687 matches
-
eu mi-am zis în capu meu, tu ești prost și eu am să reușesc, că nu-s prost cum zici tu. Ne-am dus, eu și cu Lupașcu la Fântâna Mare, la învățătorul Gh. Vasilachi și am dat un feli de concurs. El ne-a dat o problemă. Pe mine m-a pus la poartă iar pe Lupașcu la grajd. Eu am făcut-o și Lupașcu nu. Și Vasilachi a zis: "Rădășanu reușește la concurs și tu nu ". Pe ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte frumos cu haine strâmte și cu guler călcat și manșete. Și i-am zis: "Domnule, iar când am văzut că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit și el cu mine. În timpul concursului ne-a venit o scrisoare de acasă. Și un pedagog Pestescu a strigat: Rădășanu N. Gheorghe, și eu am răspuns: prezent ! Și au venit 3 băeți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
întrebă: Cine a tăiat copacul ista mă ? ".Gavril Veleșcă răspunde: "Eu ! ". Dă toporul încoace ! "zice pădurarul. Veleșcă zice: "Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule ție să-ți dau eu toporul că nici nu-l poți muta, și eu îl duc de aici până în Bogata cale de 10 Km. Chei dinaintea mea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Apoi nu merita să fie învățător ? Aista a fost Gheorghe Ursulescu din Sasca. În clasa a I-a la Școala normală, mi-a fost foarte greu la limba germană. Aveam 1 în oral și 9 în extemporal că copiam, alt feli aș fi fost eliminat din școală. Și în clasa V-a am învățat de gustul meu cu un alt elev nebun Iliescu care s-a căsătorit cu Maria fiica preotului Crivăț de la Luncani județul Bacău. Fata era de frumuseță rară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gospodăriei. Lui i-a plăcut să citească nopți întregi, citea diferite cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei doi ani și n-a fost rănit nici de feli. Se ducea anume ca să fie rănit și să fie trimis acasă și totdeauna venea sănătos. Avea un suflet foarte bun. Am dansat alături cu el la școala normală, dansa minunat. Și 13 ani înainte de-a muri a fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că nu-mi arată la matimatică. El era al 2-lea la clasificație din 100 de elevi, și eu eram al 24-lea. Pe lângă că era foarte deștept era și foarte bun la inimă și nu era fudul nici de feli. Vorba lui Celibe Moisă: "Cine-i fudul ? Slujbașul mic și prostu mare ! ". În 1903 în luna august, a fost o nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia Antoceni. Și am fost poftit și eu. Grigore Lateș ficiorul popei din comuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte bine: Domnișoara Singhel și Brustureanu, și celelalte mai greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema Isăcescu. Am asudat cât m-am năcăjit s-o învârt, și dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde am luat-o, căci nici o fată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat să spun că între jucăușii clasei noastre a III-a era și un elev foarte prost, care în loc să joace Corăbiasca, ciorsăia picioarele unul de altul fără nici o socoteală și încă se uita să vadă, îl mai vede cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
clasa V-a și unul de Istoria Pedagogiei, pentru clasa a VI-a. Am încasat bani frumoși pe aceste 3 caiete. Când le tipăream? În zilele de sărbători și noaptea, că de la clasă nu era chip să lipsesc nici de feli. Aveam bani dar din pricina muncii prea mari, nu eram decât o umbră de om, așa eram de slab. Am tipărit și Dlui Director I. Mitru un caiet de limba franceză, că venea la școala noastră Dl. Victor Castano, profesor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
preotul I.U.Soricu, care avea poezii foarte frumoase publicate în revista "Drum Drept" a lui Nicolae Iorga! [44] Tot în 1905 în gara Predeal l-am văzut pe G. Coșbuc [45] poetul, îmbrăcat în haine vișinii și pălărie la feli. Era un foarte simpatic și delicat și cu o bărbuță roșuță. Iar în restaurantul gării din Ploiești, l-am văzut pe Ion Luca Caragiale [46] ca vânzător, că restaurantu era a lui Dobrogeanu-Gherea, [47] nu a lui. Am cumpărat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sunt de mult în mormânt! În 1906 după ce am dat examen pentru diplomă în iunie, spre sfârșitul lunei am făcut o excursie cu școala la Galați, Brăila Lacul Sărat și Constanța. Galațiul nu mi s-a părut frumos nici de feli. Am fost găzduiți în Școala Normală "Costachi Negri" din Galați. Și de acolo eu cu Condrea Mihai și cu un elev mai mic am fugit și ne-am scăldat în Dunăre și cât pe ce de nu ne-am înecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de boli lumești. Plângeau și se văicărau de mare durere de să ferească Dumnezeu. Și nu se puteau urina. Membru tăiat în 4 în 6. Se urinau cu sonde de cauciuc ori de sticlă. Și din membru le curgea un feli de sânge negru și foarte urât. Eu țineam ligheanu când le făcea doctoru spălături și-i înjurau de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea vreodată vreo vacă? Ție îți trebue o fată de gospodari, să