997 matches
-
soția sa decedată Mumtaz Jahan, care îi dăruise, pentru dragostea pe care soțul i-a purtat-o, 14 copii; picătura de apă formată din condensul din cupola mausoleului de la umiditatea existentă permanent în clădire, se datora faptului că acea construcție fenomenală este situată pe malul râului Yamuha. Fiul lui Shah Jahan, ajuns la disperare pentru sumele însemnate la care ajunseseră cheltuielile efectuate pentru construcția Mausoleului situat în localitatea Agra, l-a declarat pe tatăl său nebun și l-a închis într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Fiul lui Shah Jahan, ajuns la disperare pentru sumele însemnate la care ajunseseră cheltuielile efectuate pentru construcția Mausoleului situat în localitatea Agra, l-a declarat pe tatăl său nebun și l-a închis într-o clădire administrativă, aflată în apropierea fenomenalei clădiri; întrucât fiul nu permitea tatălui să privească construcția în cauză pe fereastră, Shah Jahan a fixat pe peretele încăperii, în care se afla, o mică oglinjoară în care se reflecta Mausoleul și astfel îl putea privi când dorea, satisfăcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Schița dictaturii judicativului la Kant / 194 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp / 250 3.3.3.1. Introducere / 250 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială / 258 3.4. Încheiere la Prima Secțiune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimicului (propriu) și pe acesta din urmă în cea dintâi; altfel spus, trecându-se pe sine însuși când în condiția de dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât și pe cele ale "nimicului". În cel mai simplu act de cunoaștere scenariul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din fiecare act al acestei coincidențe "fenomenale", care a făcut posibil un eveniment atât de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre ceea ce trece dincolo de physis), mistica (luată ca o cale către "nimicul" ca atare, nu către cel ce însoțește "datul" fenomenal), tăcerea (înțelegătoare). Noțiunea și raționamentul sunt socotite forme logice (ale gândirii), alături de judecată, chiar de către Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al stoicilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de "fenomen"). Dialectica transcendentală (cea de-a doua parte a logicii transcendentale) este numai o "disciplină" (nici măcar un canon), căci ea stabilește limitele folosirii rațiunii pure (regulile sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibile sintezele imaginației și intuiției sensibile. Chiar dacă lucrurile par a sta în alt chip, anume că sinteza în intuiție ar fi la început, de fapt originară este apercepția; în absența originarității sale nu ar fi posibilă nici o intuiție sensibilă. Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința sensului constituirii fenomenale. Dar ceea ce este important acum ține de sensul de judecată, pe care îl impune apercepția originară. De fapt, cunoștința nu este posibilă doar prin aceată apercepție; dar nici numai prin simpla intuire sensibilă. Sunt necesare toate cele trei niveluri de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu principiul rațiunii suficiente.118 Acolo unde dovada obiectivității judecăților despre "lucruri" lipsește, nici posibilitatea experienței nu mai este în act și, desigur, nici timpul nu mai poate condiționa ceva, sau condiționează parțial, ceea ce înseamnă tot nimic, raportat la constituirea fenomenală. Tocmai pe astfel de temeiuri devine posibilă aparența. Acesteia nu-i mai poate corespunde timpul; nu acesta o condiționează. Totuși, ea nu este autonomă, ci dependentă de altceva. Ce este acest altceva altceva decât timp care condiționează aparența? Ceea ce putem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenul, demersul de față trebuie să-și ia măsuri de limitare în funcție de scopul acestetei prime părți a prezentării judicativului kantian: descrierea elementelor acestui judicativ. În partea a doua se va reveni la "elemente", dar pentru a reface calea de constituire fenomenală kantiană; în acel context își vor regăsi locul și conceptele de la acest subcapitol, atât cele referitoare la elementele analitice (ale constituirii fenomenale veritabile), cât și cele care se referă la elementele dialectice (regulative și falacioase). Rațiunea reprezintă etajul superior al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestui judicativ. În partea a doua se va reveni la "elemente", dar pentru a reface calea de constituire fenomenală kantiană; în acel context își vor regăsi locul și conceptele de la acest subcapitol, atât cele referitoare la elementele analitice (ale constituirii fenomenale veritabile), cât și cele care se referă la elementele dialectice (regulative și falacioase). Rațiunea reprezintă etajul superior al facultății de cunoaștere și este gândită de Kant asemenea sensibilității și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în scoaterea la iveală, printr-o cercetare a facultății de cunoaștere și a produsului acesteia, cunoștința veritabilă, a limitelor cunoașterii, a înseși limitelor facultății de cunoaștere și ale folosirii legitime a unor principii, a limitelor ființei raționale și ale lumii fenomenale, chiar ale aparenței