1,251 matches
-
departe. DupăOtilia, a găsit acum o fată superbă, una Georgeta, curtezană de lux, întreținută de un general din elită. I-am văzut eu cu ochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu trăsura. Fata s-a prins. Băiat fain Felix, nu cade la tristețe. - Ce eroare! se dezgustă Aurica, vânătă de invidie în fond. - Stricat, declară Aglae, nici ta-su n-a fost poamă maibună. Barem să nu se amestece prea des cu Titi, să-l depraveze. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi vrut s-o cucerească, temîndu-se totuși să nu fie ridicol, fiindcă știa că Georgeta nu e altceva decât "o fată faină", cum zisese Stănică. Amândoi erau încurcați de nesiguranță. Georgeta întrebă: - Așa ești de timid cu femeile întotdeauna? Totuși îmi placi, dar ai un nu știu ce care inspiră respect. Ai să fii un doctor impunător. Georgeta râse, dar se simțea în chip
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se destăinuie, deși comparația o socotea jignitoare până la un punct, pentru cea dintâi. O întrebă cu fraternitate: - De ce ești descurajată? Poate iei lucrurile în tragic! - O, nu, deloc, crede-mă. Nu prea sunt cuminte, cred că-țidai seama, sunt "o fată faină", cum zice Stănică, dar să nu-ți închipui cine știe ce despre mine. Sunt poate mai nevinovată ca atâtea fete așa-zise oneste. Desigur, Stănică ți-o fi spus comedii. - O, nu, nimic altceva decât că ești "o fata faină"! - Sunt, într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o fată faină", cum zice Stănică, dar să nu-ți închipui cine știe ce despre mine. Sunt poate mai nevinovată ca atâtea fete așa-zise oneste. Desigur, Stănică ți-o fi spus comedii. - O, nu, nimic altceva decât că ești "o fata faină"! - Sunt, într-un anume înțeles. De ce aș fi ipocrită și aș juca comedie? Am un individ bătrân care mă întreține, un general, om de treabă în fond. Nu e singurul meu păcat! Am mai făcut și poate am să mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dat divorț de tata, care, de supărare, s-a îmbolnăvit și a murit, și s-a măritat cu ofițerul meu, iar eu, eu, ești medicinist, deci pot să-ți spun, eu am făcut un avort. De atunci sunt "o fată faină", greu de căpătat, aproape onestă, dar totuși mai mult sau mai puțin venală. Și totuși, curioasă moștenire, de la părinți se vede, aș vrea să mă mărit. L-aș lua pe general, dar e prea bătrân. Nu vreau să rămân așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consolare și se simți mulțumit ca un copil mângâiat. De teamă ca lucrul să nu se mai repete, se ridică să plece. - Pleci? zise Georgeta. Îmi pare rău că te-am întreținut cufleacuri. Un tânăr nu vine la o "fată faină" ca să asculte astfel de confesiuni. Ești simpatic, îți repet. Nu vreau să te seduc în paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felul cum îmi vorbești despre ea. - Îți mulțumesc, zise Felix sărutîndu-i mâna îndelung. - Însă poți fi credincios
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai încredere în nimeni. Fata asta poate să-ți fie nefastă, poate să-ți transmită, pricepi... ești băiat inteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie să te păstrezi ca un crin pentru Otilia. Las' că-ți găsesc eu altă fată, mai faină. Georgeta, îți spun între patru ochi, e o escroacă. Are un general, pe care-l toacă... Uitând imaginea lilială de la început a Otiliei, Stănică adăugă: - Fiindcă ai fost prost... Să fi fost eu în locul dumitale, aziOtilia era metresa mea, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunoscuse dragostea spirituală și pe cea fizică, răutatea oamenilor, lăcomia, nepăsarea, invidia, ambiția. Era liber, și totuși neliniștit, lipsit de ocrotire. Se simțea mai degrabă singur pe lume, părăsit. Crezuse în Otilia, și Otilia îl trădase. Georgeta era "o fată faină". Ea însăși îl sfătuia să n-o ia în serios. De vreme ce nu avea nici o