1,275 matches
-
filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate în mare măsură numai aplicații ale naratologiei sau demersuri de critică naratologică . Tentativele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat și actualizat în mod diferit de la un mediu de comunicare la altul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate în mare măsură numai aplicații ale naratologiei sau demersuri de critică naratologică . Tentativele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat și actualizat în mod diferit de la un mediu de comunicare la altul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
nu au coordonatele spațiului nostru fizic, nici ale timpului nostru istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al cunoașterii, nicidecum de adevărul lor intim" (Bădescu, 1997:118). Noologia lui Bădescu trece de limitele epistemologiei fenomenologice în care observatorul (prin procesul de suspendare a propriei subiectivități în scopul pătrunderii universului celuilalt) devine "non-sensibil" și "non-inteligent". Ea enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști e particularizată în sociologie în "distincția dintre explicație și înțelegere
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ființe cognitive înzestrate cu sentimente și temperamente diferite. Dincolo de perspectivele filosofice și psihologice asupra pasiunilor (Descartes, Spinoza, Leibniz, Nietzsche sau Freud), A.J. Greimas și J. Fontanille ([1991] 1997) își modelează metodologia folosind unități lingvistice (aspectualizarea 14, modalitatea 15) și fenomenologice (experiență, corpul uman). Pornind de la axa căutării, unde un S (subiect) este în căutarea unui O (obiect), Greimas și Fontanille consideră că această relație este mediata de corp, pe care Merleau-Ponty îl considera "o sursă fenomenologica", ceea ce subliniază importanța corpului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
14, modalitatea 15) și fenomenologice (experiență, corpul uman). Pornind de la axa căutării, unde un S (subiect) este în căutarea unui O (obiect), Greimas și Fontanille consideră că această relație este mediata de corp, pe care Merleau-Ponty îl considera "o sursă fenomenologica", ceea ce subliniază importanța corpului uman că sursa a multor relații ontologice stabilite între ființe. Plasând experiență drept element-cheie al fenomenologiei, Heidegger (apud Hâim, Shlomit 2004: 69) consideră că "o persoană este în lume drept o ființă implicată în lume și
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
lingvistice ale imaginilor și o pătrundere în nivelul subconștientului, adică o înțelegere atât a identității intelectuale abstracte, cât și a componenței emoționale din fiecare individ. Accentul pus pe corp ne amintește de afirmația lui Merleau-Ponty: "corpul uman este o sursă fenomenologica", adică "corpul uman este sursa și devine crucial pentru multe relații ontologice stabilite între ființele umane"23. Aspectele fizice ale lumii materiale pe care este construită "turnură pictorială" ne determină să asociem a privi și a vedea cu verbul a
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
patru tipuri de insecte/ animale din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.3., unde vom interpreta lexemul dezgust că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale că simulacru politic. Cele două metafore ale imaginii corupției sunt: CONTRACANDIDAȚI = ȘOARECI/ MOLII/ ȚÂNȚARI
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
schimb, dispozitivele economice, politice și altele prin care se distribuie averea, venitul și accesul la hrană conferă acestor condiții umane un aspect profund social." (Johnson, 2007, p. 319). În privința fenomenologiei, aceasta este studiul experienței umane conștiente în viața cotidiană. Sociologia fenomenologică, inițiată de Alfred Schutz, este studiul conexiunii dintre conștiința umană și viața socială, dintre configurația vieții sociale, pe de o parte, și modul în care oamenii o percep, gândesc și vorbesc despre ea, pe de alta (Schutz, 1967). "Sociologia fenomenologică
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fenomenologică, inițiată de Alfred Schutz, este studiul conexiunii dintre conștiința umană și viața socială, dintre configurația vieții sociale, pe de o parte, și modul în care oamenii o percep, gândesc și vorbesc despre ea, pe de alta (Schutz, 1967). "Sociologia fenomenologică are la bază ideea construirii sociale a realității prin interacțiunea dintre oamenii care folosesc simboluri spre a se interpreta unii pe alții și a atribui semnificații percepțiilor și experienței de viață." (Johnson, 2007, p. 164). Fenomenologia a căpătat importanță pentru