etc. Oricum, posibilitatea de a interpreta ontologic Critica rațiunii pure a lui Kant, lucrarea în care sunt puse în lumină astfel de limite, a fost trecută în realitate, cum știm, de către Heidegger și de alți interpreți ai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca o condiție de posibilitate a unor sinteze necesare ele însele pentru facultatea de cunoaștere, am avea motive să ne îndoim de o asemenea încadrare. Numai că el, necondiționatul, nu poate fi niciodată obiect de experiență, nu poate fi constituit fenomenal (devenit în același timp obiect de intuit și obiect de gândit), adică nu poate deveni fenomen, ceea ce înseamnă că este doar de condiția opusului constituirii fenomenale, anume de condiția aparenței. Funcțiile sale (toate legate de funcția generică a sintezei conceptelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că el, necondiționatul, nu poate fi niciodată obiect de experiență, nu poate fi constituit fenomenal (devenit în același timp obiect de intuit și obiect de gândit), adică nu poate deveni fenomen, ceea ce înseamnă că este doar de condiția opusului constituirii fenomenale, anume de condiția aparenței. Funcțiile sale (toate legate de funcția generică a sintezei conceptelor intelectului în Idei) sunt trei, adică atâtea câte Idei transcendentale sunt. Întâi, el reprezintă "sinteza categorică într-un subiect", apoi "sinteza ipotetică a membrilor unei serii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi cercetări a lor, acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) Partea cea mai dificilă a "criticii", susține Kant însuși, este cea referitoare la deducția transcendentală a conceptelor pure ale intelectului (categoriilor). Și aceasta pentru că noi folosim multe concepte empirice, a căror justificare urmărește însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
axiomele intuițeei) și cele după calitate (anticipațiile percepției), au un rol constitutiv direct, fiindcă ele fac posibilă orice cunoștință empirică, directă, pe baza (timporizării) timpului, ca formă a simțului intern. Problema constituirii cunoștinței care este, totodată, la Kant, problema constituirii fenomenale se concentrează, cred, în discuția despre analogiile experienței, din "Analitica transcendentală". Sunt și alte rațiuni pentru care axiomele intuiției și anticipațiile percepției, deși au un rol constitutiv necesar, își trimit sensurile către problematica tocmai amintită; unul dintre acestea se referă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această lucrare, sunt elementele dictaturii judicativului, iar constituirea acestora și scoaterea lor în lumina înțelegerii țin de "principiile dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice), în mod direct, și indirect de "principiile matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției). Refacerea constituirii fenomenale kantiene trebuie să se bizuie pe un fapt evident, la Kant: principiile din toate cele patru categorii sunt, în întregul lor, constitutive; tocmai un asemenea rol au: să constituie fenomenul și, desigur, cunoștința (veritabilă). Calea aleasă de Kant pentru a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis empirică la nivelul formei sensibilității. Totuși, fenomenul nu poate fi decât ceea-ce-este; iar aceasta presupune o relativizare a determinărilor de timp care operează constitutiv până să avem "totul", adică fenomenul ca atare. Faptul acesta indică un sens al constituirii fenomenale: analogiile experienței, fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci a experienței, spune Kant, care presupune "obiecte", nu doar un obiect. În vreme ce principiile "matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul corelativ al tuturor acestor principii, luate fără a distinge între ele după felul în care timpul operează (determină, constituie), este reprezentat de natură. Desigur, fiecare "obiect", ca instanță fenomenală, poate fi justificat printr-o operație temporală (printr-o determinare de timp, cum ar spune Kant); dar este evident sensul acesteia: permanență în primul caz, succesiune în al doilea, simultaneitate în ultimul. Și faptul acesta este deosebit de important, fiindcă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este evident sensul acesteia: permanență în primul caz, succesiune în al doilea, simultaneitate în ultimul. Și faptul acesta este deosebit de important, fiindcă în demersul lui Kant nu este vorba despre deducție din concepte a unor "obiecte", "existențe", "realități" sau instituiri fenomenale. Kant însuși face precizări apăsate în privința diferenței radicale dintre modul de operare dogmatic, potrivit căruia, de exemplu, din conceptul existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge, prin simple concepte, la existența altui obiect sau la modul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge, prin simple concepte, la existența altui obiect sau la modul lui de a exista"139, și modul "critic", adică transcendental de operare, potrivit căruia cele trei niveluri de constituire fenomenală trebuie să fie prezente continuu, așadar în orice ipostază a obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie din grupa celor ale relației, ci un tip de constituire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]