2,714 matches
-
fi vorba de un ministru sau de un paznic de închisoare); celălalt, scriitorul, este înzestrat și el, într-un grad de asemenea variabil, cu o incontestabilă forță spirituală. Acești doi poli sunt legați între ei printr-un dublu curent de fascinație și de teamă, atât de intens și de simetric încât ei alcătuiesc un adevărat sistem, asemănător cu cel al unei stele duble. Deținător, cum am văzut, în parte sau în întregime al puterii politice, principele dorește să-și extindă stăpânirea
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
gândire care pentru el este vitală, aceasta vine în contradicție fățișă cu dorințele principelui. Ca urmare, scriitorul se teme în chip firesc ca principele să nu-i retragă dreptul la aceste bunuri esențiale. Frica lui este și ea întovărășită de fascinație. A observa de aproape funcționarea puterii, a cunoaște personal pe cei ce o exercită, a înțelege mecanismele administrative și psihologice care hotărăsc destinele celor mulți, toate acestea îl atrag ca un magnet. Multe secole de-a rândul, el și-a
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
de a crea stări și situații, ceva legat de ceremonie, de rit de o frumusețe răscolitoare, crește sentimentul unei crize a valorilor umane. Totul într-o rafinată vitalitate de poezie, prin capacitatea cuvintelor de a crea universuri, de a transpune fascinația purității pierdute, de unde nevoia de evadare, de refulare, de însingurare. Una din trăsăturile caracteristice ale personajelor fiind aceea de a-și căuta singurătatea. Mateiu Caragiale posedă arta de a traduce realul dincolo de clișee. În extraordinara ediție concepută de Barbu Cioculescu
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
anii comunismului, și ce s-a început atunci, s-a destrămat iute. În România, însă, a existat un cult pentru Wajda și Krzysztof Kieslowski, pentru Grotowski și Kantor, de pildă. Teatrul celor doi a fost un punct de atracție, de fascinație pentru oamenii de teatru din România. Atunci cînd Cortina de Fier căzuse, brutal, peste noi, informațiile culturale nu au avut obstacole ca să ajungă aici. Ce au făcut Kantor și Grotowski, diferit și complementar, a fost și pentru teatrul românesc o
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
lucrată cu grijă. Această disonanță între aparență și realitate mai înseamnă și că atunci când scandaluri minore (de care majoritatea corporațiilor, dacă ar fi să se ocupe de ele, ar face-o fără vâlvă) devin publice, ele constituie o sursă de fascinație. Politicienii ticăloși din democrațiile competitive, fie că sunt sau nu corupți, riscă așadar să fie puși la zid odată ce comportamentul lor a ajuns în atenția publică și a avut parte de o reacție negativă 2. Acest lucru se întâmplă mai
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
1978; Noaptea otomană, București, 1979; Săptămâna patimilor, București, 1979; Popasuri între arme, București, 1979; Fluviile, București, 1980; Ieșirea din iarnă, București, 1981; Noroaiele, București, 1982; Zăpezile, București, 1984; Cutremurul, București, 1986; Întoarcerea morților, București, 1987; Ieșirea la mare, București, 1988; Fascinația ierbii, București, 1988; Zăpezile de-acum un veac, I-II, București, 1996; O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, pref. Ilie Bădescu, Timișoara, 2002; Obârșie și perenitate, îngr. Nedic Lemnaru, București-Chișinău, 2003. Traduceri: Hjalmar Bergman, Markurell din Waldköping, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Ruxandra Ivăncescu, Poezia ca eternă sărbătoare, VTRA, 2001, 4-5; Valeriu Filimon, Hierofanie arhetipală, L, 2001, 21-23; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 295-296; Maria-Ana Tupan, Un antropolog al modernității, LCF, 2002, 13; Otilia Hedeșan, Antropologia ca fascinație, O, 2002, 19; Horia Gârbea, Secolul religios și hiero-fantele, LCF, 2002, 23; Ion Pop, Scormonind prin sensurile modernității, „Piața literară”, 2002, 16; Gheorghe Grigurcu, Barocul damnării, RL, 2002, 37; Marius Victor Chivu, „Modernități”, OC, 2002, 130. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică toată copilăria și adolescența lângă acest tată sordid și în ce consta fascinația pe care o exercita asupra lui. Sau devenise sordid doar în ultimii ani, din pricina evenimentelor turburi? I-am spus că trebuie să fac curățenie acasă, am plecat și n-am mai revenit. După un an Petrică s-a întors de pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda, tot el m-a făcut să nu dorm două săptămâni, că de ce nu m-am uitat la el, că de ce am închis ușa nu știu cum, că am fost odioasă, mă urâțisem, îmbătrînisem cu cinci ani de câte mi-a făcut..." Fascinația mea slăbi. Dispărui din nou în baie, mă spălai iarăși și cum sângele nu mai apăru mă gândii cu ce să dau să nu se mai vadă dârele, căci se vedeau acum mai rău în spirale frumos trase, ca o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sentimentelor mele de clasă (deși știți din dosar că tata e muncitor), numai ca să mă puteți înfunda. Ce nevoie aveți? Nu vă ajung dușmanii din munți?" Strania luminiță de la început reapăru în privirea lui odată cu răcnetele care urmară și, spre fascinația mea, nu se mai stinse tot timpul cât urlă: "Știu eu de ce fac astfel de ipoteze când rămășițele bandelor Sumanelor negre care n-au fost încă stârpite s-au unit cu legionarii și criminalii de război care asasinează activiști de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de salariul lui (deși nimeni nu se lega și n-avea această intenție), de Pantelimonescu, "strelitul" care mă inițiase în tainele vieții șobolănești... Un surâs interior însoțea amintirea petrecerii care urmase în chiar ziua în care fusesem angajat... Erau urmele fascinației... Ași fi vrut ca acel chef să se repete... După atâtea abstracțiuni, simțeam nevoia unor înjurături birjărești. Și într-o zi îi dădui un telefon lui Vintilă și într-adevăr cheful se repetă, dorința mea coincisese cu un eveniment pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oameni care... Așa este, ai dreptate... Și?! El ce zicea?" "Ce să zică, tăcea!" "Aha! Și tu ce ziceai?" "Cc ziceam! ce puteam să mai zic!? Și se uită la mine cu o privire albită de furie, ca altădată de fascinație, și mă reprimă, simțind ironia mea ascunsă: Dacă mă asculți ca să-ți bați joc, chiar că n-am să-ți mai spun." "Scuză-mă, îi spusei cu simpatie sinceră, povestești prea încet pentru curiozitatea mea mare. Dacă vrei, nu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în filosofie, în antropologie etc., decât „realul”, neîndoielnic una dintre obsesiile vremurilor pe care le trăim și, în același timp, „oaia neagră” a studiilor literare. Euforia acumulării de experiențe inedite, setea de autenticitate, nevoia de adevăr și nevoia de simulacru, fascinația lucrurilor privite intens și de foarte aproape, incontestabila putere de seducție a ceea ce este mai real decât realul (în terminologia lui Jean Baudrillard, hiperrealul) nu puteau rămâne fără ecou în teritoriul de nisipuri mișcătoare al teoriei și criticii literare. Producătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu le pot poseda. Nu le pot înghiți”. Acum, în schimb, totul îl interesează, îl privește, pentru că are scrisul, adică are ochi, gură și stomac pentru a privi și a devora realitatea. Orașe și peisaje. De aceea abia acum redescoperă fascinația în fața lumii pe care o încerca în copilărie. În vreme ce scrie aceste rânduri pe primele file ale cărții lui Bachmann soarele a răsărit deja peste Boulogne 291. Aluzia la cartea scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann, Al treizeci și unulea an, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ironiza, se știe, pe cei ce încep să povestească „Doamna marchiză a ieșit la ora cinci”, pentru Arghezi întregul mecanism pus în mișcare de literatura realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paradigmei metatranzitive a rămas, după cum precizam, mai curând la nivelul teoriei, i-a revenit unui alt reprezentant al grupului din jurul revistei Steaua meritul de a o pune în practică. Este vorba de Petre Stoica, autor la care interesul pentru real, fascinația obiectelor caduce și umile din sfera cotidianului nu pot fi separate de o anumită tendință de privilegiere a discursului depoetizat, indiferent față de mijloacele de potențare, aspirând parcă spre „obiectivitatea” aparatului de filmat. În numeroase poeme lucrurile sunt înregistrate la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o