170,710 matches
-
Țoiu Doamnei Doris Jurgea Colombina și-a scrântit glezna; pe teren plat, se descurcă, însă când urcă și trebuie să îndoaie articulația piciorului drept, mai greu... Așa-i spun în gând, ca servantei agere și poznașe din teatrul italian. Pe față, nu mi-ași permite... La început, ce-i drept, nu înțelegeam de ce Gh. Jurgea-Negrilești, autorul volumului memorialistic de succes Troica amintirilor, proprietar pe timpuri al unei moșii istorice moștenită din generație în generație de la Alexandru cel Bun încoace și care
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
mai proaspătă tinerețe, mi-am tot dorit să scriu un roman sau mai multe. Dar romanul real al vieții mele a împiedicat acest lucru." Este ceea ce se putea bănui încă de la primul volum al avatarurilor lui Dinu Rogojeanu. Cartea de față este, într-adevăr, un compromis - interesant, de altfel - între proiectul unui roman și ideea "vieții ca roman". C. D. Zeletin s-a remarcat de-a lungul vremii prin traduceri din limbile italiană și franceză (este primul traducător în românește al
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
pentru simplul motiv că reprezintă generații diferite. Adică grupuri de interese diferite. Dacă până acum premierul își exprima dezacordul față de președinte îndeosebi prin bancuri sau subtile ironii, iată că, în ultima vreme, s-a hotărât să rostească adevărul verde-n față. Adevărul așa cum îl înțeleg el și grupul de sprijinitori, desigur: Ion Iliescu reprezintă trecutul partidului. Nici mai mult, nici mai puțin. Probabil că doar politețea l-a împiedicat să ceară, pe loc, pensionarea septuagenarului ce simbolizează singura piedică serioasă în
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
prezicător vede doar partea din afară, iar celălalt doar partea lăuntrică a vîntului. Nici unul nu le vede pe amîndouă. De-aia trebuie să te duci măcar la doi ca să se alcătuiască întreaga imagine, pentru ca vîntului să-i fie pe potrivă fața cu căptușeala... Și acum să-ți zic eu ce poți dobîndi de la mine. Omul e ca o busolă marinărească: se învîrte în cerc în jurul axei și vede cele patru puncte cardinale în învîrtirea asta, dar deasupra ei și sub ea
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
însă delimitări, din perspectiva stereotipiilor recurente, între conceptele conexe de balcanism-bizantinism-orientalism-asianism (nu și balcanitate, distincție doar anunțată). Deși acest unghi de analiză aplicat literaturii române se poate dovedi foarte fructuos, și analizele lui Mircea Muthu valorifică precizările teoretice, cartea de față aduce în aceeași măsură o contribuție în domeniul comparatismului Sud-Est European, în comentarii la texte din arealul aromân, albanez, turcesc, grecesc, sîrb și muntenegrean. Se conturează astfel elemente de imaginar specific balcanic, prin motive și caracteristici structurale comune, dar și
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
a luptat/ De ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
direcția liberalismului, social-democrației, creștinismului sau socialismului român ( ca să nu mai vorbesc de naționalism și celelalte derivate ale casei de nebuni) arată pe umerii cui stă democrația în țara noastră cu ieșire la mare și intrare în pământ. În clipa de față, înfloritoarea Securitate nu mai are nevoie nici măcar de brațul său înarmat, de mâna forte întrebuințată la începutul anilor ’90: directocrația ( termenul e al lui Andrei Cornea). Astăzi, după ce economiei i-au fost retezate picioarele, vechii și noii directori au devenit
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
de tablă, ei sunt eliminați ca niște măsele stricate ce amenință să infecteze întregul organism. Marea operație la care asistăm acum este ștergerea urmelor a doisprezece ani de jaf la drumul mare. O nouă echipă a partidului-stat-Securitate e împinsă în față pentru a construi, cu mistria nesimțirii și din mortarul inocenței perfect însușite, o aparență de legalitate și onorabilitate. Vor fi, probabil, și victime colaterale. Câțiva tablagii mai greoi în mișcări vor fi sacrificați, câteva hahalere devenite balast își vor lua
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
cititor, ba chiar de a-l "tortura". Strădaniile poetului nostru de-a "displăcea", de-a deveni "antipatic", dacă nu de-a dreptul repulsiv să recunoaștem că sînt remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
repulsiv să recunoaștem că sînt remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-o suprimă, ci o încarcă de-o sumbră energie. Energia aparent molatică, pătrunsă de lehamite, însă în esență teribilă, a dezamăgirii cinice: "singura dată cînd am fost îndrăgostit m-am îndrăgostit pe viață/ cu ce ușurință
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
moarte ca printr-un mediu perceptibil, autorul proiectează asupra teribilului gol natura sa neliniștit-materialistă, incredul-telurică: "nici dacă aș fi dumnezeul orb n-aș putea vedea atît/ de puțin în plină zi/ nu e lumină aici nici cît să-mi acopăr fața/ bîjbîi în interiorul unui animal sedus de poezie mi-e greu/ să înaintez înainte nu e deocamdată nimic din urmă/ groaza îmi aspiră unghiile. mă rog și cobor tot mai mult" ( caut un sunet de ciocan pur). În buna tradiție a
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
