666 matches
-
că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii mele, exact în clipa în care trenul pornește din stație. — Prea târziu, spune cameramanul pe un ton fatidic. N-o să reușească. Am un ghem prea mare la stomac ca să mai pot vorbi. Tot ce pot să fac e să mă uit la trenul care s-a pus în mișcare și trece prin fața mea vagon după vagon, prinzând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor din divan, Înconjurat de o mână de credincioși. Cu trei zile Înainte de data fatidică, Khayyam vrea, totuși, să Încerce o ultimă mediere. Se duce la Hasan și stăruie să-l vadă, dar i se cere să revină peste un ceas, sahib-khabar fiind la sfat cu vistiernicii. Omar se hotărăște, deci, să se plimbe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și de explozia subsecventă. Suprasarcină critică în două minute și cincizeci și cinci de secunde. Lui Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și despre cum face Ana Briceag ceea ce știe ea mai bine. Lionel spune Tatăl Nostru. În românește. E duminică, 13 mai. Ziua fatidică pentru Lionel. Soarele e deja pe cer, la datorie, iar prognoza meteorologică este de 18 grade Celsius, cu un ușor vânt spre seară. E ora 9.15. Lionel cască, semn că încă trăiește. Căscatul lui umple de speranțe inimile miilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
anticipare se șterge tot mai mult. Mai devreme aflăm că Tolea - probabil într-un ultim efort de a-și salva identitatea - își propune să elucideze misterul morții tatălui său. Un filosof devenit comerciant de vinuri, Marcu Vancea, primise o scrisoare fatidică în jurul Paștelui ortodox din 1940: o scrisoare anonimă de amenințare, formulată în violentul limbaj antisemitic al Gărzii de Fier, o organizație fascistă din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Beethoven, dedicată destinului, este construită în jurul unui motiv menit să semnifice so klopft das Schiksal an die Pforte -"așa bate destinul la ușă": sol-sol-sol mi. Dacă în prim parte a simfoniei, allegro con brio, nota a patra a temei fatidice este coborâtoare, semnificând faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea notei finale peste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi trioletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mărunți, căutând să-și mențină pasul în cadență cu restul plutonului, ei forfecându-și picioarele pentru a nimeri pasul, aici obsedați sexual, vibrând la vederea oricărei purtătoare de sex feminin (legal sau ilegal). Fie acea primăvară sau toamnă din anul fatidic al unei tinereți la fel de fatidice. Nimic nu trecuse fără să nu fie înregistrat, fie prin ochiul vrăbiilor, fie prin crăpăturile din trunchiurile suple ale salcâmilor. Din diferite unghiuri, chiar și de jos, semn că prin gura canalizărilor cineva telecomanda un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pasul în cadență cu restul plutonului, ei forfecându-și picioarele pentru a nimeri pasul, aici obsedați sexual, vibrând la vederea oricărei purtătoare de sex feminin (legal sau ilegal). Fie acea primăvară sau toamnă din anul fatidic al unei tinereți la fel de fatidice. Nimic nu trecuse fără să nu fie înregistrat, fie prin ochiul vrăbiilor, fie prin crăpăturile din trunchiurile suple ale salcâmilor. Din diferite unghiuri, chiar și de jos, semn că prin gura canalizărilor cineva telecomanda un obiectiv secret. Dar cine comandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se uite în ochii lor și să le ureze o zi bună a doua zi dimineață, când drumurile lor s-ar fi despărțit. Nu știau că o parte din ei și-au văzut părinții pentru ultima oară în acea dimineață fatidică. Era îngrozitor pentru aceia! Am căutat vagonul-restaurant și l-am găsit fără prea mari probleme. Nu serveau mare lucru. Nici nu aveau personal. Era doar o mașină de făcut ciocolată-cafea și o putea opera oricine. Îmi închipuiam că trenul ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de țigări.A alergat la o tutungerie.Când s-a întors,a fost invitat în sală. A tras un bilet de examen de pe masă.A citit numărul: ”13” .Ghinion!Asistentul l-a încurajat. In timp ce lectura biletul cu numărul fatidic,profesorul a exclamat retoric:”Oare,unde sunt țigările mele?”.In febra examenului, studentul s-a ridicat din bancă și ca în transă i-a înmânat pachetul de țigări și restul de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare În această perioadă și atât de comode pentru starea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vreme pe pământul acesta cu condiția expresă ca în primul rând să mă las de „iarba dracului”, adică de fumat ceea ce s-a executat imediat și fără comentarii chiar din acea zi, de la acea oră ce era să-mi fie fatidică, de pot spune azi cu nedisimulată mândrie personală care nu mai duhnește a tutun, că am 3 (trei) ani de când nu am pus țigara în gură și nici nu am de gând să mai înnod vreodată acest obicei atât de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis fiecare moment din dimineața ceea care putea să-mi fie fatidică. Era o dimineață foarte friguroasă și trebuia să am ore de la 9 la liceu, așa cum aveam eu în fiecare zi de marți. Mi-am băut cafeaua și pot să zic fără să mint că am fumat atunci ultima țigară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