legătură aici, ar fi putut în anul următor, când devenea major, să plece în Franța și să-și urmeze acolo studiile. Cu ce ar fi scos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă pe Georgeta. Fată faină! Lui Felix i se făcu negură înaintea ochilor și se-ntrebă singur de ce. În definitiv, nu iubea pe Georgeta și n-avea cu ea decât legături care nu-i obligă pe nici unul la nimic. În lipsa Otiliei, însă, pusese în Georgeta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai duci pe acolo! E mai bine așa! Stănică vorbise, într-adevăr, bătrânului, înflorind lucrurile și dîndu-le colori de dramă. - Domnule, zisese, tinerii, când iubesc, iubesc! Așa eramși eu. Felix al dumitale, așa zice lumea, ar trăi cu Georgeta. Fată faină, n-am ce zice, bravo lui! Dar nu-ți spui că Titi s-a îndrăgostit de ea și a vrut s-o ia de nevastă... A adus-o aici, la soacră-mea, pe onoarea mea, totul era gata. Ce-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache sunteți eroii serii. Vin și eu, nici vorbă. - Nu cred că am să pot merge! - Refuz nu se poate. Am ordin să te aduc. Mai dă-le draculuide examene! Mi se pare c-o să-ți arăt o fată faină. Încredințat că a aruncat argumentul suprem, Stănică ieși pe ușă maiestuos. Într-adevăr, Felix se duse la restaurant, fiindcă moș Costache ținu neapărat să fie însoțit, și apoi pretindea că trebuie să închidă casa peste tot cu cheia, fiindcă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cine o măriți? - Eu aș vrea ofițer sau doctor, zise madam Iorgu. - Doctor, sări Stănică, uite doctor! și întinse mâna spre Felix. Lucica are opt ani acum, peste șase ani e nubilă, și atunci dumnealui este tocmai doctor proaspăt. Băiat fain. Atât Iorgu, cât și nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bietul meu Pascalopol, fără insinuații. - Să fac eu cercetări! se oferi Stănică.Otilia strigă lui Felix: - Dragă, dă-i o crăvată, din partea mea, ca să nu mă maipersecute. - Cum! sări Stănică. Ai cravate? Și smulse tot mormanul de pe umărul lui Felix: - Faine! Minunate! Adevărat pariziene. Otilia fu sărutată,cu un țoc sonor, pe frunte. Stănică dădu să fugă pe ușă cu cravatele, dar Otilia îi smulse câteva din ele: - Nu toate, Stănică, ce faci? Mai sunt și alții. - Care alții, se rățoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la masă (acum mâncau iarăși acasă), Stănică își făcu apariția, dădu mâna cu toți, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic și declară că a venit mai cu seamă pentru Felix ca să-i arate o mostră de stofă de vară, faină, deși cam scumpă. Purtarea lui moș Costache deveni, după întoarcerea Otiliei, foarte curioasă. Din bâlbâielile lui se înțelegea că avea de gând să facă ceva pentru "fe-fetița" lui, însă ce anume nu se vedea limpede. În schimb, făcea dezordine. Alături de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vezi, asta n-am știut! exclamă Pascalopol. Felix se înroși, crezând că fusese vorba și de dânsul și, prefăcîndu-se că are treabă, plecă de asemeni. - Îl vezi? zise Stănică, cu aere confidențiale, și Felix aavut o combinație cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse, apoi se prefăcu adâncit în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum, cu pedalele sale acustice, cu perdelele lui de fum, cu proiectorul și cu mixerul lui cu 24 de canale, pe care, instinctiv, și le acoperise cu cotul. Și își răspunse că da. Chiar de nu va cânta cine știe ce muzică faină, alcoolistul mulțumitor o să se descurce. O să capete pe ele bani buni. Spre continua lui surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la scule, bețivanul se rezumă însă doar să-l trăznească năucitor cu căpățâna în gură. Și-n deruta totală produsă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se culcau devreme, osteniți. Rămânea singur cu baba lui. Plecau și gunoierii în județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de mălai, două sute de chile de cartofi, așezau murături la butoi și așteptau ammdoi iarna. Salcâmii rari ai Cuțaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leșiatic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce stinsă. Meșterul se înseninase puțin. Își netezea cu palmele pantalonii lustruiți. - Am un băiat fain! Ce băiat! 16 - De, grabă mare așa n-ar fi. Să mă mai sfătui cu nevasta, s-o întreb și pe fată... E mare de-acum. Bărbatul avea o față roșie și sănătoasă, luminată din când în când de flăcările