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fenomenologie, încercând să combine caracteristicile teoriilor acțiunii sociale și structurii sociale: lumea socială se construiește prin procese de tipificare, care dobândesc apoi o calitate obiectivă, dincolo de grupul care le-a produs" (a se vedea Marshall, coord., 2003, p. 239). Sociologia fenomenologică își ia drept obiectiv primordial studiul a ceea ce Schutz numea lumea vieții a fluxului familiar de rutine, interacțiuni și evenimente cotidiene, văzute ca fiind sursa nu doar a experienței individuale, ci și a configurației grupurilor și societăților (cf. Johnson, 2007
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
au drept trăsătură comună prezența absentului", ceea ce le distinge fiind, pe de o parte, "suspendarea oricărei afirmări a realității și viziunea unui ireal" (imaginația), iar pe de alta, "afirmarea unui real anterior" (memoria)19. Și totuși, în pofida diferențelor semnalate, analiza fenomenologică nu a izbutit să explice amintirea altfel decât ca pe o imagine pe care ne-o facem despre trecut, imaginația fiind, la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului modern ar fi reductibilă, în ultim resort, doar la mecanismul memoriei involuntare, singura ce "ne poate da realitatea concretă"27. Or, romanul proustian îmbină ambele tipuri de "memorie" (voluntară și involuntară deopotrivă), făcând tranziția de la "eul" psihologic la acela fenomenologic, într-un dozaj inefabil menit a surprinde atât partea de lumină, cât și pe aceea de umbră a sufletului omenesc. La o asemenea carte visa, în fond, și Camil Petrescu. Prin urmare, nu-i exclus ca răstălmăcirea bergsoniană a lui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prefață și tabel cronologic de Aurel Petrescu, Editura Minerva, București, 1971, p. 5). În alt loc, autorul faimosului eseu atrage atenția că "sunt totuși momente în opera vastă a lui M. Proust, care arată preocupări de semnificativ și perenitate, specific fenomenologică, deși e puțin probabil că a cunoscut această gândire, dar dovedind astfel un instinct adânc al cunoașterii" (p. 22). Observația rămâne însă neargumentată. 25 Idem, p. 34. 26 "Swann explicat de Proust", în op. cit., p. 215. 27 Camil Petrescu, "Noua
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a avut-o cu Wittgenstein, în casa lui Schlick, în decembrie 1929: „Fizica - spunea Wittgenstein - vrea să stabilească regularități; ea nu se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea spune: propoziția este acel lucru asupra căruia pot fi aplicate funcțiile de adevăr.“68 Multe analize sunt consacrate unor distincții conceptuale cum sunt cele dintre enunțuri care descriu date senzoriale și propoziții care descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul unei propoziții este dat de modul cum se decide asupra adevărului sau falsității ei. Înțelegem propoziția dacă știm acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein va fi caracterizată în mod diferit. Astfel, Jaakko Hintikka apreciază că schimbările cele mai profunde, care au loc în anii ’30, privesc emergența ideii că limbajul este o activitate condusă de reguli și respingerea punctului de vedere că limbajul fenomenologic - limbajul care descrie date senzoriale - este limbajul primar. (Vezi J. Hintikka, On Wittgenstein, Wadsworth, Belmont, 2000, îndeosebi pp. 27-29.) 62 Iată o prezentare a modului cum va resimți cititorul, la prima vedere, această schimbare: „Ăîn loc de concepte și idei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vreun proiect de societate, eventual unul mai bun și mai puțin utopic, deci realizabil? Nu te poți baza numai pe utopia marxistă. Școala de la Frankfurt e o școală din anii '60 ce încearcă o adaptare a teoriei marxiste, inventînd "Marxismul fenomenologic". Herbert Marcuse, tradus la noi încă din 1977, după ce inițial a fost un discipol al lui Husserl și Heidegger, a devenit părintele "Noii Stîngi" și milita nici mai mult nici mai puțin decît pentru "eliberarea de societatea abundenței". Marxismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]