secretă, bazată pe înțelegerea mutuală că amândoi așteptau momentul când aveau să-l poată lovi pe Hideyoshi. Apoi, într-a șasea zi din Luna a Treia, cei trei vasali superiori, care nu mai fuseseră văzuți în castel din acea noapte fatidică de la Templul Onjo, apărură pe neașteptate. Fuseseră invitați, în mod special, de Nobuo, la un banchet. După incidentul din Templul Onjo, Nobuo rămăsese cu convingerea că cei trei erau trădători și complotau cu Hideyoshi. Simplul fapt de a-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândului uman, încremeni pe loc, într-o grămăjoară informă de zăpadă carbonică. Era incredibil felul în care putea să arate sexul lui lui Clossettino, dar mai incredibil decât felul în care își făcuse apariția nu putea fi decât nimicul. Rânjind fatidic către cei pe care îi ura atât de mult, Michael începu să se masturbeze straniu, suflecându-și craniul. Cu sexul său indica direcții noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și oameni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Olga. La auzul acestui cuvânt cu mai multe vocale decât consoane, Ina, care până atunci plutise în alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui drum și că, dacă voiau să pășească pe altul, trebuia să-și potrivească cadența după un orar în care timpul se măsoară nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se prefira lumina unui soare binevoitor ce prevestea o zi cu puterea de a inocula oamenilor încredere în forțele cu care îi înzestrase Mama Natură. Întâlnirea din seara aceea fatidică, în care Olga a aflat că Alex se căsătorește și nu ea era cea aleasă să-l însoțească la altar, i-a răsturnat în ființa sa toate comorile din suflet și speranțele adunate de-a lungul timpului. Lipsi de la serviciu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
idiot, ca un om care tocmai făcuse o mare prostie... Am adormit cu capul greu de la tutunul de care eram impregnat, hotărât să uit totul. Lucrurile au mers apoi mai bine cu agenda mea sexuală. Până la 26 de ani, vârsta fatidică a lui Huxley, mai scrisesem în ea, cu litere de foc, patru nume. Liniștit în privința asta, am început să scriu poezie mai filozofică. La câteva luni după „seara bărbăției mele“ am primit, noaptea târziu, un tele fon disperat de la Irina
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spre centrul pământului, cald: ascensiune către soare; călduț: echilibru; răcoare: echilibru. ["ACȚIUNE = REACȚIUNE"] 2255 a = a acțiune = reacțiune motive clare = buștean 318 {EminescuOpXV 319} motive abia indicate = om de spirit (fătălăii inventează * forme * stabile de spirit adresîndu-se la gogomani) visuri fatidice vis = fatum ecuație omul este muritor (om = muritor) ecuație om * de judicium. Urtheil. Orice atribuire a unui predicat către un subiect este o ecuație. Căldură = lumină Căldura produce lumină Cestia este Căldura Căldura Căldura Mișcare = căldură Cestia este rezolvată m
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai dau nici un fel de perspectivă spre înainte, ci doar pot să privesc în urmă. Mi se pare uneori ciudat, să pot spune, că un oarecare lucru mi s-a întâmplat cu jumătate de secol în urmă. Chiar și acel fatidic an 1989, când viețile românilor parcă au ieșit pentru totdeauna de pe un făgaș, ce părea croit pentru o veșnicie, acum mi se pare extrem de îndepărtat în timp, însă destul de luminos, parcă mult mai plin de viață și de speranțe, decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prea mult succes, să țină piept nesfârșitelor valuri de avioane anglo-americane de bombardament, în primăvara și în vara anului 1944. Mai târziu, din apele lacului fusese recuperată o cantitate importantă de armament, abandonată de nemți în timpul retragerii precipitate care urmase fatidicului 23 august. Dată neagră pentru nemți, dar și pentru români, care în acea zi istorică nu reușiseră decât să schimbe o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe pământul Franței, zicea Lazăr Popescu. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]