4,972 matches
-
abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor, Pavel se plimbă furios pe lîngă patul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața, s-o fierb, pentru băieți... Sultana încuviințează și-și continuă drumul pînă lîngă Mircea Emil. Și de unde, mă rog, le-ai... luat? Din sat. Sat ?! Sînt opt kilometri! N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noi. Iar pentru că tăticu' nu mai are timp, acum, cu întroienirea asta, să-și găsească alt dramaturg, va face o petrecere pur și simplu, nicidecum legată de Ora solstițiului. Mihai a rămas cu coatele pe masă, cu privirea adîncită în farfurie și cu vîrful degetelor împreunate, ca la rugăciune, sprijinind buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă: „Te deranjează dacă urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în compania celor înzestrați, ca și ea, cu un cuc. Se ducea prin baruri și consuma pinte întregi de bere. Sau lua prânzul în localuri unsuroase, cu ochii la pubisul dezgolit al fetei din pagina 5 a ziarului deschis lângă farfurie. Desigur, nu simțea nevoia să discute cu ceilalți clienți despre lucrul pe care îl aveau în comun. Își dăduse seama, și avea dreptate, că bărbații ar putea să nu reacționeze tocmai bine în fața unei persoane capabile să și-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un fel mulțimea de epitete care ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan condusese înapoi la Wincanton și își schimbase grăbit hainele la pensiunea doamnei Critchley. Dacă apăsa pe accelerație, putea ajunge la Bexhill până la opt. Juniper și Razza Rob stăteau față în față în lumina verde și răcoroasă. Juniper își dăduse farfuria deoparte și oftase bucuroasă. — Mmmm, spusese ea, Razza, a fost minunat, trebuie să-mi dai rețeta înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong se găsesc cele mai multe ateliere pentru producția de borcane din ceramică groasă, gravate cu desene cu pești. Borcanele pentru apă au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o formulă care reflectă frumosul în accepțiunea populară largă. Peștele a reprezentat, întotdeauna, un motiv pentru decorațiuni. În limba chineză, cuvântul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și să stăm și noi prin casă, să ne uităm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându-i de fiecare dată „Auraș, mamă, n-are mămica unde să te țină, că, uite, am și eu bărbat și copii“. Odată, pe la paișpe ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă mai văd balamucul ăsta în casă!“. Și începea un război al nervilor pe care uneori îl câștiga el, alteori eu. Indiferent de deznodământ, pierdeam mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar, dacă acesta, și nu altul era motivul celor ce s-au petrecut atunci, de ce, dintre toți șoimii patriei, tocmai eu am fost cel desemnat să depună mărturie pentru calitatea îndoielnică a unei mese? Se prea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
holul blocului stătea scris „Interzis să creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă În noaptea aia n-a mai zis nimic. După ce a trîntit toate vasele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o fac. În ciuda faptului că Îmi purtam masca plin de curaj, aceasta se fisura de fiecare dată și cîteodată nu mă puteam abține să nu-i ronțăi marginile. CÎnd mă apuca, Îmi plăcea să fac caca În locuri delicate, pe farfuria lui Jerry sau pe perna lui. El nu se supăra deloc, Însă mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
publicații lunare, intitulată Armonie și libertate, iar la al treilea - un apartament nelocuit. Arthur Rowe deschise o ușă pe care scria „Informații“, dar nu văzu pe nimeni Înăuntru. Pe o masă, lîngă o carte de telefon deschisă, zări, Într-o farfurie, un sendviș Început: părea să zacă de cine știe cîte săptămîni acolo! Din pricina asta, făcea impresia că Încăperea fusese părăsită În grabă, ca acele palate regale În care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul probabil pustiu și se Întrebă dacă sendvișul mai era acolo, pe farfurie, lîngă aparat. Din pricina bombardamentelor, orice legătură telefonică devenise problematică, pentru că peste noapte se putea Întîmpla ca tocmai casa pe care o căutai să fi fost ștearsă de pe fața pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea părticică a lumii continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu ceva? m-am oferit eu. - Da, vezi, cojește și tu castravetele ăla. Da’ friptura de fapt nu e de copil, glumeam, e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
iau pe cărările muntelui. Astăzi am întâlnit un grup de copii cu aer de boy-scouts pe jumătate exaltați și pe jumătate meticuloși, care întindeau niște bucăți de pânză pe o pajiște, formând figuri geometrice. — Semnale pentru avioane? am întrebat. — Pentru farfuriile zburătoare, mi-au răspuns. Suntem observatori de obiecte neidentificate. Asta e o localitate de trecere, un fel de canal aerian foarte frecventat în ultima vreme. Se crede că se datorează faptului că prin aceste părți locuiește un scriitor, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l poate întâlni, se va întoarce acasă. Vrei să spui că te pregătești de plecare? o întreb. — Mâine de dimineață, mă anunță ea. Vestea mă întristează foarte mult. Pe neașteptate, mă simt singur. Am vorbit din nou cu observatorii de farfurii zburătoare. De data asta au venit ei să mă caute, ca să controleze dacă nu cumva scrisesem cartea dictată de extratereștri. Nu, dar știu unde poate fi găsită cartea asta - am spus - apropiindu-mă de ochean. De câtăva vreme îmi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]