835 matches
-
cel mult. Restul sunt povești de adormit studenții și valoarea diplomelor. Una din marile piedici în reforma educației este concepția că învățământul este al profesorilor și abia apoi al elevilor și studenților. Așa se explică încărcarea schemei educaționale cu școli fantomatice și cu profesori universitari asemenea, în instituții care se denumesc academice prin fraudă științifică. Din aceleași motive, există supraîncărcarea didactică a bieților "subiecți ai educației", cum pompos li se spune elevilor și studenților, în timp ce le este amanetat timpul liber și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
stresat pe marginea unui colțar nou-nouț din odaie și-l ascultă pe domnu’ reporter venit de la București, special pentru el. Ține în mână un microfon, pe care-l frământă ca pe-o căciulă. „Se vede că e epuizat!“, se aude, fantomatic, o voce din studioul de la București. Că e „în mare pericol“. Ei bine, asta știam: doar el e cel bântuit! La un moment dat, lumina se stinge preț de câteva secunde! Oh, dar cele câteva clipe nasc prilej de ipoteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și care se opun miracolului ce „poate“ să le imagineze ca lipsite de lume, ca nefiind reale, ca fiind piedici care nu funcționează decât pentru că aparțin unor lumi în care nimic nu are consistență, ci totul se dizolvă permanent și fantomatic prin transgresarea ușoară și iresponsabilă, în condiții de miracol, a altor și altor lumi, fiecare trăind din imaginarul lipsei de consistență, adică din puterea de a imagina ceva lipsit de valoare necesară, lipsit de materia care dă vieții un trup
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acestuia și o face să navigheze pe drumuri și în vânturi prielnice. Asta intuiește Cehov când vorbește de fantoma tatălui lui Hamlet: că opera mare se mișcă în umbră și că se desprinde din această umbră purtând amprenta acestui caracter fantomatic, în mare măsură postum. Îmi aduc aminte de o schimbare de perspectivă care a fost un șoc pentru mine. E vorba de fotbal, pe care l-am jucat de copil numai pe bucăți de stradă sau în curți înguste, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din ei. Iar eu frecventam această lume cu febra schimbării perpetue la față - aveam mereu în față spectrul metamorfozei în care culorile vieții se schimbau mereu, iar eu mă hrăneam din acest spectru; aș zice aproape ducând o viață „spectrală“, fantomatică, sclipitoare, ca luminile volatile și vii din arena circului, ca fluturii în jurul lămpii când se lasă seara. Și, în vremea de atunci, apăruse un număr de atracție magnific: dansul, mai ales explozia de ritm a rock’n rollului. Nimic mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cel de funcții și demnități. Fac acuma arheologia identității mele, așa cum îmi apar eu mie însumi când se perindă în mine amintiri din trecut; unele din ele apar la întâmplare, fără să le evoc; ele trec ca niște fâșii scurte, fantomatice, care nu se adună logic sub nici o formă, doar atât că vin și pleacă într-o succesiune pe care nu eu o aleg. Și constat că, așa cum îmi apare uneori mie acest trecut, eu nu fac parte din el; mă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai poate face cunoscute, prin mijloacele limbajului, lipsurile lui vitale, adică nu mai poate comunica cu adevărat: în această situație, despre care are o conștiință obscură, limbajul a devenit o putere în sine, care-l strânge în brațe, cu mâini fantomatice, pe om și îl împinge acolo unde el nu vrea să ajungă. De îndată ce oamenii încearcă să se înțeleagă ca să fie uniți în vederea unei opere comune, ei se lasă cuprinși de demența conceptelor generale, ba chiar a vorbelor goale, și ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de furie. L-aș fi strîns de gît. Ce făcea acolo? Doar avea Întîlnire cu cei de la editura Seuil! — Tragi cu ochiul după vreo tipă, dragul meu? mă Întrebase Prévert, pe care-l ascultam distrat, cu ochii fixați pe chipul fantomatic al tatei, ca un Hamlet modern care confunda terasa cafenelei Flore cu aceea a castelului Elsinore. Însă Hamlet imploră fantoma tatălui să-i vorbească. Eu eram În schimb mort de teamă ca nu cumva să vină tata să-mi adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
imensă oboseală și o nesfârșită scârbă de sine, ca filosof de vorbe goale : n-am avut puterea să înfăptuiesc nimic pe lumea asta, iar pedeapsa este că am rămas singur, părăsit de toți, prieteni și elevi (p. 244). În fața apariției fantomatice a Arheanassei, plăsmuitorul utopiei republicii își recunoaște eșecul : Visul meu s-a irosit, și cine știe dacă, vreodată, cineva se va gândi la republica mea... Ceilalți m-au părăsit, fiindcă viața lor nu se potrivește cu filosofia mea, fiindcă viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui taică-său ? Asta merit eu (la bătrânețe, din partea ta)... să-mi râzi în nas și să mă înfunzi la nebuni ? Dar e o nebunie că eu văd nedreptatea ce mi se face ? (V, p. 676). Defel intimidat de apariția fantomatică, Ionel o ia peste picior pe cea care se crede