1,468 matches
-
de la femei cu HLP. Astfel, se apreciază că 45 % dintre copiii decedați până la vârsta de un an prezintă la necropsie acest tip de leziuni. Până la acest stadiu leziunile sunt reversibile. Necroza celulelor spumoase are ca rezultat eliberarea lipidelor în spațiul extracelular. Factorii implicați sunt: citotoxicitatea LDL oxidate și hipoxia secundară infiltrării masive cu macrofage. Migrarea și proliferarea celulelor musculare netede în intimă sunt induse de factori chemotactici și factori de creștere care pot fi sintetizați de toate tipurile celulare implicate în
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
produs de trombocite, celule endoteliale, macrofage, CMN. IL-1, IL-6, trombina, TNF-α, INF- etc. Celulele musculare proliferate dobândesc proprietăți asemănătoare macrofagelor (înglobează LDL) și proprietăți secretorii producând fibre de colagen și proteoglicani, care realizează o capsulă fibroasă ce include material lipidic extracelular și detritusuri celulare. CMN își modică fenotipul (din contractil devine secretor). Înglobarea LDL în CMN și creșterea conținutului de colesterol esterificat al acestora au un efect benefic. Acesta constă în sinteza de NO, care reprezintă un factor inhibitor al proliferării
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
în nivelurile glucozei de secreția insulinică sunt bine caracterizate. Urmărind pătrunderea ei în celula beta, glucoza este fosforilată de către glucokinază. Această etapă limitată enzimatic constituie un senzor pentru glucoză întrucât permite corectări rapide și precise ale răspunsului la modificările nivelurilor extracelulare de glucoză. Produșii ulteriori ai metabolismului glucozei intră în lanțul respirator mitocondrial, care îi utilizează la generarea de adenozin trifosfat (ATP). Creșterea ATP inhibă canalele de potasiu ATP sensibile, care stimulează în schimb secreția de insulină. Efectul hipoglicemic al sulfonilureicelor
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
explica, în parte, faptul că unii diabetici cu control incorect al glicemiei pot scăpa de complicații diabetice, în timp ce alții, cu control glicemic bun dezvoltă complicații serioase. 1 și 3-dezoxiglucozoni atacă proteine cu viață lungă - colagenul și alte proteine ale matricei extracelulare, producând reticulări proteice și, în final, adducți cromo- și fluorofori, numiți produși Maillard sau produși de glicozilare avansată (AGE - advanced glycosylation endproducts). Reacția de glicare afectează atât proteinele cu viață scurtă, cât și proteinele cu viață lungă. Produși de glicare
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cu viață lungă, cum sunt colagenul, albumina, elastina, proteinele cristalinului și ale tecii de mielină, hemoglobina. Unul din mecanismele majore, prin care formarea de AGE indusă de hiperglicemie contribuie la dezvoltarea complicațiilor diabetice, este modificarea funcțională și structurală a matricei extracelulare. În al doilea rând, AGE cresc cantitatea mesagerilor intracelulari (citokine, hormoni, radicali liberi) prin interacțiunea cu receptorii celulari specifici ai AGE de la nivelul monocitelor, macrofagelor și celulelor endoteliale. Stimularea macrofagelor indusă de AGE determină proliferarea celulelor musculare netede arteriale și
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
căror formare este mediată de două enzime: aldozo-reductaza și sorbitol-dehidrogenaza. Aldozo-reductaza mediază transformarea glucozei în sorbitol, iar sorbitol - dehidrogenaza mediază transformarea sorbitolului în fructoză (Fig. 32). Această cale nu necesită prezența insulinei, fiind “forțată” atunci când concentrația glucozei crește în spațiul extracelular. Dacă, în mod normal, pe această cale se metabolizează 1 % din glucoză, în hiperglicemie atinge valori de 10 %. Calea “poliol” nu poate fi activă decât în țesuturile care conțin cele două enzime (aldozo-reductază și sorbitol-dehidrogenază): cristalin, celula nervoasă, teaca Schwann
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
determină sinteza unei enzime codificate ca Bc12 ce se opune apoptozei. Se vorbește astăzi de un prag de sensibilitate a celulei la apoptoză. determinat de sistemul caspazic indus de gena Ced3 funcție de care o serie de semnale biochimice intracelulare sau extracelulare sunt percepute ca semnale de sinucidere pentru celula țintă. Acestor semnale celula trebuie să i se supună. În emiterea accstor semnale biochimice rolul central Îl are limfocitul T (citotoxic și killer) care se comportă ca un monitor general extrem de sensibil