lectură atentă, constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă, de fapt, nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: „am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cărtărescu seducția realului pare să se convertească în simplu pretext pentru investigarea celeilalte realități, proiectate pe retina ochiului vizionar; se prefigurează o lume magică, miraculoasă, de cuvinte (o hiperrealitate), la care cititorul participă de fiecare dată, pradă aceluiași tip de fascinație pe care îl încearcă un mic vizitator în fața minunățiilor Disney-Land-ului. La fel stau lucrurile într-un poem care se intitulează - nu tocmai întâmplător - Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apropiate din punct de vedere mental de mulțimea și de bandele din rândurile cărora provin, dar caută să le câștige admirația sau să le domine simbolic. Ideea de „a face ei Înșiși” a acestor muzicieni este trăită cu sfâșiere și fascinație. Aceste fracțiuni de mulțime imprimă o direcție și un sens maselor care le urmează și care generează În propriile rânduri alte fărâmițări: „Cristalul masei este permanent. Efectivul său nu se schimbă niciodată. Membrii ș...ț pot să aibă funcții diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lui Léon Bourgeois, care era atunci o personalitate politică de prim rang (președinte al Consiliului din noiembrie 1895 până În aprilie 1896). Cartea a avut un ecou imens. Fără Îndoială că, pentru a Înțelege motivele acestei neașteptate atenții, trebuie să menționăm fascinația recurent exercitată de apelul la modele și metode din științele naturii pentru a legitima cunoștințele mai fragile din domeniul științelor sociale. Observarea solidarității În regnul animal nu este oare În măsură să dicteze și comportamentul societății? ν Noțiunea nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
al XX-lea Congres). Acest prim conflict a mobilizat populații enorme: de aici provine credința În rolul de motor al „maselor”. Masificarea, mobilizarea și războiul inaugurează de asemenea o „brutalizare a vieții politice” (Mosse, 1999). În sfârșit, ca rezultat al fascinației exercitate asupra anumitor spirite, această mobilizare devine „totală” (Totale Mobilmachung, cf. Jünger, 1990). În aceeași perioadă (1931-1932), juristul german Carl Schmitt inventează conceptul de „stat total”, pe care Îl Împrumută de la Mussolini și Gentile care elaborau „doctrina fascismului”. Această noțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1974, 3; Ion Cristofor, „Foc nestins”, ST, 1981, 1; Dumitru Mureșan, „Foc nestins”, VTRA, 1981, 2; Ion Arieșanu, „Foc nestins”, O, 1981, 8; Laurențiu Ulici, Ardelene, RL, 1987, 17; Cornel Moraru, Statura morală a poetului, VTRA, 1992, 7; Iulian Boldea, Fascinația eului, „Târnava”, 1994, 4; Cornel Moraru, Un parcurs constant al poeziei, VTRA, 1994, 5; Al. Cistelecan, Elegii și epigrame, LCF, 1994, 25; Horea Poenar, „Periplu”, ST, 1994, 9; Gheorghe Grigurcu, Un contemplativ, CNT, 1994, 43; Iulian Boldea, Un alt început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
de idei fulgurante, asociațiile și disociațiile sînt dintr-o pastă aglutinatorie profund intelectuală, în care amprenta gîndirii sale este permanent prezentă și vizibilă. Asistăm la un grandios spectacol al unei inteligențe în permanentă ebuliție, un regal al spiritului. Îmi recunosc fascinația produsă asupră-mi, în adolescență, de G. Călinescu; eram un fervent călinescian, copleșit de viziunea și inteligența sa artistică din monumentalul roman al literaturii naționale, care este "Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent", dar nu numai. În timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Să nu ne scandalizăm. Așa a fost Sartre, ca și Frida Kahlo, ca și marii interbelici, pentru o mai lungă sau mai scurtă perioada din viața lor: genial și prost. Prizonier ca o muscă voluptuoasă în pânzele de păianjen ale fascinației pentru sensul în fine descoperit, al istoriei, chipurile din cauza greței, a neantului, a absurdității, nu-i așa, a existenței. Problema este că mai nou, când s-au deschis arhivele, s-a văzut că mai era ceva care putea fi luat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]