4,671 matches
-
18, 1 ) * IDT = intenție de tratament ** Pacienții care au supraviețuit și se află în remisiune la momentul ultimei acțiuni de urmărire au fost cenzurați pentru analiza de la acel moment . Siguranța clinică : Vezi pct . 4. 8 . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Parametrii farmacocinetici ai clofarabinei au fost studiați la 40 de pacienți cu vârste cuprinse între 2 și 19 ani , cu LLA sau LMA recidivantă sau refractară la tratament . Acești pacienți au fost înrolați într - un studiu unic de fază I ( n = 12
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
un studiu unic de fază I ( n = 12 ) sau două studii de fază II ( n = 14 / n = 14 ) de siguranță și eficacitate și li s- au administrat doze multiple de clofarabină prin perfuzie intravenoasă ( vezi pct . 5. 1 ) . 11 Parametrii farmacocinetici la pacienții cu vârste cuprinse între 2 și 19 ani cu LLA sau LMA recidivantă sau refractară la tratament , după administrarea de doze multiple de clofarabină , prin perfuzie intravenoasă Parametru Distribuție : Volum de distribuție ( la starea de echilibru ) Estimări pe
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
8 l/ h/ m 10, 8 l/ h/ m 57 % Analiza multivariantă a arătat că parametrii faramacocinetici ai clofarabinei sunt dependenți de greutatea corporală și , cu toate că s- a stabilit că numărul celulelor albe sanguine ( WBC ) are un impact asupra parametrilor farmacocinetici ai clofarabinei , acesta pare să nu fie suficient pentru a se realiza o individualizare a regimului de dozaj al pacientului în funcție de valoarea WBC a acestuia . Perfuzia intravenoasă cu o doză de 52 mg/ m de clofarabină a produs un grad
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
sau toxicitate pe de cealaltă parte . Grupuri populaționale speciale : Adulți ( cu vârste > 21 și < 65 ani ) : Datele existente în prezent sunt insuficiente pentru determinarea gradului de siguranță și eficacitate al clofarabinei la pacienții adulți . Cu toate acestea , parametrii farmacocinetici ai clofarabinei la pacienții adulți cu LAM recidivantă sau refractară la tratament , în urma administrării unei doze unice de 40 mg/ m de clofarabină prin perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră , au fost comparabili cu cei descriși mai sus la
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
35 de ori mai mari ( după unul sau mai multe cicluri de dozaj ) decât valorile clinice de expunere . Efectele minime observate la doze mai mici sugerează faptul că există un prag al efectelor toxice cardiace , iar caracteristicile neliniare ale parametrilor farmacocinetici plasmatici , observate la șobolani , pot juca un rol în ceea ce privește efectele observate . La șobolani , glomerulonefropatia a fost raportată la valori ale expunerii de 3 până la 5 ori mai mari față de ASC clinică după 6 cicluri de tratament cu clofarabină . Ea s-
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
induce enzimele CYP 450 , nu este probabilă interacțiunea acestuia cu substanțe active care sunt substraturi , inhibitori sau inductori ai acestor enzime . Asocierea cu pioglitazonă , metformină și gliburidă Rezultatele studiilor efectuate asupra acestor antidiabetice cu administrare orală nu au indicat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic . Digoxină ( substrat Pgp ) , warfarină ( substrat CYP2C9 ) Studiile clinice efectuate la subiecți sănătoși nu au indicat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic . Asocierea cu amlodipină , ramipril , valsartan sau simvastatină La subiecți sănătoși , au
Ro_532 () [Corola-website/Science/291291_a_292620]
-
pioglitazonă , metformină și gliburidă Rezultatele studiilor efectuate asupra acestor antidiabetice cu administrare orală nu au indicat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic . Digoxină ( substrat Pgp ) , warfarină ( substrat CYP2C9 ) Studiile clinice efectuate la subiecți sănătoși nu au indicat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic . Asocierea cu amlodipină , ramipril , valsartan sau simvastatină La subiecți sănătoși , au fost efectuate studii privind interacțiunile cu alte medicamente , cu amlodipină , ramipril , valsartan și simvastatină . În aceste studii , nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice
Ro_532 () [Corola-website/Science/291291_a_292620]
-
farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic . Asocierea cu amlodipină , ramipril , valsartan sau simvastatină La subiecți sănătoși , au fost efectuate studii privind interacțiunile cu alte medicamente , cu amlodipină , ramipril , valsartan și simvastatină . În aceste studii , nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în urma administrării concomitente cu vildagliptin . Similar altor medicamente antidiabetice cu administrare orală , efectul hipoglicemic al vildagliptin poate fi redus de anumite substanțe active , incluzând tiazide , corticosteroizi , produși tiroidieni și simpaticomimetice . 4. 6 Sarcina și
Ro_532 () [Corola-website/Science/291291_a_292620]
-
6 - 0, 6 * ( - 0, 9 , - 0, 4 ) Vildagliptin 50 mg de două ori pe zi + pioglitazonă ( N=136 ) 8, 7 - 1, 0 - 0, 7 * ( - 0, 9 , - 0, 4 ) * p < 0, 05 pentru compararea cu placebo + comparator 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție În urma administrării orale în condiții de repaus alimentar , vildagliptin se absoarbe rapid , cu concentrații plasmatice maxime observate după 1, 7 ore . Alimentele întârzie puțin timpul până la atingerea concentrației plasmatice maxime , până la 2, 5 ore , dar nu modifică expunerea totală
Ro_532 () [Corola-website/Science/291291_a_292620]
-
AINS . Prin urmare , administrarea concomitentă de clopidogrel și AINS , inclusiv inhibitori ai COX- 2 , trebuie efectuată cu prudență ( vezi pct . 4. 4 ) . Interacțiuni cu alte medicamente : au fost efectuate numeroase alte studii clinice , pentru a investiga eventualele interacțiuni farmacodinamice și farmacocinetice dintre clopidogrel și alte medicamente administrate concomitent . Nu au fost observate interacțiuni farmacodinamice semnificative clinic atunci când clopidogrelul a fost administrat concomitent cu atenolol , nifedipină sau cu ambele , atenolol și nifedipină . În plus , activitatea farmacodinamică a clopidogrelului nu a fost influențată
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
a fost administrat concomitent cu atenolol , nifedipină sau cu ambele , atenolol și nifedipină . În plus , activitatea farmacodinamică a clopidogrelului nu a fost influențată semnificativ de administrarea concomitentă cu fenobarbital , cimetidină sau estrogeni . Administrarea concomitentă de clopidogrel nu a modificat parametrii farmacocinetici ai digoxinei sau ai teofilinei . 4 Studiile efectuate pe microzomi hepatici umani au arătat că metabolitul carboxilic al clopidogrelului poate inhiba activitatea citocromului P450 2C9 . Aceasta poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale unor medicamente care sunt metabolizate de citocromul
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
reducere a riscului absolut de 0, 5 % și , respectiv , 0, 9 % . Acest beneficiu a fost similar indiferent de vârstă , sex , tratament cu sau fără fibrinolitice , iar acest beneficiu a fost observat încă din primele 24 de ore . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Clopidogrelul este absorbit rapid după administrarea orală repetată a dozei de 75 mg pe zi . Cu toate acestea , concentrațiile plasmatice ale moleculei nemodificate sunt foarte mici și sub limita detectabilă ( 0, 00025 mg/ l ) , începând cu a 2- a oră
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
mică ( 25 % ) decât cea observată la subiecții sănătoși , prelungirea timpului de sângerare a fost asemănătoare celei înregistrate la subiecții sănătoși care au primit 75 mg de clopidogrel pe zi . În plus , toleranța clinică a fost bună la toți pacienții . Proprietățile farmacocinetice și farmacodinamice ale clopidogrelului au fost evaluate într- un studiu cu administrare unică și administrări repetate , la subiecți sănătoși și la pacienți cu ciroză ( clasa A sau B după clasificarea Child- Pugh ) . Administrarea zilnică de 75 mg de clopidogrel , timp