te ajute în toate trebile gospodăriei de la țară. Să trimiți fetei și scrisori și fotografie și să te liniștești cu treabă frumușică. Și așa am făcut că alt feli nu era de chip, cu tata nu era de jucat, când zicea el o vorbă era zisă. Am plâns să înnebunesc, dar nu s-a ales nimica de logodna noastră din octombrie 1907. Maria Ionescu s-a măritat mai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bunica Smaranda, mama tati. Și lua în căsătorie pe Marița lui Costachi Dohotaru din Bogata, o fată foarte frumoasă. Deși era iarnă, dar a fost o duminică cu mult soare și foarte liniștită și n-a fost frig nici de feli. Și i-a cununat Nică Dediu cu soția lui Anica, cel mai mare gospodar din Baea și mai frumoși și mai cinstiți. Și au venit la nuntă tot tineretul și din Baea și din Bogata. Și s-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Pipirig județul Neamț și am dat cu ochii de Eugenia pe care am luat-o de soție. Iar Saveta s-a măritat cu Gheorghe a lui Toader a Roșcăi. Un flăcău foarte bun dar negru și nu frumos nici de feli. Și a avut 3 copile și 2 băieți foarte frumoși și deștepți. Și la 15 oct.1968 în vârstă numai de 81 de ani Saveta cea frumoasă a închis frumoșii ei ochi pe veșnicie! Și acum cântă la radio, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
văd dacă-mi mai place domnișoara Eugenia Vasiliu, că în 1908 când am fost nu mi-a plăcut, că o sfădise măsa, că o lumânare, i-a picurat o bluză manias și deci ea era foarte supărată și nici de feli voioasă. Și într-o sâmbătă am plecat la Boboești singur singurel prin pădure la Boboești. Și l-am găsit pe preotul Mihai Vasiliu la un stog, unde făcuse cu niște săteni, un țarc ca să nu-i mănânce vitele satului fân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din țara noastră; Obștea Tărnicuța, Societatea flăcăilor,etc. Eu eram însărcinat să scriu articolașe pe înțelesul țăranilor și să le duc la nașul N.Stoleriu. Și când dintr-o pricină oarecare nu puteam duce, apoi nu eram cruțat nici de feli de nașul N.Stoleriu. Alături cu Neculai Stoleriu era și preotul Ioan Cojan din satul și comuna Sasca, vecine cu Baea. Dar preotul Ioan Cojan de locul lui era din comuna Măgirești, județul Bacău, unde s-a dus în 1916
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
căpitanu C.Cosma, advocat din Huși, județul Fălciu, om foarte cumsecade. Și înlocuit cu maiorul Gh.Gr.Voiculescu, de loc din Ploiești. În vremea tinereții lui a fost comisar regal. Era iar foarte cumsecade numai că nu se interesa nici de feli de coloană. Eu am sfătuit soldații mei ca atunci când vin de la transport și le ies locuitorii din sate să le aducă strânsura de pe câmp. Și să le dea și lor pentru cai un bostan, fân, strujeni. Iar când trec prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
perișori unii altoiți, alții nu. Și nu-s ascuțiți la rădăcini și înfipți în pământ, ca pentru inspecție, ci au rădăcini și frunze și unii și înfloriți și vor face și fructe. Apoi elevii tăi nu știu gramatică nici de feli a zis el. Și eu l-am întrebat: "Cum, nu știe nici unul Gramatică ? ". Și el a răspuns că: "Nu știe ". Cum îi acela la față ? Și el a răspuns: "îi roș ". Apoi vedeți, acela are tată-su 5 vaci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela nu s-a prins. Când vrei să capeți un soi de pom să nu altoiești numai unul ci măcar 20-30 și atunci din atâția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am cunoscut-o din 1900 când eram în gazdă la protopopul Gh.Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
s-a numărat și Petre Cișmigiu. Mare iubitor al acestui sport, i s-a dedicat încă din tinerețe și nu l-a abandonat până la senectute. Lui, acest sport îi datorează generații întregi de sportivi în TIR care au adus numai fala României în sportul internațional. S-a născut în luna iunie 1915 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi Ucraina) în familia agronomului Cișmigiu, distins de două ori de guvernul țării cu medalii pentru rezultate performante în agricultură. Însă, educația, formarea pentru
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și el pe țar și îl descria astfel: „Împăratul era om mare, mai înalt mai decât toți oamenii, iar nu gros, rătund la față și can smad, oacheș, și can arunca câteodată din cap, fluturând. Și nu cu mărire și fală, ca alți monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, și numai cu doao, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Și umbla pre gios, fără alaiu, ca un om prost” (simplu, n.a.) . La 27 iunie/8 iulie, Dimitrie Cantemir
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe logaritmi. Dădeam o vârstă pe-alta mai de fală, fără să știm că vârstele înșală. Și-așa treceam și fluieram destine ca verbele prin iuxtele latine, în timp ce toamnele-ascuțeau cuțite sus, sub cerul larg, sub veacul nesupus. M-am referit mai înainte la spațiul cultural al Brăilei antebelice și trebuie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]