2,704 matches
-
și frumusețea New York-ului, așa de diferită de ceea ce înțelegem noi prin frumusețe. Din călătoriile mele îmi rămîne un talcioc de imagini fugare, străzi, vitralii, claustre, turnuri ascuțite sau retezate, liniștea unei păduri, cîmpurile verzi din sudul Angliei, cîte o fantasmă văzută sau ghicită. Dar e de ajuns cel mai mic stimul ca să îmi revină în minte ceea ce am văzut umblînd prin Andalusia, satele albe, edificiile albe senioriale sau populare, toate la fel de frumoase ca Partenonul (pe care nu l-am văzut
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
nici că tânărul acesta e un românaș de-al nostru. Al doilea pariu câștigat: are un stil al lui, nebunesc, ciudat, fancy-fantasy, lejer-parodic, absurdaiurea, ar putea fi vorba despre un nou avangardism, eclectic, „internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe scurt: romanul reia tema la modă a Apocalipsei, într-un registru între buf și absurd, dar în orice caz fără urmă de tragism, ba chiar cu tușe de cinism ușor kitschy și dintr-o
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
Badea nu s-a lăsat așteptat. Omul de televiziune a scris la rândul său că Sabin Orcan este un ”putzopalmist anonim dornic de propășire”. Că orice putzopalmist anonim dornic de propășire, Sabin Orcan de la basau (nu-l cunoașteți, probabil) are fantasme comune cu Sienghen Turcescu, cum că l-aș fi amenitat cu bătaia. Bolnav mintal. Daaaaar, îmi aduce la cuostinta că a făcut câțiva ani de arte marțiale :)))) și că e periculos. Plus că poate să-și ia pistol cu bile
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
ce este primit, se primește după chipul și asemănarea recipientului. Într-o zi, probabil, se va face un concurs de statui pentru a-l înfățișa pe Mircea Eliade. Înainte de a prinde tăria marmorei sau a bronzului, statuile sunt și ele fantasme în imaginația sculptorului. Într-un concurs ideal, care ar fi cea mai bună reprezentare, cea mai conformă cu esența reprezentatului? În esența sa, Mircea Eliade este un Maestru: un Mare Maestru al unui zen românesc, al unei forme de iluminare
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului Doamna Dalloway ? Pare că scrie anume pentru a face reclamă anglicității Crose de crichet, câmpuri verzi ca smaraldele negustorilor, Cymbeline de Shakespeare, străzile Londrei, fantasmele Indiei plutind peste florăriile cu „lanuri de garoafe, trandafiri, iriși”, candelebrele de la Buckingham, mănuși galbene până la cot, eleganța primirilor în casele seniorale ale Angliei, „un domn bătrân cu un terier de Aberdeen”, chipuri tăiate în impasibilă piatră, nu sunt toate
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
Verbalizarea, ca funcție cvasi-magică, are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune și e silit de auditoriu să spună mai mult decât vrea. Nicolae Breban, creatorul de fantasme însuflețite, vorbește totul, divaghează neobosit, se supune, conceptiv, cauzalității, dar crede și în existența a „milioane de lucruri inutile, trăind în ele însele, melodioase, fericite, senine”. De aici, „zidirea de casă tătară”, ca la Liviu Rebreanu - conceptivul prin excelență; dar
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
ulterior, ca al patrulea dintre sonetele finale ale Poemelor de amor) și Femeie, femeie, femeie... Traian T. Coșovei: Conectarea la univers, Sub biciul căii ferate, Parking scufundat în ceață - timpul, Șine de tren, vieți paralele, Negru de fum, albă zăpadă, Fantasme, Madame Bovary, Atât de rău am fost și Sunt și eu un june. Florin Iaru: Fiara de mătase, Demostene sau Convenția Gladiator, Aer cu diamante, , Răbdare la capăt, Frica, Moarte luminată ca ziua, Batista neagră și Cu ochii deschiși (absent
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
o inteligență perfidie de William. Acesta din urmă se va sinucide în locul lui pentru a se reîntoarce în acel spațiu virtual, al chatroom-ului, un hotel plin de glasuri și ecouri, așa cum Jack Torrance se întorcea în Hotelul Overlook populat cu fantasmele atroce ale unui alt timp. Remarcabil la acest film este felul în care toate aceste întâlniri virtuale vibrează luminescent, nevrotic, cum absentele, glasurile se transformă în prezente. Semicorporalitatea protagoniștilor presupune contactul diafan al mind game-ului, al iluziilor, lizibile în schimbul
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
de replici. Punerea în prezența, o iluzie și ea, are ceva trist că atingerea imposibilă printr-un geam de sticlă a două mâini care bâjbâie una după cealaltă. Tot în chatroom, demonii lui William deghizat în arhanghel întunecat îl vizitează, fantasmele prind chip, devin adevărate pentru cel care intră în lumea lor. În final, el este cel care parcurge coridorul gol al imensului spațiu alveolar, în timp ce luminile se sting în urma lui una cate una.