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
a fost administrat concomitent cu atenolol , nifedipină sau cu ambele , atenolol și nifedipină . În plus , activitatea farmacodinamică a clopidogrelului nu a fost influențată semnificativ de administrarea concomitentă cu fenobarbital , cimetidină sau estrogeni . Administrarea concomitentă de clopidogrel nu a modificat parametrii farmacocinetici ai digoxinei sau ai teofilinei . Studiile efectuate pe microzomi hepatici umani au arătat că metabolitul carboxilic al clopidogrelului poate inhiba activitatea citocromului P450 2C9 . Aceasta poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale unor medicamente care sunt metabolizate de citocromul P450
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
reducere a riscului absolut de 0, 5 % și , respectiv , 0, 9 % . Acest beneficiu a fost similar indiferent de vârstă , sex , tratament cu sau fără fibrinolitice , iar acest beneficiu a fost observat încă din primele 24 de ore . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Clopidogrelul este absorbit rapid după administrarea orală repetată a dozei de 75 mg pe zi . Cu toate acestea , concentrațiile plasmatice ale moleculei nemodificate sunt foarte mici și sub limita detectabilă ( 0, 00025 mg/ l ) , începând cu a 2- a oră
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
mică ( 25 % ) decât cea observată la subiecții sănătoși , prelungirea timpului de sângerare a fost asemănătoare celei înregistrate la subiecții sănătoși care au primit 75 mg de clopidogrel pe zi . În plus , toleranța clinică a fost bună la toți pacienții . Proprietățile farmacocinetice și farmacodinamice ale clopidogrelului au fost evaluate într- un studiu cu administrare unică și administrări repetate , la subiecți sănătoși și la pacienți cu ciroză ( clasa A sau B după clasificarea Child- Pugh ) . Administrarea zilnică de 75 mg de clopidogrel , timp
Ro_205 () [Corola-website/Science/290965_a_292294]
-
trebuie să se țină cont de combinațiile de mutații care pot influența negativ răspunsul virologic la APTIVUS ( vezi pct . 5. 1 ) . 4. 2 Doze și mod de administrare APTIVUS trebuie administrat întotdeauna cu o doză mică de ritonavir ca amplificator farmacocinetic , și în asociere cu alte medicamente antiretrovirale . De aceea , înaintea inițierii tratamentului cu APTIVUS trebuie citit Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir ( în special punctele despre contraindicații , atenționări și reacții adverse ) . APTIVUS trebuie prescris de către medici cu experiență în tratarea infecției
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
la pacienții cărora le- a fost administrată enfuvirtidă concentrația minimă de tipranavir a fost cu 45 % mai mare comparativ cu pacienții cărora nu lis- a administrat enfuvirtidă . Nu sunt disponibile informații în legătură cu parametrii ASC și Cmax . Nu se așteaptă interacțiuni farmacocinetice , acest lucru fiind confirmat în cadrul unui studiu controlat asupra acestui tip de interacțiune . Relevanța clinică a datelor observate , mai ales a celor legate de profilul de siguranță al asocierii tipranavir/ ritonavir rămâne necunoscută . Cu toate acestea , datele clinice disponibile din
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
asocierii APTIVUS și ritonavir . Analgezice narcotice ( Metadona/ Meperidină ) : Într- un studiu la subiecți sănătoși à jeune , s- a demonstrat că , administrarea de APTIVUS , administrat cu o doză mică de ritonavir , în asociere cu o doză unică de metadonă , scade parametrii farmacocinetici ai metadonei ( raportul ASC0- 24 de 0, 47 cu 90 % IÎ [ 0, 44 ; 0, 51 ] și raportul Cmax de 0, 45 cu 90 % IÎ [ 0, 41 ; 0, 49 ] ) . De aceea , în astfel de cazuri , pacienții cu sindrom de abstinență la