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
extrem de sensibil la integritatea morfofuncțională a celulei oriunde s-ar afla aceasta. În esență moartea celulară programată recunoaște două mecanisme de producere: intracelular: ce ține de epuizarea progresivă cu fiecare mitoză a telomerului cromatinian, În final declanșând activarea sistemului caspazic; extracelular: prin semnale biochimice de sinucidere emise de limfocitul T (citotoxic și killer) atunci când celula este agresată și nuși mai Îndeplinește rolul fiziologic. Acest mecanism este dependent de receptivitatea markerilor celulari la ligandul FAS sau FAS 1 (componenți biochimici ce poartă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole (75% din toată apa celulară). b) Din punct de vedere al distribuției in tesuturi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
RMN au condus la concluzii mult mai rezervate și nuanțate decât simpla distincție între apa liberă și cea legată. Astfel se consideră că, în orice țesut există, în afara apei intercelulare, unul sau mai multe compartimente apoase intracelulare, atât în compartimentul extracelular, cât si în cele intracelulare existând o mică fracțiune de apă imobilizată în straturile de hidratare ale proteinelor și o proporție mare de apă obișnuită. între aceste fracțiuni are loc un schimb continuu de molecule. De data aceasta, prin apă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
compoziție chimică puțin diferită în interiorul celulei față de exteriorul său. Această funcție se realizează prin fenomene de transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar dintre cei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar dintre cei organici, proteinele și polipeptidele. Pentru ionii organici membrana celulară este impermeabilă și ei rămîn în general în interiorul celulei în care au luat naștere. Ionii de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se produce și o hidroliză a ATP-ului cu eliminarea de ADP în citoplasmă și menținerea pe subunitățile α a unui P anorganic. In urma hidrolizei ATP-ului rezultă energie ce asigură funcționarea pompei. In acest moment K din spațiu extracelular ajunge în apropierea celulelor existând posibilitatea ca doi ioni de K să se fixeze pe situsurile de K. Se produce apoi o defosforilare a subunităților α , fosforul abordând ADP-ul și resintetizând ATP-ul. Defosforilizarea unităților α produce o nouă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formei eritrocitului. Funcționarea pompei de Ca intervine în mecanismul de maturare a hematiei umane. Conținutul în Ca în interiorul eritrocitelor este mic datorită permeabilității reduse a membranei pentru acest ion și datorită pompei de Ca ce transportă activ Ca în spațiul extracelular. Pompa de Ca este dependentă de prezența ionilor de Mg liberi și de pH. (Ca2+) ATP-aza prezintă două situsuri de legare pentru ATP, cu afinitate foarte diferită. Proteina pompă este fosforilată rapid și mai intens decât pompa de Na. Există
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concentrațiile acestora. II.3. FENOMENE BIOELECTRICE CELULARE Bioelectrogeneza este fenomenul de producere de electricitate în organismele vii. Apariția fenomenelor electrice în țesuturile vii reprezintă una din caracteristicile fundamentale ale vieții celulelor. Prezența în citoplasma oricărei celule cât și în fluidele extracelulare a atomilor și moleculelor ionizate și faptul că activitatea metabolică menține diferența de concentrație a acestor ioni, face ca fenomenele electrice să fie proprii tuturor celulelor vegetale și animale. Bioelectrogeneza se manifestă prin existența unor fenomene electrice și comportă două
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
