711 matches
-
mîna stîngă nu înceta să claxoneze, căci era destul de dificilă ieșirea din Paris [...]. Mai reprezentativă pentru acest gen de descriere este descrierea scutului lui Ahile, analizată ceva mai departe (p. 181), unde descrierea obiectului înseamnă de fapt reprezentarea procesului de făurire a acestuia. Sinteza celor trei moduri descriptive 1) Descrierea realistă poate fi schematizată, oricare ar fi modul de justificare, sub forma unei sintagme generale, de tipul celei propuse de Ph. Hamon în 1981. 2) Și tot în Ph. Hamon (1981
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
învățarea în și prin experiență; școala progresivistă are, în mare măsură, și un caracter practic, utilitar; școala întrunește toate însușirile caracteristice vieții ("școala este însăși viața"), utilizîndu-se mediul înconjurător (fizic și social), pentru a se obține tot ceea ce contribuie la făurirea unor experiențe de valoare. Vom vedea că învățămîntul organizat pe baza acestor teze, ca și tezele înseși, au fost supuse unor critici severe de către adepții unor tendințe pedagogice antiprogresiviste: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. 7.4. Reacții față de "educația nouă" Într-o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
note și comentarii OCTAVIAN GHIBU, E.D.P., București, 1977, precum și "Prefața" de Nadia Nicolescu, la volumul Pe baricadele vieții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. A se vedea și vol. Nu din partea aceea, v. nota 7. 23. ION STANCIU, Contribuția școlii românești la făurirea statului național unitar, în "Revista de pedagogie", nr. 12, 1968. 24. Cf. GRIGORE TĂBĂCARU, Program, în revista "Școala", anul 1, nr 1, 20 aprilie 1905, p. 1. Apud G. TĂBĂCARU, Scrieri pedagogice, E.D.P., București, 1979. 25. Cf. MARIAN BEJAT, Geneza
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe nimeni, nu reușește să fie eficient. Este încredințat că procedează așa cum trebuie. în concepția lui, procesul nesfîrșit de consultări reprezintă o modalitate de a-i determina pe toți ceilalți să se implice și să simtă că participă activ la făurirea viitorului companiei. Se străduie să se asigure că a întors chestiunea pe toate fețele, înainte să tragă concluzia adecvată. în cazul său, călcîiul lui Ahile îl reprezintă faptul că apelează la aceleași persoane pentru formularea deciziilor. Știm cu toții că punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
în deschiderea față de lume (eu "sunt" proiectul meu, corpul meu, sexualitatea mea, munca mea...); pragmatismul anglo-saxon (Peirce, James și Dewey), care privește știința nu ca pe o explicare a lumii, ci ca pe o modalitate de a acționa asupra ei: făurirea judecății adevărate, adică "utile" și "eficace", se bazează pe "natura umană în general" (adevărurile, precum axiomele, sunt invariabile), pe "societate" (care garantează stabilitatea majorității adevărurilor) și pe fiecare "individ" (acesta stăpânește adevărurile de ordin moral); sociologia comprehensivă weberiană, care mută
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Planurile de viitor pentru EUR (clădirile noi, renovarea celor vechi, noile proiecte Începute etc.). Un punct foarte important pentru cercetarea mea, este investigarea rolului pe care l-au avut mărturiile orale și Înregistrările discursurilor diferitelor bresle de profesioniști implicați În făurirea visului mussolinian, În cadrul metodologiilor aplicate În studiul proiectelor urbane fasciste. Va fi interesant de reperat care vor fi posibilele legături Între studiul urbanismului românesc din perioada comunistă și studiile dezvoltărilor fasciste din Italia. În paralel cu acest proiect, Îmi voi
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii, băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților. În ansamblu, cartea rămâne o pledoarie, poate prea patetică, pentru apărarea „călăilor buni”, pentru făurirea „zilei a opta”, când oamenilor li se va da „puțină tandrețe, puțină candoare, puțină fericire, puțină inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
limba patriei să predomine", iar "religia și morala să fie de importanță capitală", școlile private continuau să furnizeze o mult mai atractivă alternativă educației publice sponsorizată statal. Cazuistica descrisă de A. Drace-Francis (2006, pp. 104, 144) în cartea sa despre Făurirea culturii române moderne sunt grăitoare în acest sens: în pluri-etnicul oraș port al Brăilei, redevenit parte a Țării Românești după ce fortul otoman a fost demolat în 1831, nou-înființata școală publică a reușit să atragă, în 1833, doar cinci elevi! În