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
acest lucru nu poate fi evitat , modificările prin creșterea dozei de omeprazol sau esomeprazol vor fi efectuate pe baza răspunsului clinic la tratament . Nu există date disponibile care să indice că modificarea dozelor de omeprazol sau esomeprazol va influența interacțiunile farmacocinetice observate . Recomandările referitoare la dozele maxime de omeprazol sau esomeprazol se regăsesc în informațiile despre medicamentele respective . Antagoniștii receptorului H2 : Nu sunt disponibile date privind administrarea antagoniștilor receptorului H2 concomitent cu tipranavir și o doză mică de ritonavir . Nu este
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
TPV . Loperamidă : Un studiu de interacțiune farmacodinamică la voluntari sănătoși a demonstrat că administrarea loperamidei concomitent cu APTIVUS , administrat cu o doză mică de ritonavir , nu a produs nici o modificare relevantă clinic a răspunsului respirator la bioxidul de carbon . Analiza farmacocinetică a evidențiat că ASC și Cmax ale loperamidei se reduc cu 51 % și respectiv 61 % , iar Cmin a tipranavirului cu 26 % . Relevanța clinică a acestor modificări nu este cunoscută . Propionat de fluticazonă ( interacțiune cu ritonavir ) : Într- un studiu clinic în
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
cu modificări > 10 sunt rezistente . Concluzia cu privire la relevanța mutațiilor specifice sau modelelor mutaționale constituie subiectul unor date suplimentare , și se recomandă consultarea de fiecare dată a sistemelor de interpretare pentru a analiza rezultatele testelor de rezistență . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Pentru a realiza concentrații plasmatice eficace de tipranavir în regimul de dozare de două ori pe zi , este esențială administrarea de tipranavir concomitent cu o doză mică de ritonavir de două ori pe zi ( vezi pct . 4. 2 ) . Ritonavirul acționează
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
echilibru după o doză de 500 mg/ 200 mg de două ori pe zi cu o masă ușoară . Populații speciale : Deși în prezent datele disponibile în această fază sunt limitate pentru a permite o analiză definitivă , acestea sugerează că profilul farmacocinetic este nemodificat la vârstnici și este comparabil între rase . În schimb , în cadrul studiilor RESIST- 1 și RESIST- 2 , evaluarea concentrațiilor tipranavirului plasmatic la starea de echilibru la 10- 14 ore de la administrare demonstrează că femeile prezintă în general o concentrație
Ro_76 () [Corola-website/Science/290836_a_292165]
-
hepatice de către ribavirină . De aceea , potențialul de interacțiuni dependente de citocromul P450 este minim . Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile Rebetol cu alte medicamente , exceptând peginterferonul alfa- 2b , interferonul alfa- 2b și antiacidele . Interferon alfa- 2b : Într- un studiu farmacocinetic în care s- au administrat doze multiple , nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice între Rebetol și peginterferon alfa- 2b sau interferon alfa- 2b . Antiacide : Biodisponibilitatea ribavirinei 600 mg a fost diminuată prin administrarea concomitentă a unui antiacid conținând magneziu , aluminiu
Ro_879 () [Corola-website/Science/291638_a_292967]
-
minim . Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile Rebetol cu alte medicamente , exceptând peginterferonul alfa- 2b , interferonul alfa- 2b și antiacidele . Interferon alfa- 2b : Într- un studiu farmacocinetic în care s- au administrat doze multiple , nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice între Rebetol și peginterferon alfa- 2b sau interferon alfa- 2b . Antiacide : Biodisponibilitatea ribavirinei 600 mg a fost diminuată prin administrarea concomitentă a unui antiacid conținând magneziu , aluminiu și simeticonă ; ASCtf a scăzut la 14 % . Este posibil ca biodisponibilitatea scăzută semnalată
Ro_879 () [Corola-website/Science/291638_a_292967]