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
neredusă la emoționări convenționale, ci una complexă, amestec de nostalgie și de apăsări, de melancolii și de amară contrariere, câteodată, dominantă rămânând totuși afecțiunea. Jurnal de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă însemnare intitulată Brăila și alte fantasme în care autorul spune cum a dat peste o gravură a lui Michel Bouquet din secolul XIX, cu o imagine a portului devastat, sărac, pustiu. Contemplarea gravurii îl melancolizează făcându-l să-și aducă aminte de grădina lui Tiriplic, aceea
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
de jos, scara din piatră ce duce la etaj, în foaier, lojele, totul gîndit perfect. Intimitate, căldură, atmosferă, stil și rafinament. O sală de teatru ca o scoică ce închide greutatea cuvîntului și a celor ce se nasc din el, fantasme, pașii actorilor, imaginația regizorilor, desenele scenografilor. Magia teatrului. Suflul, palpitația lui. Am povestit atunci totul. Dar nu m-am săturat mult timp să șoptesc în gînd, de mii de ori, „bravobravobravobravobravo” celor care au făcut posibilă minunea. Mi s-a
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
a întunericului într-o epocă istorică guvernată de raționalitate: O să-l amenințe cu răzbunarea zeilor? Trăim o eră luminată. Cine mai crede în ceva supranatural? (III). În schimb, Pilades se teme ca nu cumva prietenul său să devină victima propriilor fantasme inconștiente: Nu mai credem în supranatural, într-adevăr. Dar îl mai avem în sânge, iar Gorgias este foarte deștept! Să nu găsească el cuvântul magic, care va trezi ceva în Oreste, ceva mai tare ca rațiunea și ca voința? (III
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
trebuie mai presus de orice să renunțăm la această obsesie inhibantă. La masa de lucru fiecare scrie pentru sine. Apoi pentru milioanele de oameni ce vorbesc aceeași limbă cu el. „Răspândirea” peste hotare și Premiul Nobel mi se par niște fantasme provinciale și păguboase. M.I.: Socotiți că literatura lumii (poezia, în special) se îndreaptă către un filon redescoperitor al credinței? V. I.: „Credința” nu-mi apare drept temă prioritară în literatura occidentală. Și cum despărțiți (și bine faceți!) poezia de literatură
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică. Configurațiile moi, placide, grele au parcă regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub acțiunea grea a reveriei provacate de aderența excesivă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii, cât vitalitatea agresivă a activității subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu un sac/ de pământ pe umăr/ și nici nu a apucat să-l arunce/ până ce o limbă roșietică și subțire i-a încolăcit/ mijlocul/ și cu sac
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
sat de câmpie cu mult praf, paie pe jos și coceni de la cules... Onoarea are de multe ori un caracter artificial... 8 august 1982 - După-masă mai des ți se face dor de cei dragi dispăruți... - Cum, nu seara?... - Seara încep fantasmele; realitatea, serile, se retrage -, și când îți apare cineva drag, dacă nu la amiază, cu realitățile impunându- se - cum persoanele iubite odinioară?... Rânjetul voios al lui C. prezentând condoleanțe... Trebuie să vrea, să dorească și Dumnezeu să ia legătura cu
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
Kunis), prietena ocazională cu care se situează într-o competiție dirijată abil de regizor, devine în aceste halucinații amanta sa de o noapte. Însă nimic propriu-zis sexual nu se consumă, iar Aronofski ne atrage abil pe teritoriul obsesiei și al fantasmelor sexuale care decolează tot mai violent în imaginația Ninei. Treptat prezența străină a dublului demonic se insinuează provocând o psihoză puternică, unde personajele principale ale baletului lui Ceaikovski devin prezențe tangibile. Fosta primă balerină, Beth Macintyre (Winona Ryder), care în urma
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