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a se sacrifica, pentru drepturile sale" (Melidon, 1874, p. 122). Această "teoria patriotică" a sarcinii educaționale a istoriei îi pare solid îndrituită și lui Michailescu. Autor al unor Incercari critice asupra învĕțămêntului nostru primar, inspectorul general conștientizează riscul comportat de "făurirea de eroi" și de stoarcerea unor concluzii autoflatante din materialul istoric, considerând, pe bună dreptate, că "o procopsélă de aluatul acesta" are urmări păguboase în măsura în care s-ar întemeia dinadins pe neadevăr (Michailescu, 1888, p. 77). Pe de altă parte, tributar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
detașării implicate" (Elias, 1956), dobândit prin distanțarea spațială de contextul românesc combinată cu implicarea cognitivă în sensul înțelegerii realității istorice românești, I. Livezeanu (1998) a propus o abordare neortodoxă a României Mari. În loc să vadă o teleologie istorică împlinindu-se în făurirea întregirii naționale, Livezeanu privește analitic într-o cu totul altă direcție, inspectând culisele tensionale ale procesului masiv inițiat în urma actului politic, de unificare culturală și instituțională a României. Privită din acest unghi neconvențional, unirea celor trei provincii românești (Basarabia, Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
organică transistorică înzestrată cu un destin propriu, a lăsat locul conștiinței de clasă, a apartenenței la o categorie socială unită în jurul unor interese materiale comune. Instalarea politică a comunismului a deturnat "revoluția națională română" începută în postpașoptism și desăvârșită prin făurirea României Mari. Totodată, "consensul naționalist" constituit pe durata unui secol întreg a fost brusc suprimat. Marile decupaje pe verticală operate de către imaginarul naționalist, prin care umanitatea era astfel secționată, pe criterii lingvistico-etnice, în națiuni omogene intern și eterogene între ele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele clasei boierești, fie aceasta română sau maghiară" (Roller, 1952, p. 178). Factorul etnic nu juca așadar niciun rol în politica principelui valah. Departe de a aspira la făurirea unității naționale, Mihai a încercat să constituie un "stat centralizat" în care etnia era irelevantă, ca formă politică de luptă împotriva dominației otomane: "Unirea în lupta împotriva jugului otoman era un factor important pentru constituirea unui stat centralizat. Dar încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în conștiința de sine a românilor (Verdery, 1991, p. 122). Documentul programatic care revelă noua turnură națională a retoricii oficiale sancționate de către partid este Programul Partidului Comunist de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism (1975). Titlul "rebarbativ", cum îl cataloga istoricul V. Georgescu (2008), anunță noua dogmatică a politicii de stat, Programul... constituind "Carta fundamentală ideologică, teoretică și politică a partidului" (1975, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ipostaziată atât în identificarea cu aspirațiile naționale cât și în participarea la unitatea poporului muncitor. 3.5.4. Memoria național-comunistă: desovietizare, autohtonizare, hiperbolizare Programul PCR adoptat pe 18 decembrie 1974 nu a trasat doar liniile pe care se va derula "făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate" și direcțiile de "înaintare a României spre comunism", ci a furnizat și grila de interpretare a trecutului național. Încă din 1947, avangarda reflecției istorice și-a mutat sediul din câmpul profesionist al istoricilor de meserie localizați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi timpuri până în sec. VIII e.n.) • Istoria medie a României (sec. VIII - 1821) • Istoria modernă a României (1821 - 1918) Perioada formării României moderne (1821 - 1878) Perioada făuririi statului național unitar (1878 - 1918) • Istoria contemporană a României (1918→) Perioada interbelică (1918 - 23 august 1944) Epoca socialismului (23 august 1944 - prezent) Etapa revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă (23 august 1944 - 30 decembrie 1947) Etapa făuririi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