îngerul cu sabia, al morții, și îi reproșează încrâncenarea de a i se ține pe urme : De ce nu ești demnă, să te desparți... civilizat, de cineva pe care l-ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urcau Înapoi pe gîtlej. — Una peste alta, trebuie să presupunem, Carax nu apucă să afle ce i s-a Întîmplat Penélopei, fiindcă scrisoarea nu ajunge În mîna lui. Viața i se pierde În cețurile Parisului, unde va duce o existență fantomatică Între slujba lui de pianist Într-un local de varieteu și o dezastruoasă carieră de romancier fără succes. Anii ăștia de la Paris sînt un mister. Tot ce rămîne de pe urma lor e o operă literară uitată și virtual dispărută. Știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privirea și am Întîlnit zîmbetul lui Miquel, un zîmbet de copil bătrîn și Înțelept. — Și ce urmărește Fumero scoțînd acum la lumină toată povestea? Nu ne-a luat prea mult timp ca să aflăm. CÎteva zile mai tîrziu, un Jorge Aldaya fantomatic și famelic s-a Înfățișat la noi acasă, aprins de furie și de turbare. Fumero Îi povestise că Julián Carax urma să se căsătorească cu o femeie bogată, Într-o ceremonie de un fast foiletonistic. Aldaya era ros de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nuanțele sau poziția lor. Ne place să le admirăm în pictură, să vorbim de semnificația lor, dar sîntem incapabili să le dăm expresie în propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
concentrează razele emise de obiect - În cazul de față un alambic pe o tingire de aramă - și oglinda va trimite razele de incidență În așa fel Încât tu să nu vezi obiectul, bine conturat Înlăuntrul oglinzii, ci să-l intuiești fantomatic, evanescent, pe jumătate În aer și răsturnat, afară din oglindă. Sigur, va fi de-ajuns să te miști puțin și efectul dispare. Pe urmă Însă, deodată m-am văzut pe mine, răsturnat, Într-o altă oglindă. De necrezut. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gîndea el, cînd apărea amenințătoare ca acum. Pentru că era ultima clădire care supraviețuise din ceea ce fusese cîndva, Înainte de război, o casă Înșiruită; Încă se mai vedeau pe ambele părți cicatricele din pereții care o despărțeau de celelalte case, zig-zagul scărilor, fantomatice acum, și protuberanțele șemineurilor dispărute. Duncan nu-și putea imagina ce anume o ținea În picioare. În timp ce intră Împreună cu domnul Mundy În hol, nu fu În stare să alunge sentimentul că Într-o zi va Închide ușa o idee mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
intrigi de fabrică, de parcă Duncan ar fi fost Încă acasă. — Stanley Hibbert, zicea el, și Muriel și Phil. Ar fi trebuit să le vezi fețele! I-am spus domnișoarei Ogilvy... Duncan recunoștea unele nume, dar oamenii erau pentru el prezențe fantomatice. Urmărea cum se formau cuvintele pe buzele tatălui lor și Înțelegea aluziile din expresiile tatălui, apoi zîmbea și dădea din cap, de parcă el Însuși ar fi fost surd. M-au rugat să-ți trimit salutări, oricum, Își Încheie tatăl discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și bănci; unele fuseseră devastate În 1940, și nu mai fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Face un singur pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se auzeau pași apăsând podeaua. Trecea pe lângă uși închise și uși deschise. Auzea fragmente din programul TV și fragmente de muzică, auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
geantă și o luă spre Sixth Avenue, care o ducea în centru, către apartamentul ei. Capitolul LII Crima era într-adevăr una ciudată. O dublă omucidere în partea părăsită a Roosevelt Island - fâșia aceea îngustă de apartamente, spitaluri și ruine fantomatice din East River. Dat fiind că tramvaiul permite accesul rezidenților nu departe de sediul din Manhattan al Organizației Națiunilor Unite, o mulțime de diplomați și de angajați ai ONU locuiesc chiar acolo. Și tocmai doi dintre acești indivizi, diplomați debutanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trebuie să conțină o saga, o istorie de familie, în buna tradiție sud-americană, cu mame fascinante și servitori cu povești fabuloase, cu surori din altă lume și frați plini de cruzime și cu un foarte important și în același timp fantomatic tată vitreg. Pe de-o parte, există lumea glamoroasă, în care se joacă golf și se voiajează în Europa, pe de altă parte lumea Vilmei, metisa cea frumoasă și fără noroc, a Nildei, bucătăreasa care miroase a usturoi și povestește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața curgea mai departe ca pe Dunăre, liniștit și poate cam urât mirositor. Păstrați, vă rog, în minte, valsul - el e coloană sonoră a unui peisaj pentru care, de fapt, potrivit ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
din el, se autonomizează în narațiune, - ridicând-o pe o treaptă în care verva îl apropie de Caragiale, iar vigoarea plastică îl pune cu greu alături de altcineva, la noi. De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit, în care crânguri de cerbi, oameni, herghelii de cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]