omorul se ascunde insesizabil în toate cutele spațiului și în meandrele vieții. Actorilor li s-a cerut să expună gramatica stării de excitație și reacțiile la ea, nu există nici un plan doi al intențiilor sau la gândurilor, totul e pe față, de la început până la sfârșit. O singură excepție: Mosbie, sluga înălțată în grad se folosește de patima ce o inspiră doar pentru a mai urca pe scara socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
un prinț, dintr-o frumusețe primitivă și nedăltuită într-un efeb de elită. Antinous devine opera perfectă, un Adam dinainte de creștinism, creat de un împărat cu vocație genezică. Creatorul știe, însă, că, după momentul de grație, capodopera își va revela fața omenească obișnuită. Cum Hadrian este un înzeit, pe rând Zeus și Marte, el mai știe că va trebui să jertfească ceva. La rândul ei, victima cea frumoasă și perfectă ( estetic) știe că va fi jertfită: de aceea, alege să se
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
sînt la noi ziare care notează cu satisfacție că americanii își lovesc din greșeală aliații sau care titrează cu litere groase știri că bombele aliaților au lovit civili - știri neverificate cel mai adesea. Care e sensul acestor știri scoase în față? Americanii își omoară aliații dinadins? Nu se poate. Fac asta de proști? Dacă luăm drept generalitate faptul că un pilot de avion își lansează bombele asupra propriilor săi aliați, firește că putem să ne închipuim și așa ceva. Dar cînd americanii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
mai diferite păreri despre actorii marelui spectacol, jucând, departe de ochii lumii, în halate și papuci. Dar nu asistând cu spatele la scenă." Este și motivul care m-a determinat să oscilez între titlul la care m-am fixat pentru cronica de față și altul, poate mai sporit în expresivitate, Culise și scenă, dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele sublimate: "Cu ce drept ne insinuăm în viața intimă a unor
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
regăseam acasă, Calea Victoriei era aceeași, strada Știrbei Vodă (de unde plecasem în 1944) era la fel, cu aceleași case, doar că erau nezugrăvite de zeci de ani; ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost schimbarea populației, schimbarea omului la față! Am găsit alți oameni decât cei pe care îi părăsisem cu patruzeci și cinci de ani în urmă, neputându-mi-se spune că am păstrat imaginea din copilărie, deoarece aveam douăzeci și opt de ani când am plecat, eram un om în
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
stratul (și așa subțire!) de burghezie care se încropise în o sută cincizeci de ani la noi a fost, în foarte mare parte ori omorât la Canal sau prin închisori, ori împins să emigreze; sunt convins că, în momentul de față sunt mai mulți Popești și Ionești în America, Germania, Australia, Argentina decât în România! În aceste condiții, speranța mea este legată de viitor - poate peste două generații... - Deci încă patruzeci de ani! - Cel puțin atâta. Intrarea în Europa - care nu
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
confraților și lizibile pentru marele public. Așa, de pildă, ne sunt deja cunoscute, chiar fără o bibliografie la zi, activitatea unor specialiști consacrați precum Radu Bercea cât privește hermeneutica Upanișadelor, ori Florentina Vișan vizând modelul chinezesc al imaginii. Volumul de față este deschis însă de un studiu critic al lui Andrei Cornea despre tradiția interpretării Pentateuhului, urmat fiind de cercetările Mădălinei Vârtejanu asupra modelelor de tranziție politică din vechiul Israel. Mai remarcăm și interesanta contribuție a lui Ennio Sanzi despre soteriologia
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca atitudine, prin coborârea artistului, cu mijloacele specifice, din "turnul de fildeș" în "arenă", el substituie un sistem de așteptări - imagini oarecum previzibile ca semn și ca expresie - cu acela
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
eu sunt Soarele pe care îl privești/ la apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrânește așteptându-mi privirea/ după mine își întorc fețele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, mașinile, munții etc.../ ca niște flori ale soarelui/ Narcis uită de dragostea de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
două, strănutul Îl surprindea În timp ce se uita pe geam. Îi strănuta atunci fratelui lui, În obraz. Invariabil, acela dădea o dată cu palma prin aer, plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
de pe scaun. Au venit două stewardese. Au avut o discuție cu glas șoptit, apoi femeia și fata s-au mutat pe alte locuri, În spatele cabinei. „He-he-he! De unde să știe el, țiganul, că nu trebuie să strănute În ceafa celui din față?” - spuse taximetristul. „Cei din generația copiilor lor vor ști” - am zis eu, cu glas de pașoptist vizionar. „Da' de unde! Poate cei din a treia ori a patra generație!” - Își dovedi omul scepticismul I-am văzut ultima oară pe cei trei
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
toți ceilalți călători români, care venisem În România ca să ne vizităm prietenii chinezi, am tresărit. Țiganca și-a făcut apoi loc În rând după primul sau al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord, taximetristul a oprit În dreptul intrării În sala caselor de bilete pentru clasa I. În timp ce-i plăteam, un individ tânăr s-a apropiat de mașină și a deschis portiera de pe partea mea. „Poftiți!” „Mulțumesc, nu-i nevoie!” - i-am
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]