1,426 matches
-
ÎN PALTON DE STOFĂ VS OAMENII MANGUSTA Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Decembrie.Strada Republicii,veche promenada a Brașovului,gătită cu lumini de sarbatoare.Cladirile bătrâne,martore unui alt brad falnic împodobit și al unui alt Craciun.Dupa amiază de duminică ce se vedea liniștită de dupa geamurile casei. Îl întreb pe David,băiatul meu de șapte ani:"Mergem în oraș?".I se luminează față."Mergem la Mc'?"Offf...având în vedere
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
mă duce gândul Rugători și ei în moment de răscruce Să deie Domnul s-avem parte de Pământul Botezat cu iubire, sub luminătoarea cruce. Am stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire ca în copilărie Slăvind Puterea, Veșnicia cerescului Tată. Ce va
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
ținuturi, poate emana. Prima poezie, initulată Rădăcini adânci, scrisă într-o prozodie aproape perfectă, constituie o analogie metaforizată, la fel de reușită, între rădăcinile poporului român, întruchipate de Zamolxis, de „oseminte plânse sub țărână”, de „capete de lup șuierătoare”, și rădăcinile molidului „falnic, ancorat în stânci”. Cea de-a doua creație lirică este, după cum anunță chiar titlul, un poem închinat Limbii române, în care cuvintele acesteia iau formă de frunze, flori, fluturi, raze, doine, și în care nu este uitat făuritorul variantei sale
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
neastâmpărat, isteț, bun la inimă și cu o sensibilitate deseori exagerată în situații pe lângă care mulți trec nepăsători. Nu cred că ursitoarele ar fi putut să-mi prezică în vremurile acelea că voi fi pe Pământul făgăduinței în cel mai falnic an, 2000. Totuși s-a întâmplat. Cum? Numai bunul Dumnezeu a făcut să fie posibil, să fie împlinit un vis, un vis de mulți visat dar de mine nevisat vreodată. Dar voi povesti mai încolo despre acest drum, cu tot
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
va reuși vreodată să explice pe înțelesul tuturor. Sursa video: Facebook Vitalie Cojocari Dar să revin la oile mele. În prima transhumanță de primăvară la care am participat, am ciobănit cu nea Ionel Hobeanu, pe atunci septuagenar. Era un om falnic, dintr-o bucată, fost șef de strungă la stâna din Slăvei. Socotit de ciobani un tiran, era asemănat cu Ceaușescu. Toți se așteptau să mă facă, în 10 zile, să nu mai vreau să văd nici mama oilor. S-a
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
singur, cel cu ochii cei mai oblici din câți am văzut eu vreodată, se mișca pe la fiecare șoptindu-le câte ceva. Ăștia micii, lăncierii, nici nu clipeau. Dădeau scurt din cap și mai adăugau ceva la tija pe care o înălțau falnic, către soare. - Băi nene, ce-i cu ăștia? aud de departe, sau poate doar am gândit...Ce fac ăștia, frățioare?! Vag, se simte un val de interes pe plaja amorțită. Doi puștani, el și ea, vârâți amândoi într-o sutană
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
Totu-i paragină! Buruienile se iau la înălțime cu pădurea pădurarului Hurduc! Pădurea pădurarului Hurduc se ia la înălțime și la tristețe cu bălăriile din Tanc! Că și pădurea-i distrusă! De când Țața Democrația a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
de început vor corespunde, atât natură cât și stingerea reunificând epic geneză dintâi prin amintirea muzicii străjuite de templu și viața: La Nature est un temple ou de vivants pilliers Laissent parfoit sortir de confuses paroles... S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri. Ascensiunea corespondentei subțiază - coborând-o în infinită tristețe - coloana ființei duse a cetății venete, vestită sibilin din înecuri unde pădurile nu-și mai trimit simboluri. Începutul prin cuvinte se încheie prin
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
