805 matches
-
Era o experiență [importantă]. Le țineam acasă, ne uitam la ele, [ne minunam] cum arată sticla de Coca-Cola. În vecinătate, copiii unei familii mixte, cu tatăl din Qatar, aveau lucruri din străinătate și povesteau despre viața de acolo]. Noi ascultam fascinați poveștile astea, cum e în lumea capitalistă" (P.O.N.). Și, din nou, se găseau resurse pentru a transpune orice întâmplare în registrul creativ al copilăriei, căci deficitul material generalizat periclita regulile vieții de zi cu zi, lăsând noi spații
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
insulei, personajul încalcă însuși preceptul fundamental pe care tot el îl enunțase în codul legislativ, dar uită să se autopedepsească), cât și o justificare simbolică a faptului că el, civilizatorul, nu reușește să-și reprime instinctele, ci le dă curs fascinat, redescoperindu-și sexualitatea primară. Momentele în care Robinson face dragoste cu un arbore 362 sau cu pământul 363 din care vor răsări, în urma uniunii, firave mandragore sunt simbioze pentru a căror justificare eroul face din nou trimitere la Biblie, citând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu banii lui Ptolemeu, desigur. Ptolemeu Philadelphul a răscumpărat biblioteca lui Aristotel, iar Ptolemeu al lll-lea Euergetul (adică binefăcătorul) a împrumutat, lăsând garanție o sumă uriașă de bani, exemplarul oficial al tragediilor, copiat la Atena în secolul al IV-lea. Fascinat, a renunțat la bani și a păstrat colecția! Se spune că, sub primii Ptolemei, biblioteca avea 400.000 de volume, iar în timpul lui Caesar, 700.000 (sau 900.000, după unii autori). Biblioteca a iscat și conflicte: rivalitatea cu biblioteca
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
la nimic bun, și cu atât mai puțin la cunoașterea de sine (idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai tranșant de tradiția prozei noastre psihologist-autenticiste, făcând din eroul ei predilect (intelectualul fascinat de absolut, Don Juanul cu preocupări metafizice) un inocent personaj de melodramă, un om în fond mediocru, care nu vede idei, dar visează cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-l "privesc" pe tânărul Eminescu sunt la fel de... materne. Voyeurismul poate fi înțeles, într-o anumită măsură, ca o "maladie" tipic masculină, o formă de contemplativitate fără scop, ce-și găsește satisfacție în ea însăși. Din acest motiv, eroul lovinescian "privește" fascinat și către ochii 157, și către "plastica încordată a femeii" dar, "legând de dragoste sentimentul unei rușini, al unei fapte neîngăduite, dorea să vadă fără să fie văzut"158. Privirea bărbatului este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numele pe care-l poartă, par să joace aceeași piesă, un puzzle înșelător și să (re)trăiască neîntrerupt, un vis într-un alt vis, într-un alt vis etc., schimbându-și doar măștile ("alte guri, aceeași gamă", Eminescu) și ascultând fascinați /seduși, cântecul de sirenă al începutului, identificat cu suprema iluzie: libertatea umană. Initium ut esset homo creattus est pentru ca începutul să se producă a fost creat omul. Acest început continuu este garantat de fiecare nouă naștere; el este de fapt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frații eram foarte fericiți că eram la școală, mai ales Ileana care urma să împlinească 17 ani. Soră-mea era o fată șatenă cu ochii căprui și păr bogat castaniu, împletit în două codițe. Avea un zâmbet fermecător. Inspectorul părea fascinat de cunoștințele pe care ea le avea acumulate dar totodată și de gingășia și de frumusețea ei. Când a înțeles pe deplin situația noastră, i-a propus prietenește tatălui nostru - fuseseră colegi la școala normală din Vaslui să ne înscrie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
acest sat unde m-am născut. Este un sat istoric de oameni răzeși.“ Apoi, noaptea până târziu cânta doine la fluier, ca și cum ar obloji rănile satului nostru iubit... Dar cel mai mult îmi plăcea de acel muzeu de care eram fascinată. Intram cu pioșenie ca într-o biserică. Zgomotul uliței dispărea și parcă mă cufundam într-altă lume... Doamna învățătoare Eugenia Buraga ne primea cu amabilitate și ne explica cu multă răbdare și tact, în termeni științifici, despre fiecare exponat în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de o înaltă înțelegere a sentimentului care poate da sens existenței umane și, în același timp, este însoțită de un scepticism dezo lant. Convingerea că dragostea e efemeră se exprimă plastic, prin analogie cu luna pe care eroina o contemplă fascinată, conștientă însă că nu poate so atingă, so țină în palme. Toate aceste idei și stări de spirit sunt formulate întrun limbaj simplu în aparență, dar folosirea unor neologisme (corespunde, realități, intenție) denotă o informație cul turală și o sensibilitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sat se afla lunca Siretului cu Mirceștiul lui Alecsandri, spre care alerga vara, împreună cu alți copii, la scăldat. Alteori, toropit de căldura soarelui, se refugia la umbra vreunui copac singuratic, care se afla la marginea lanului de grâu și urmarea fascinat ciocârlia care se înălța cântând spre cerul senin. Povestea acestea stând relaxat la umbra unor sălcii, care atingeau cu pletele lor, când și când, apa unduitoare a iazului din Șipote. Inspira profund și cu plăcere aerul răcoros, cu un ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Toate artele cunoscute afirmă el, scriind Despre limbajul artistic -, inclusiv muzica, numită cea mai abstractă, sunt reductibile, în ultimă instanță, la cuvânt..." Puterea unui poet mare e comparabilă cu aceea a lui Amfion constructorul, la a cărui cântare inspirată pietrele, fascinate, se așezau singure unde trebuia, clădind ziduri. În modul anticului cântăreț, iată viziuni stănesciene demonstrative: "Pe ape s-aștern curcubeie / și se fac viaducte și poduri, curând, / peste căi ferate lucind, / peste trenuri trecând..." Titani, Beethoven, Bach și alții inițiază