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pradă. Iată unul din evenimentele cele multe ale anului. Dar voi spune încă unul, unul care pe mine m-a costat așa de mult. Pe Mureș plutea o moară a unui sas de la care noi obicinuiam a ne aproviziona cu faină, ceea ce-l făcuse pe sas să tacă față de patrulele maghiare ce cutreierau ținutul. Moara se legăna liniștit pe Mureș, cu roțile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochi satisfăcut și totodată ironic. - Dacă e așa, foarte bine, primi el, să-mi faceți mereugusturile ca azi. - Când nu ți-am făcut noi gusturile, tată? zise Florica și-imai întinse o bucată de plăcintă. - Și pe urmă avem o cafea faină, râșnită în casă, care, fiartă cu rom, are să facă o drojdie extraordinară pentru ghicit, adăugă băiatul mai mic. - Și mai are o surpriză, denunță ginerele, om mai sfios, pe Petrișor. - Ghici ce am aici? Întrebă ofițerul scoțând un șervetînvîrtit ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meu domn' Karli. HASI: Sper ca Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un om, este finețea dintr-un om. Să poți fi om e fain și omul tău propriu e fain că poți să-l umpli de viață. Firește este finețea în adevăr interioară și nu exterioară ca la acești oameni strălucitori, străini de lume. (arată către frumoasa Pereche) FOTZI (țopăie până la bărbatul frumos): Rog
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un om, este finețea dintr-un om. Să poți fi om e fain și omul tău propriu e fain că poți să-l umpli de viață. Firește este finețea în adevăr interioară și nu exterioară ca la acești oameni strălucitori, străini de lume. (arată către frumoasa Pereche) FOTZI (țopăie până la bărbatul frumos): Rog bani pentru muzica de la tonomat. (Bărbatul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Totul e împrăștiat în jur și nu își mai amintește de nimic... e numai așa... totul își amintește de ceva... că el însuși nu e... ca un cimitir de mașini... ca o mașină moartă care a fost odată o mașină faină... e pur și simplu ceva... ceva acolo, și e nimic. Oamenii se sprijină de ceva și nu știu că au zece mii de kile greutate... așa că se năruie totul... și acolo e un om mort... dar nu poți să te uiți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pus la păstrare cozonacul de Crăciun până la Paște. Omul ca loc de parcare pe autostradă pentru știință, în care știința se alege cu o infecție a cărnii. FRATELE LUI MARIEDL: Dar asta-i îngrozitor de grozav doctore, asta crește așa de fain și e mai tare decât o armată întreagă care nu are încă nici un ordin de marș. Păcat că într-un atelier medical nu sunt internate și imagini despre împerechere. Că chiar și pe la spate sau prin față, tot una. Ne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
porție Mod de preparare: Se prepară aluatul: se pasează cu mixerul frunzele de salvie și un sfert de pahar de apă minerală, apoi se filtrează printr-un tifon. Se amestecă 30 ml din lichidul obținut cu bucățelele de unt moale, faina și un praf de sare; coca obținută se învelește într-o folie de celofan și se lasă 30 de minute la frigider, să se odihnească. Se pregătește umplutura: cartofii se curăță, se taie rondele și se călesc în ulei de
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]