ax prestabilit, punând-o în mișcare pe o rotație sigură. Poezia lui Marin Sorescu reia marea să tema a donquijottismului cosmic, clădindu-se din coloșii și magmele cosmice, dându-le un epicentru uman: Mi-am adus în atelier un stejar falnic Și l-am spânzurat de un cui Cu coroană în jos. Cerul l-am legat cu un nor În dreptusl ferestrei. Sub el, orizontal- Am așezat câmpia. De la ciocârlii și prepelițe Am păstrat numai câte-o aripa, Celeilalte dându-i
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ACCENTUARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 580 din 02 august 2012 Toate Articolele Autorului 379 ACCENTUARE Iubire falnică și fără de sfârșit, Sentiment înălțător și fără de hotar, Te caut mereu, în aer pe pământ, Îți văd fața și chipul tău sentimental. Dar nu ești tu gândire inversă, Nu te pot concepe altfel decât așa, În suflet de mi se
ACCENTUARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340811_a_342140]
-
dezmiardă cu-atâta mângâiere precum pe Cristul nostru Îl mângâi la-nviere. în noaptea azurată sub albul clar de lună înima mea cu Tine-ar vrea să ste-mpreună, vom fi ca două flăcări ce vor arde pe sus din răsăritul falnic și până la apus. singurătatea țese rembrantiind la stampe, cu chipul Tău pe ceruri, pe șesuri și pe ape, adâncul întuneric se-ntinde ca un vis, iubirea mea e mare, tăcerea, un abis ... Tu porți iubirea noastră-,întregul univers și eu
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
vor juca cu jucăriile noastre să considere că noi suntem niște bunici uitați de Dumnezeu în ținuturi îndepărtate, - adăuga bătrâna cu blândețe. Într-una din zile bătrânul plecă în pădure să caute material pentru micuțul său atelier.Găsi un copac falnic și-i admiră frumusețea. Se apropie de el și una dintre ramuri cobora până la înălțimea sa. O studie, apoi scoase cuțitul și tăie din ea o crenguță. - Din tine am să fac un bastonaș! - rosti bătrânul. - Să faci un fluieraș
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Aici am căzut într-un ochi de apă care a secat, dar pământul a rămas umed. Din mine a încolțit un lăstărel plăpând care a început să crească.... Au trecut de atunci aproape două sute de ani și iată ce copac falnic a ieșit dintr-o sămânță pe care urma s-o mănânce unul dintre puișorii vrăbiuței. Dacă eram înghițită de pasăre acest loc era gol sau poate cădea o altă sămânță... Și moșul luă crenguța acasă și meșterii din ea un
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
duhul... - Cu voia ta aș vrea să știu dacă mai trăiesc! - Dacă-i mai găsești în viață să-i aduci la conacul nostru! Și voinicul încălecă sprinten pe murgul său și se pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la izvorul său, apoi urcă culmea muntoasă, traversă creasta și coborî la vale. Ajunse într-o poieniță
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
cuminte, măi băiete! Pune-omăt într-o căldare, Să-l topești numai la soare Și să faci o lăutoare, Bună pentru-o fată mare. Busuioc și sunătoare, Levănțică și cicoare, Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic, Ai să dai iama, năvalnic, Printre fete, ca un crainic, Ce te-așteaptă noaptea, tainic, Cu vin fiert pe plită-n ceainic Și bocesc, amar și jalnic, Că s-a dus viața de lainic! Care plânge, cea mai tare, Ia
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341304_a_342633]
-
crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazi, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau lumină Sfinții noștri de Sus. M-am închinat
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
ca mama în fiecare toamnă, scoteau cu grijă cepele, le înveleau în ziare, scriau culoarea florii într-un colț, cu creion chimic, să nu dispară în lunga iarnă când erau adăpostite în pivnițele întunecate,dar florile lor nu creșteau la fel de falnice și mândre ca ale noastre. Daliile mamei ascundeau și curtea din spate, curtea găinilor, că doar”nu e musai să știe toți ce se învârte prin ograda noastră”. Apoi găinile nu puteau fi lăsate, așa peste tot, florile mamei și