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu asemănarea și cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă” din comediile lui. Aliind asemănarea și travestirea, creând un joc complicat de relații simetrice, „în oglindă”, Noaptea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat și terorizat: „Are capul cel mai hidos pe care l-am văzut vreodată. Și totuși... mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu, scăldată în lumina unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf, nimic din ceea ce spuse ori nu celălalt bărbat, inclusiv moartea lui anunțată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a mișcat, a spus. S-a mișcat, a confirmat Faulques. Ca o piesă pe tabla de șah. Făcuse Încă un pas, de astă dată spre stânga. Unul singur. - Și dumneata te uitai la toate liniile și tabelele alea. Liniștit și fascinat. Acela era cuvântul exact, a admis pictorul de război. Fascinat. Înainte de a Încheia ultima mișcare, ea ridicase aparatul ca să declanșeze. Doar trei secunde: un timp aproape imperceptibil. Haosul și regulile lui, ca să zicem așa, avuseseră șansa lor. Atunci el crezuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ca o piesă pe tabla de șah. Făcuse Încă un pas, de astă dată spre stânga. Unul singur. - Și dumneata te uitai la toate liniile și tabelele alea. Liniștit și fascinat. Acela era cuvântul exact, a admis pictorul de război. Fascinat. Înainte de a Încheia ultima mișcare, ea ridicase aparatul ca să declanșeze. Doar trei secunde: un timp aproape imperceptibil. Haosul și regulile lui, ca să zicem așa, avuseseră șansa lor. Atunci el crezuse că era destul și deschisese gura să-i strige să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ești; chin; chipeș; ciment; cioplit; cîmp; coleg; complex; copilul; coș; coșuri; criticat; curiozitate; cuvînt; defecte; deficiență; deformat; degustare; depresie; desen; dezagreabil; dezgustat; dezinteres; diavol; disprețuitor; divers; drac; drumul; el; element; ereditate; estetica urîtului; nu există; fără expresivitate; exterior; extraterestru; fapte; fascinat; film; fizic; fizicul; Florescu; foarte; foc; frumoasă; mai frumos deloc; gest; gîndac; gras, știrb; greoi; greșit; greu; gri; grîu; groapă; de prost gust; haină; hip-hop; ieșit din comun; iluzie; impresie; incorect; indiferență; inevitabil; inexpresiv; inferior; impropriu; insecte; Ionuț; iPhone; imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe cine iubești și nu pe cine trebuie e o imoralitate. Considerînd că a continua această discuție riscăm o gravă încălcare a libertății noastre personale, propun să trecem la următorul punct de pe ordinea de zi a ședinței." Ea 2: (oarecum fascinată) Așa, chiar așa ai spus?! El 1: Poate că nu chiar așa... (schimbînd personajul) "Stimați tovarăși, regret cele întîmplate și sînt de acord că abaterea mea este o pată pe fața instituției, a organizației noastre și-mi iau angajamentul să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică pauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
descoperind esența poeziei. Labiș propune o artă poetică supusă unor rigori estetice anume, pentru că poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din cristale limpezi ce scânteind se scurg/ Intrând în ea, să tremuri ca iarna într-o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
opera și faptele vieții sale de până atunci, că el n-a fost niciodată un figurant al istoriei, dar nici nu a nutrit nesăbuința să se identifice, cumva, cu statutul de regizor al istoriei. În fond, chiar alegerile sale majore (fascinat o viață de Shakespeare, de Cehov și Caragiale ) depun mărturie pentru faptul că și-a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste idei: că lumea este și rațională și irațională (uneori "își iese din țâțâni", știau prea bine toți acești
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de o înaltă înțelegere a sentimentului care poate da sens existenței umane și, în același timp, este însoțită de un scepticism dezo lant. Convingerea că dragostea e efemeră se exprimă plastic, prin analogie cu luna pe care eroina o contemplă fascinată, conștientă însă că nu poate so atingă, so țină în palme. Toate aceste idei și stări de spirit sunt formulate întrun limbaj simplu în aparență, dar folosirea unor neologisme (corespunde, realități, intenție) denotă o informație cul turală și o sensibilitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în special, folosind convenții formale, alături de invenții personale. Este o artă poetică, marcată de viziunea modernă, de spiritualizarea lumii purificate. Titlul Timbru trimite la imaginea unui obiect de colecție, cu valoare deosebită. În mijlocul lucrurilor materiale ("piatră", "unda mării"), poetul pare fascinat, se identifică pe rând, cu lucrurile, care devin măști lirice; spiritul și materia se suprapun, lumile se identifică, "cimpoiul" și "fluierul" cântă însingurarea, separarea materiei de suflet, până la "Durerea divizată". Poetul insuflă spiritul său poetic lucrurilor din natură, constatând că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]