PR și metabolismul general există o legătură evidentă. De exemplu lipsa de oxigen sau scăderea temperaturii pot reduce PR pînă la valoarea 0. Această legătură se realizează prin intemediul menținerii (în cadrul metabolismului) a compoziției ionice diferite a citoplasmei față de lichidul extracelular. PR este expresia electrică a acestei asimetrii. Astfel, potasiul este de circa 30 de ori mai concentrat în interiorul celulei iar sodiul și clorul de peste 10 ori în exterior. Prin definiție s-a considerat că PR este potențialul de echilibru electrochimic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concentrația de potasiu în interiorul celulei. Deoarece, după cum am afirmat mai sus, concentrația de potasiu este mai mare în interiorul celulei, deoarece membrana celulară este permeabilă în special pentru potasiu, potențialul de repaos este negativ. Na ramîne mult mai abundent în spațiul extracelular decît în citoplasmă deși gradientul de concentrație tinde să-l introducă în interior. Concentrația sa rămîne constantă datorită unui proces de scoatere în afară, care este rezultatul unui proces de transport activ. Pentru acest transport este necesară, după cum am arătat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din aproape în aproape cu viteze relativ mici. Viteza de propagare a influxului nervos în fibrele nemielinizate este, de exemplu, la pisică de circa 0,72,3 m/s. Acești curenți se numesc curenți Hermann. Mielina izolează axonul de lichidul extracelular, contactul fiind numai în nodurile Ranvier, unde teaca se îngustează. Mielina acționează ca izolator electric, deci curenții nu pot traversa membrana. Curenții nu mai traversează toată membrana, ci “sar” de la un nod Ranvier la altul, închizându-se prin axoplasmă și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fiind numai în nodurile Ranvier, unde teaca se îngustează. Mielina acționează ca izolator electric, deci curenții nu pot traversa membrana. Curenții nu mai traversează toată membrana, ci “sar” de la un nod Ranvier la altul, închizându-se prin axoplasmă și lichidul extracelular. Acești curenți se numesc curenți Stampfli (Fig.II.19) și se deplasează cu viteze de până la 100m/ s. Dovada acestei propagări o constituie faptul că narcotizarea locală a internodului, nu blochează propagarea PA, pe cînd cea a nodurilor, o blochează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celulei variază în diferitele etape ale diviziunii celulare. In sfârșit, la doze mari de radiații, apare moartea celulară imediată sau întârziată. Dozele puternice de radiații produc la om și la mamifere edeme tisulare care apar datorită acumulării apei în spațiul extracelular. De asemenea se produc leziuni capilare datorită scăderii volumului plasmei ca urmare a creșterii permeabilității vaselor sangvine. V.2.8. Efectul radiațiilor ionizante asupra diferitelor organe Inima și vasele mari de sânge sunt rezistente la radiații, atât funcțional cât și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu citoplasma − la nivelul căreia au loc procese determinate redox, ale căror mediu este modulat redox de un sistem redox celular (ca cistină−cisteină, de exemplu) − modelată de soluția de chinhidronă aflată într’un flacon închis ermetic, substanța biologic activă extracelulară (pentru care nu întotdeauna există un „receptor membranar“ [53], mai ales pentru substanțe nou sintetizate, necunoscute pentru materia vie, dar poate exista, pentru toate/orice substanță, un singur „receptor“, acela redox) exercită o influență ca și metalele din lucrarea citată
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
8 [28]. Un aspect deosebit de important este transferul diferitelor substanțe, în special nutrienți, prin membrana celulară. În acest sens, s’a arătat că transferul activ al cationilor [22] și aminoacizilor [61] are loc în consecința unui gradient de rH intra /extracelular; acest gradient a fost evidențiat în celula animală, unde citoplasma este mai electronegativă (reducătoare) decât mediul extracelular cu cca. 90 mV [62]. Substanțele bioactive acționează și în cazul animalelor printr’un mecanism similar celui descris mai sus (§2.2.2
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acest sens, s’a arătat că transferul activ al cationilor [22] și aminoacizilor [61] are loc în consecința unui gradient de rH intra /extracelular; acest gradient a fost evidențiat în celula animală, unde citoplasma este mai electronegativă (reducătoare) decât mediul extracelular cu cca. 90 mV [62]. Substanțele bioactive acționează și în cazul animalelor printr’un mecanism similar celui descris mai sus (§2.2.2.3.2.4.), dar cu referire la modularea redox a mediului intern când este vorba de animale
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]