824 matches
-
cu orice preț, să rămână nedezvăluite, altfel persoana care avea de pierdut era chiar agentul în cauză. Hugo a mai luat un gât de șampanie și a rânjit către Charlie. Dacă vrei, te duc până la metrou cu Astonul. Charlie a fâlfâit din genele prelungi. — Poți să mă duci acasă. E în drumul tău. Tentat, Hugo a ezitat. Privirea i-a întârziat pe rotunjimile sânilor lui Charlie care se profilau prin cămașa cu nasturi strânsă pe corp. Apoi Hugo a zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mi, Doamne, ce să fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă ar fi vrut să-l ieie în brațe, a vorbit în șoaptă, ceva, cu Vasilica dar, ce și-au spus, nimeni n-a știut. In împrejurul lui, parcă fâlfâiau aripi grele nevăzute, strivindu-i sufletul, îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea și liniștea din jur îi coborâ în suflet, grea ca o piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea și cu cei care erau în el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea, din pânza de ape, rece precum gheața. Se scutură ca o insectă. Țopăi pe loc pentru a-și scoate oceanul din urechi. Și, de abia după ce-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la muzică. Dar simboliștii nici prin vis nu se apropiaseră de zonă. Fusese, într-adevăr, ascultat, de către profesoara sa Carabulea, în ziua pronosticată, exact despre simboliști. Dar nu fusese capabil să pretindă că niște versuri în care niște cioroi ce fâlfâiau, cârâind, peste niște câmpuri, constituiau vreo muzică. Dimpotrivă. Ca să fim sinceri. Nu constituiau. Primise, aidoma tuturor persoanelor ce fuseseră sincere, de-a lungul timpurilor, cu simboliștii, nota trei. Acum, în vreme ce era temeinic zgâlțâit, la coada mașinii, de către lipsa suspensiilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tăcerea e atât de mare încît pare că aude gândirea, mirosul, creșterea chiar a unei garofe roșii și frumoase ce creștea într-o oală între perdelele ferestei lui. Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire întinsă cu el. Părea c-o întreabă cugetând... părea că ea-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
razele ochilor ei alunecau adânc în ochii lui cei negri. Câteva {EminescuOpVII 104} vorbe, o strângere de mână și dispărea iar în parfumatul ei ietac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri..... Acuma se gândi asemene la ea. Lampa sa fâlfâia mai fantastic, literele bătrâne ale cărții căpătau înțeles și se introduceau în visuri și-n cugete ce-i împleau capul fără de voință, umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi, cu fruntea naltă, palidă, pleșuvă, cu buze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte - o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credințele unei lumi cu capete îndealtfel ca și a noastre (lucru ce arată relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde și veche și mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca și când i-ar fi dor de tavan. Când privesc vis-a-vis de mine, în păretele rău văruit, văd onorabila mea umbră, cu nasul cam lung și căciula peste ochi, și-mi fixez ochii la ea și cuget... cugetarea mea e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
da senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii universului: „Cerul se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
boheme. La știrea morții sale consiliul comunal din Praga au rădicat ședința și fixat o alta pe a doua zi, spre a stabili programa celor din urmă onoruri date celui mai însemnat om din Bohemia. Pe edificii publice și private fâlfâiră, îndată după lățirea știrei, flamuri negre. [19 mai 1876] {EminescuOpIX 109} ["UN ARTICOL FOARTE IMPORTANT... Un articol foarte important și scris cu multă liniște au apărut sub titlul " Zece ani de luptă", în Telegraful român din Sibiu. În acest articol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei mai multe mucuri de lumânări, le ordona cu grijă în jurul coastelor și le aprinde, apoi stinge lumina) KARLI: O asemenea eliberare are nevoie de lumina corpului, nu de una electrică. FOTZI: Așa o luminiță este bună, pentru că i se fâlfâie. Luminițelor veșnice li se fâlfâie toate, cum ard, totul trebuie hrănit, chiar și flăcările. (Karli îi arde una lui Fotzi) FOTZI: Au, ah, și asta arde ca o lumină. JÜRGEN (cuprins de furie): Nu se poate să se termine odată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumânări, le ordona cu grijă în jurul coastelor și le aprinde, apoi stinge lumina) KARLI: O asemenea eliberare are nevoie de lumina corpului, nu de una electrică. FOTZI: Așa o luminiță este bună, pentru că i se fâlfâie. Luminițelor veșnice li se fâlfâie toate, cum ard, totul trebuie hrănit, chiar și flăcările. (Karli îi arde una lui Fotzi) FOTZI: Au, ah, și asta arde ca o lumină. JÜRGEN (cuprins de furie): Nu se poate să se termine odată totul în sine? Când se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
