al personalizării. Într-un fel, omul atrage după sine natura din care el provine; o aduce în propria sa structură, schimbându-i rostul. Așadar, natura nu este exterioritate pură. C. Rădulescu-Motru pune pe seama ei întreaga bogăție aptitudinală a persoanei; Em. Mounier face din ea obiectul primului act al vieții personale: "asumarea realului (a mediului natural n. C.) este primul demers al oricărei vieți personale"295. Personalismul lui Em
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de sine însuși, dar concomitent, tot prin limbaj, „intră” în realitatea lumii, a celorlalți, realizând comunicarea cu un alt Eu sau cu alte Euri. În felul acesta limbajul deschide calea către „intuiția imediată a interiorității”, unificând interioritatea sufletească subiectivă cu exterioritatea lumii obiective. Din această unificare a „dublului” naturii persoanei umane, rezultă cunoașterea. Fundamentarea unei antropologii psihopatologice Să încercăm în continuare ca, pe baza celor de mai sus prezentate, să schițăm cadrul unei antropologii psihopatologice. Dacă psihiatria clinică este structurată, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
libertatea umană. "Marjă de libertate" e o expresie proprie gîndirii omului modern. A spune că noi trăim într-o lume înseamnă a face distincție între lume și "noi". Acest mod de a fi în lume face din lume ceva exterior. Exterioritatea lumii justifică în special noțiunile de subiect și de observator: subiectul n-o prespune pe cea de obiect, ideea de observator pe cea de a observa ceva? Acest ceva exterior care se impune oamenilor poate fi o realitate empirică: o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realist de a fi în lume. Folosit cu sensuri diferite, chiar opuse, termenul realism pune probleme. Pentru a rezuma, numim realism modul de a fi în lume care presupune că lumea este un conținător, o constrîngere, ceva independent. Realism implică exterioritate: credem în existența a ceva exterior, mai puternic decît dorința și voința, care se impune spiritului, corpului, simțurilor (văzului, simțului tactil...). Această definiție se întîlnește cu definiția formulată de Searle: "Ce este realismul? Pentru moment am definit realismul ca teza
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arie de posibilități", "marjă de libertate" înseamnă, oare, a crede că totul este posibil? Și da și nu. Vom reveni asupra acestui aspect către sfîrșitul cărții. Poziția constructivistă este cel mai greu de acceptat mai ales pentru că respinge ideea de exterioritate și refuză noțiunile de ambient, context, mediu. A refuza evidența unei lumi exterioare însemna a fi nebun? Neurofiziologia ne învață că nu trăim într-un mediu exterior care conține sunete, culori, căldură, frig. Nuanțele de galben, de albastru sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Alegînd realismul, istorici, sociologi, economiști, psihologi aleg să lucreze împotriva libertății și responsabilității. NICI UN TEREN NU E SIGUR Cum să concepem omul și lumea dacă adoptînd o poziție riguros constructivistă respingem noțiunile de mediu, context, ambient, dacă refuzăm ideea de exterioritate și, în consecință, distincțiile obișnuite între exterior / interior, înafară / înăuntru, obiect / subiect, obiectiv / subiectiv? Făcînd apel la imaginea buclei 10, de exemplu. Imagine care presupune că nu există nici interior, nici exterior, nici punct de plecare, nici punct de sosire
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
implacabilul fapt că nu e nimic de descoperit În ea! Orice meditație care-și propune să adâncească misterele, legendarele mistere ale morții, nu poate fi decât o marginalie, o alunecare pe contur, o aproximare subiectivă, hazardată și oricând contestabilă a exteriorității ei. Or, procedând În felul acesta, ieșim din regula filozofării și conferim memoriei un rol prea mare prin comparație cu cel al gândirii. Distanța astfel creată instituie o nouă identitate, o tensiune de pe urma căreia profită orice discurs biografic. Sumă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]