cât este de creditabilă și cât servește strategiei sale de a o mobiliza pe Nina -, se insinuează demonicrevanș ard. Delirul se amplifică și la nivel senzitiv până în momentul în care Nina nu mai este capabilă să discearnă între realitate și fantasmă. Tensiunea spectacolului accelerează acest proces disolutiv și Nina se va sinucide în încercarea de a exorciza demonul pe care l-a trezit, demon care ia înfățișarea pe care o comandă propriile sale anxietăți. Darren Aronofski ne induce în eroare atunci când
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
eliberate de orice constrângeri. Numai că realizarea deplină a contrastului radical în unul și același subiect este extrem de periculoasă, iar Thomas supralicitează fără să realizeze fragilitatea psihică a elevei sale. Exisă un punct de la care plecând frontiera dintre realitate și fantasmă se diluează tot mai mult, împingând personajul în labirintul propriilor ficțiuni. Degetele îi sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
luni, când am întrezărit-o doar, așa cum cineva vrea să distingă ceva pe fundul unui abis. În viața mea au fost patru sau cinci femei și acum, la sfârșit, când pot trage linie, trebuie să spun că toate au fost fantasme, siluete, visuri, umbre trecătoare... Da, pentru mine asta a însemnat dragostea. Să trăiești o scurtă iluzie și apoi să suferi, pentru totdeauna, de nostalgia după ceva ce nici măcar nu a ajuns să fie. V-am spus că sunt căsătorit? Așa
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
permită să scrie poezia pe care vrea s-o scrie. Lipsa de inhibiție transpare mai clar decât oriunde în Când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va dispărea, poemul de dragoste care încheie strălucit cartea. Tribulații, vise, fantasme. Iar apoi, rotund: „și suntem din nou la începutul poveștii apostolul pavel își înmoaie pana în cerneală și începe să scrie cu o limbă de foc deasupra capului scrisoarea către corinteni” (p. 94). Dincolo de talent, indiscutabil, cred că putem vorbi
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
în fapt, privind lumea prin filtrul vederii secunde - iată, în termenii actorului, relația teatrală proprie spectacolelor marelui regizor. Oltița Cîntec adună lumea din teatre și din preajma lor, publicul și ucenicii într-o altă „căruță cu paiațe” care caută, de milenii, fantasma și nălucirile teatrului.
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
colecții căreia i se devotase, Rudbeck țintea la o tehnologie a transcrierii prompte, în mărime naturală, - pasărea, abia vînată, era pusă direct pe hîrtie, trasîndu-i-se febril, cu mină de plumb, contururile. Paradoxal, această aplicație neîmblînzită nu-l apăra totuși de fantasme livrești, omul care voia să repertorieze exact toată suflarea Nordului căzu pradă unei himere lingvistice, ostenindu-se îndelung să dovedească proveniența laponei din ebraică. Un incendiu, în 1702, se înverșună, încă mai eficace, împotriva operei fundamentale a acestui eroic pionier
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de complotiștii ascunși ar fi triumfat totuși, măcar parțial, dar de o manieră definitorie, în prezent, fiind imposibil de oprit pe deplin după ce a fost declanșat: „adevărata conjuncție înseamnă... sfârșitul manipulării fantasmelor și al demonilor planetari, sfârșitul astrologiei, alchimiei, magiei și divinației. Ceea ce noi am numit știință se va dovedi a fi fost păgânism și apostazie: adevărata știință va înlocui superstițiile care-i țin ostatici pe vrăjitorii epocii noastre. Se va naște
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
de simțuri rămâne un spațiu neclintit și absolut, un mister irațional prin care circulă demonii și zeii. Este tărâmul pe care nu îl vede decât un oculus imaginationis, de care vorbește Robert Fludd, tărâmul imperceptibil, dar atât de copleșitor al fantasmelor și al transcendenței. De o parte e lumea rațiunii și a ideilor văzute ca măsură a tuturor lucrurilor, de cealaltă parte o fenomenologie a iraționalului, un tărâm al misterelor pe care îl vizitează doar poeții și profeții. Amândouă lumi determină
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]