uitat și mâncat cu manieră. Bine ar fi fost dacă firele ar fi fost mai strâns legate de sfârcurile sânilor mei, că altfel cancerul meu uterin o să devină și cancer mamar în căsoiul cărnii mele. FRATELE LUI MARIEDL: Mi se fâlfâie cine se face că-i gunoi de hrană și că suferă bine și cine are voie să fie numai fânul animalului de suferință. Principalul e să doară. MARIEDL: Imbuibate sunt autostrăzile arteriale ale sângelui care trebuie să poată aproviziona războiul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
urmare a constituirii Societății cu același nume, președinte Mihu Abramovici, și chema tinerimea evreiască „la o viață nouă, îndemnați de aniversarea a 5 ani de la moartea titanului lor - Herrzi - care pentru întâia oară după două mii de ani, a făcut să fâlfâie iarăși înaintea lui Israel stindardul celor care visează a crea un adăpost pentru un întreg popor.” La Congresul al IX-lea zionist, care a avut loc la Hamburg, toată elita evreiască a aflat că din „12 milioane de evrei împrăștiați
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Steagul Roșu, organ al Comitetului județean P.M.R. și al Comitetului provizoriu Tutova, este continuator al ziarului Păreri Tutovene. Primul său număr apare la 7 noiembrie 1949, „în ziua în care se împlineau 32 de ani de când steagul roșu victorios a fâlfâit peste primul stat socialist din lume Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” (din editorialul „La primul număr al ziarului”). Redacția și administrația ziarului în Bârlad, strada Republicii nr. 5 iar mai târziu la nr. 30‐ 32, într‐o clădire, parter și etaj
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca urmare a constituirii societății "Junimea zionistă", președinte Mihu Abramovici. Ziarul cheamă tinerimea evreiască "la o viată nouă", cu ocazia comemorării a 5 ani de la moartea lui T. Herzl, "care pentru întâia oară după 2000 de ani a făcut să fâlfâie iarăși, înaintea lui Israel, stindardul celor care visează a crea un adăpost pentru un întreg popor". Se comentează și congresul al IX-lea "zionist" care a avut loc la Hamburg. La ziar au colaborat 267 Bernard Șteinberg, Soil Mendelovici, Iehuda
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au călcat În picioare”. Deasupra tuturor acestor zbateri și incredibile torturi fâlfâie aripa neagră a morții. Născut prea târziu, Într-o Franță dezeroizată, Într-o Europă fără identitate, nu-i mai rămâne decât să trăiască pe cont propriu tragedia unicității spiritului său. E drept, un spirit care a fost maculat de atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
împotriva redutei Grivița. Întâi a tras artileria, împroșcând cu o ploaie de foc pozițiile dușmane. Pe urmă, infanteria a pornit năvală la atac. Batalionul de dorobanți, în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce pe redută până sus, la parapetele de unde trăgeau dușmanii. Așa, ostașii au străbătut, în pas alergător, o distanță de mai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
simți deodată că e ceva în neregulă. Fetița se lăsase moale la pieptul lui cu mâinile sale micuțe atârnând fără viață. Îi luă capul în palme și de abia atunci văzu că în timp ce-i vorbea, peste ochii mari de copil fâlfâise necruțătoare aripa neagră a morții. O zgâlțâi puțin, sperând într-o pâlpâire a pleoapelor, apoi mai mult intuind decât știind cu certitudine adevărul, o puse ușor pe pământul cenușiu, îndepărtă un bulgăre uscat și diform ce părea că o incomodează
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort, adânc și totodată atât de straniu încât celor două femei li se păru că trecuse pe lângă ele, o umbră nedeslușită care se pierdu în noaptea neagră de afară. Ceva fâlfâi grăbit pe deasupra acoperișului spre fântână scoțând un sunet strident de pasăre de noapte. Pentru câteva momente le era teamă și să respire. Femeia se repezi la bărbatul ei și strigă cu un sunet ascuțit parcă neomenesc: -Octave nu muri mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu printre clinurile frământate ale dealului ce năzuia spre vale. Tresări ca de friguri când o cioară fâlfâi greoi și inoportun din aripile-i negre și se așeză ca un cioclu sinistru pe rădăcinile ridicate în aer a unui copac al cărui coroană fusese prinsă sub valul de pământ. Voi să ia o piatră ca s-o alunge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
țipătul nu reuși să iasă, se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]