făuririi statului național unitar (1878 - 1918) • Istoria contemporană a României (1918→) Perioada interbelică (1918 - 23 august 1944) Epoca socialismului (23 august 1944 - prezent) Etapa revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă (23 august 1944 - 30 decembrie 1947) Etapa făuririi și consolidării bazei tehnico-materiale a socialismului (1948 - 1969) Etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării țării spre comunism (1969 - prezent). Structura periodică a trecutului românesc a fost, încă o dată, transpusă pe baza naționaliste, în timp ce istoria românilor a fost, încă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1918→) Perioada interbelică (1918 - 23 august 1944) Epoca socialismului (23 august 1944 - prezent) Etapa revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă (23 august 1944 - 30 decembrie 1947) Etapa făuririi și consolidării bazei tehnico-materiale a socialismului (1948 - 1969) Etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării țării spre comunism (1969 - prezent). Structura periodică a trecutului românesc a fost, încă o dată, transpusă pe baza naționaliste, în timp ce istoria românilor a fost, încă o dată, re-injectată cu "duhul național". Ca urmare, schema marxistă de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ori a celor 2000 de ani ai orașului Alba Iulia (1975) sunt exemple ale febrei comemorative care a cuprins regimul comunist. Momentul culminant al acesteia a fost atins fără îndoială în 1980, cu ocazia comemorării a "2050 de ani de la făurirea de către Burebista a primului stat independent și centralizat al geto-dacilor". Evenimentul a fost celebrat în fața a peste 3.000 de participanți, majoritatea străini, pe stadionul 23 August sub egida Congresului Mondial de Istorie din 1980 organizat la București (Petre, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de factură liberală și națională (precum dreptul popoarelor la autodeterminare) au lansat procesul modernizării în societatea românească. Suflarea românească s-a aliniat, încă o dată, spiritului european cu prilejul Revoluțiilor pașoptiste, care semnalează efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, București: Editura Politică. *** (1973). Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu secretar general al Partidului Comunist Român președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. București: Editura Politică. *** (1975). Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. București: Editura Politică. Aaron, F. (1835, 1837, 1838). Idee repede de istoria Prințipatului Țării Rumănești. 3 volume. București: În tipografia lui I. Eliad [Text cu caractere chirilice]. Aaron, F.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un semn voluminos, mereu plin de o densitate stufoasă de sensuri, pe care nici o utilizare nu îl poate reduce sau aplatiza, spre deosebire de numele comun, de fiecare dată, într-o sintagmă, doar cu unul din sensurile sale.”143 Actul creației înseamnă făurirea unui univers diegetic care să fie o replică a celui real, să oglindească o mentalitate, aceea a unui sfârșit de epocă și începutul Renașterii, cu toate tensiunile și aspirațiile ei, iar aceste êtres de papier (cum considera R. Barthes personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar mânca-atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș avea doruri prea multe; / Da trăiesc ca plopu-n coastă, / Mi-i dor de dragostea noastră."122 Înstrăinarea manifestă a codrului nu anulează grija față de ființa umană. Martor la făurirea destinului, codrul se dovedește a fi un înțelept sfătuitor: "Mă duceam la râu sec / Doru mândrii să-l înec. / Numai frunza răchiții / O prins în glas a grăi: Nu-neca doru mândrii, / C-odată ț-a trebui."123 Înstrăinarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tată. / Dincotro vântul va bate, / Tot m-a frige și m-a arde; / Dincotro vântul m-a-mpinge, / Tot m-a arde și m-a frige, / Nime-n brațe nu m-a strânge."211 Natura însăși devine antagonică în momentul "făuririi" destinului uman care este prevestit de elementele cosmice sau de formele teluricului: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te poți spăla, / De urât nu poți scăpa, / Că urâtul n-are leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]