3,956 matches
-
nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era distrusă, iar pereții mînjiți cu ceva ce n-aș putea spune dacă era sînge sau excremente. Doctorul Baró examină rapid situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau din teama că băiatul era posedat și că le turuia invocații demonice În limba armeană. Unica speranță a domnului Aguilar era ca serviciul militar să-i preschimbe feciorul Într-un bărbat de ispravă. Tomás avea o soră cu un an mai mare ca noi, Beatriz. Ei Îi datoram prietenia noastră, Întrucît, dacă n-aș fi văzut-o În acea după-amiază de demult, de mînă cu taică-su, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin energică e devorat de femelă. PAGE FILENAME \p C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a se face auzit mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asemenea, voi poeții, care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așteptat ceva. Pe urmă se hotărî. - Dinastia suabă, linia sângelui său, s-a stins odată cu bietul Corradino. Asta În ce-i privește pe moștenitorii direcți ai Împăratului. Dar Frederic a fost un bărbat cu multe pasiuni... - Se știe de câțiva feciori nelegitimi. - Foarte mulți. Și Încă și mai mulți sunt cei Închipuiți. Nu a existat nici o femeie din haremul său care să nu se fi lăudat că a procreat cu el. Iar Împăratul nu era omul care să dezmintă anumite zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos! Numai calomnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o ce are de gând să facă, viața, ce-o să faci tu cu viața ta?, hai să ne căsătorim, ia spune-mi întâi, mă iubești?, ca sarea-n bucate!, atunci, fată de împărat, vrei tu să fii nevasta mea?, vreau, feciorule, păi, Cosânzeană, am să-ți fac trei cuptoare de pâine, trei vaci fripte și trei butoaie de vin, eu nu beau!, nu bei, nu bei, dar mă iubești?, ți-am spus: ca sarea-n bucate, dar sunt un om dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
planului, numai că Marcela, suflet mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu, uită-te și matale la domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în trei ocazii: 1) Când îmi moare un câine, în realiatate sau în Malte Laurids Brigge; 2) Când, la chef, lăutarii îmi cântă cântecul lui Iancu Jianu și-al voinicilor lui: " Tot ca dânsul de armați Și pe cai încălecați Feciori de lele nebună Care noaptea-n frunză sună." 3) Când murmur cu Grecul, în vreo dimineață, ca și a lui, de sfârșit de noctambulism prin hale: "Oliviers de Céphise, harmonieux feuillage Que l'esprit de Sophocle agite avec le vent
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
condiția de Herodiadă în pașalâc turcesc; scenele de delir erotic și de îmbătare derulîndu-se ca o succesiune de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
delir erotic și de îmbătare derulîndu-se ca o succesiune de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
românească pot doini, Hora unirii peste plai se-ngână, În românește voi mărșălui Încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grâi mi s-or aprinde, De sărbători, cănd magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfântă cruce de pe Caraiman Să rostui rugăciuni - pe românește și să îmi intre-n casă an de an popi ortodocși, cu DOAMNE MILUIEȘTE ... când ne mai bate bunul Dumnezeu printre păcatele terestre - certe
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
și poeme concepute în monorimă, ceea ce nu-i deloc simplu când trebuie să gestionezi douăsprezece versuri cu o asemenea particularitate, dacă nu recurgi și la vreun... artificiu ingenios, spre exemplu, un vers refren pentru fiecare distih: “Dragi sunt puișorii - / Fiicele, feciorii.// Gingășia florii -/ Fiicele, feciorii.// Potriviți cu zorii -/ Fiicele, feciorii...” s.a.m.d. (“Fiicele, feciorii”) Generozitatea e trăsătura predominantă a poetului V. Rață, ceea ce înseamnă că poemul care-i exprimă starea îi absoarbe autorului și caracterul. De aceea versurile sale introduc
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
monorimă, ceea ce nu-i deloc simplu când trebuie să gestionezi douăsprezece versuri cu o asemenea particularitate, dacă nu recurgi și la vreun... artificiu ingenios, spre exemplu, un vers refren pentru fiecare distih: “Dragi sunt puișorii - / Fiicele, feciorii.// Gingășia florii -/ Fiicele, feciorii.// Potriviți cu zorii -/ Fiicele, feciorii...” s.a.m.d. (“Fiicele, feciorii”) Generozitatea e trăsătura predominantă a poetului V. Rață, ceea ce înseamnă că poemul care-i exprimă starea îi absoarbe autorului și caracterul. De aceea versurile sale introduc cititorul - cel care are
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
simplu când trebuie să gestionezi douăsprezece versuri cu o asemenea particularitate, dacă nu recurgi și la vreun... artificiu ingenios, spre exemplu, un vers refren pentru fiecare distih: “Dragi sunt puișorii - / Fiicele, feciorii.// Gingășia florii -/ Fiicele, feciorii.// Potriviți cu zorii -/ Fiicele, feciorii...” s.a.m.d. (“Fiicele, feciorii”) Generozitatea e trăsătura predominantă a poetului V. Rață, ceea ce înseamnă că poemul care-i exprimă starea îi absoarbe autorului și caracterul. De aceea versurile sale introduc cititorul - cel care are receptivitate majoră pentru stilul poetic
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
douăsprezece versuri cu o asemenea particularitate, dacă nu recurgi și la vreun... artificiu ingenios, spre exemplu, un vers refren pentru fiecare distih: “Dragi sunt puișorii - / Fiicele, feciorii.// Gingășia florii -/ Fiicele, feciorii.// Potriviți cu zorii -/ Fiicele, feciorii...” s.a.m.d. (“Fiicele, feciorii”) Generozitatea e trăsătura predominantă a poetului V. Rață, ceea ce înseamnă că poemul care-i exprimă starea îi absoarbe autorului și caracterul. De aceea versurile sale introduc cititorul - cel care are receptivitate majoră pentru stilul poetic al lui V. Rață - în interiorul
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
mărțișor Și treceau prin ale vieții Tot șăgalnic și ușor. Îți era mai mare dragul Să privești ( cum spun cei vechi) Lumea potrivindu-și mersul Tot perechi, după perechi. Dar povestea ne mai spune (Ca s-o știe fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare, Când veneau cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte din viața lui, odată. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul său cel mare - Nicolae. Erau cu toții acolo - copiii și nepoții săi, care veniseră de departe, să-i facă o surpriză, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]