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
foamete și molime văzute în cetate, despre faptul că perșii vor cuceri redutele în curând, de nu va veni degrabă regele Lycaoniei să ajute, că el personal merge la regele din țara vecină să ducă această solie. - Vai, cetății cele falnice a regelui Agatos! se văita el, bătându-se cu pumnul în piept și vărsând lacrimi adevărate. Izbăviți cetatea ajunsă la ananghie, bântuită de foamete și deznădejde! N-o lăsați pradă mâniei perșilor! Iar celor care-i puneau la îndoială isprava
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Ființa Divină). * * * Ritualul baptismal este scufundarea în Iad (capătul de jos al axei lumii), pentru confruntarea cu Monștrii, pentru a trece proba inițiatică, aducând Focul, pentru resurecție. În Scrisoarea III, se coboară, inițiatic, de către fiul al treilea (“unul dintre fiii falnicului domn”), în Mlaștină, în infernul acvatic (iadul cu monștri): ca o apă turburată, ca potop ce prăpădește. De sub apă, monștrii (Negrul, Cocoșatul, Broasca, Gunoiul, Ilotul Spiritual, Fonful, Flecarul, Gușatul, Bâlbâitul, Cel-fără-Creier, Cel Îmbătrânit Fără de Vreme etc.) sunt transfigurați în forțe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
sufletele fericiților morți că sunt continuu transportate, spre Paradisul celest, de Corăbiile Lunii și Soarelui. Iată că această imagine a Soarelui Negru-călăuză a corăbiilor negre (de fapt, el însuși, Soarele Negru, fiind corabie spre Paradis) și a Lunii-Fată (“în umbra falnicelor bolți” - bolțile fiind corăbii întoarse, semicercuri tânjind după re-împlinirea în cerc), din Luceafărul, pot fi considerate, dacă nu reminiscențe, cel puțin coincidențe de viziune arhetipală, între viziunea eminesciană și cea a lui Faustus Maniheeanul. Pentru răscumpărare, trebuie evitată procreația. În
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
itung, un fel de cărămizi de beton prefabricate. În locuință, o coloană care desparte salonul de bucătărie, reproduce în variantă modernă, un obelisc antic egiptean. In alt colț al camerei, un vultur metalic ne privește curios. Privit la rândul lui, falnicul zburător se dovedește a fi alcătuit din diverse piese metalice și felurite instrumente care "și-au trăit traiul". La rugămintea noastră, Avram Lubartovsky care se dovedește autorul acestor sculpturi moderne, ne însoțește în grădină, unde alte diverse lucrări, adesea determinate
AVRAM LUBARTOVSKY UN SCULPTOR AMATOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341881_a_343210]
-
i-le șoptise la ureche Boorthana cel păros. Cea mare trebuia să ducă cu ea un coș cu bamal (pământ de pădure), cea mijlocie un ulcior cu badu (apă de izvor), iar cea mică un săculeț cu mil (semințe), ale falnicului copac numit burumarri (eucaliptul). Toate acestea le vor ajuta să-l distrugă pe monstru... Dar cu o singură condiție, să nu se uite niciuna în ochii lui! Ajungând acasă, jale mare se puse pe oamenii tribului, de frică și de
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
și dreptate, nu zic ba, dar ea a fost curajoasă mai tot timpul. De când s‑a născut Gavrilă, parcă e alta. Parcă nu mai are chef de viață. În loc să se bucure de băieții ăștia care vor crește ca brazii de falnici, ea cobește, fir‑ar cobitu’ ei al naibii! O fi prea obosită, că are multe pe cap, e adevărat. Muncește toată ziua și are grijă de toate. Am avut mare noroc cu așa femeie, de ce să mânii pe Dumnezeu. Ei
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Referință Bibliografica: Povestea unui copac / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi
POVESTEA UNUI COPAC de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342658_a_343987]
-
că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Referință Bibliografica: Povestea unui copac / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi
POVESTEA UNUI COPAC de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342690_a_344019]