653 matches
-
baza evoluției ei la alți bolnavi din familie; există, evident, și o variabilitate interfamilială în manifestarea unor anomalii extrarenale în ADPKD; elocventă și importantă în practică este frecvența mai mare a anevrismelor intracraniene în unele familii (26). Sursele de variație fenotipică în ADPKD sunt: mutații în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în ADPKD sunt: mutații în gene diferite (heterogenitate de locus); mutații diferite în aceeași genă (heterogenitate alelică); intervenția altor gene modificatoare non PKD; intervenția unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul în care mutații în gene diferite, situate în poziții (loci) diferite pe diverși cromosomi, se exprimă fenotipic identic sau asemănător. ADPKD este o boală genetică heterogenă, fiind produsă de mutații în trei gene
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unor factori de mediu (Kimberling et al., 1991). Heterogenitatea de locus Singurul factor cert de variație fenotipică în ADPKD este heterogenitatea de locus, fenomenul în care mutații în gene diferite, situate în poziții (loci) diferite pe diverși cromosomi, se exprimă fenotipic identic sau asemănător. ADPKD este o boală genetică heterogenă, fiind produsă de mutații în trei gene distincte: PKD1 situată pe brațul scurt al cromosomului 16 și prezentă la 80-90% din bolnavii cu ADPKD (Readers et al., 1985); PKD2 situată pe
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai rapidă la bărbați, precum și la negri). Printre genele modificatoare, au fost incluse genele pentru renină sau receptorii b2 adrenergici, dar nu sunt încă date suficiente pentru implicarea lor definitivă. Interacțiunile cu factori din mediu Această sursă posibilă de variație fenotipică este foarte puțin cunoscută, deși mulți cred că este reală și descifrarea ei ar putea deschide calea necesară pentru găsirea unor posibile intervenții care ar putea stopa evoluția progresivă a chiștilor. Acțiunea mediului a fost invocată pentru a explica absența
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
prin segmente înguste de peretele tubului de origine, având uneori un aspect septat sau de tirbușon), fie la nivel glomerular. Dimensiunile sunt diferite: 3-5 mm2 cm. Peretele propriu este tapetat de un epiteliu simplu, în care tipurile celulare diferențiate, normale fenotipic, corespund anumitor segmente tubulare particulare ale nefronului și pot fi recunoscute. De obicei, acest epiteliu (care devine parte componentă a chiștilor în curs de dezvoltare) își continuă procesul de diferențiere. în stadiul tardiv, arhitectura renală devine dezorganizată prin dezvoltarea chiștilor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fost identificate și descrise molecule de colagen de tip IV, laminină, entactină, heparan-sulfat. Cercetări în domeniu relevă alterarea diferiților constituenți ai MEC (6, 22) și/ sau ai MB, insistând pe reala posibilitate de rol patogenic al acestor anomalii de expresie fenotipică. La aceasta se adaugă și alterarea expresiei macromoleculelor de adeziune celulară N-CAM și E-Cadherina. Experimental (pe model animal), în MEC este confirmată scăderea sintezei inițiale a proteoglicanilor de tip heparan-sulfat, concomitent cu creșterea sintezei de proteoglicani cu greutate moleculară
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unor modificări în biologia intimă a celulei: schimbarea polarității, dobândirea unor proprietăți secretorii (transformări morfologice cu semnificație deosebită, deoarece în patogeneză se insistă asupra rolului polarității celulare și fenomenelor de secreție a fluidului). Dediferențierea celulară se reflectă printr-o transformare fenotipică importantă, și anume localizarea APT-azei Na-K la polul apical (PA), invers față de celula epitelială renală adultă (1, 28, 29). Această caracteristică este, într-o oarecare măsură, similară cu a nefrocitului într-un stadiu intermediar de diferențiere. APT-aza Na-K este, structural
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
care trebuie luate în considerație, datorită iatrogeniei posibile. Există numeroși autori care, lucrând cu loturi mari de pacienți cu ADPKD și HTA, nu au decelat cazuri de sensibilitate la sodiu (9, 12, 13). Această discrepanță de opinii se datorează expresivității fenotipice variabile a ADPKD, care se manifestă și în ceea ce privește caracteristicile HTA secundare. Probabil că autorii care au descris HTA de tip nonmodulatoare și-au desfășurat studiile pe pacienți selectați după criterii care au coincis și cu caracteristica menționată, de nonmodulatori. Studiile
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
foarte specifice, se impune uneori a se lua în discuție un diagnostic diferențial cu celelalte boli renale chistice . Bolile chistice renale genetice sunt consecința unor mutații genice diferite și deci a unor defecte moleculare variate, care determină diverse manifestări clinice (fenotipice). Diferențierea lor este importantă din punct de vedere prognostic și pentru acordarea unui sfat genetic corect. ARPKD este produsă de mutația unei gene situate pe cromosomul 6 care se exprimă precoce (prin chiști renali și fibroză hepatică) și se transmite
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
̨ n unele familii, s-a descris coexistența ST cu ADPKD, explicabilă printr-o deleție a celor două gene (12). 4. Boala chistică medulară este autosomal dominantă și se întâlnește la adolescent și adultul tânăr și progresează rapid spre ICRT. Fenotipic se aseamănă cu nefronoftizia juvenilă care de obicei apare în prima decadă (ca o nefrită tubulo-interstițială, la care se adaugă ulterior chiști medulari) și este autosomal recesivă. în ambele forme, rinichii nu sunt măriți de volum, ci chiar mici. Gena
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
predominanța manifestărilor renale sau hepatice și probabil distincte genetic; acestea sunt formele perinatală, neonatală, infantilă cu predominanța manifestărilor renale și juvenilă cu predominanță hepatică. Studiile ulterioare au demonstrat o suprapunere între aceste forme care, în prezent, sunt considerate ca manifestări fenotipice diferite ale aceleiași anomalii genetice. Patologie. ARPKD se caracterizează prin ectazia (chiști neobstructivi) canalelor colectoare renale, ectazie biliară și fibroză portală (6). La sugari, rinichii sunt mari și prezintă pe secțiune extensia corticală a unor spații cilindrice sau fusiforme, dispuse
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nu numai diagnosticul afecțiunii (realizat prin anamneză, examen fizic, investigații specifice) și caracterul ei genetic, ci și fenomenul de heterogenitate genetică care poate complica stabilirea riscului de apariție sau de recurență a bolii. în principiu este vorba de manifestări clinice (fenotipice) identice sau foarte asemănătoare produse de mutații diferite, care se pot transmite uneori diferit (autosomal dominant, recesiv sau legat de X). Anamneza familială și eventual diagnosticul genotipic, la nivel de ADN, pot tranșa problema. în ADPKD, diagnosticul clinic și imagistic
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T exprimă markerii membranari CD2 și CD3, dar nu exprimă molecule caracteristice de suprafață: sunt dublu negative (DN) (CD4-CD8-) și negative RCT (RCT-). În cortexul extern, aceste limfocite proliferează și parcurg stadiile schimbărilor fenotipice ale membranei. Majoritatea limfocitelor T DN încetează să prolifereze și își rearanjează genele pentru RCT beta, pe care îl exprimă pe membrană. Cele care nu rearanjează genele și nu exprimă catena beta a RCT, mor. Catena beta se asociază cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt mai frecvente la bărbați și dintre CMH clasa II și bolile autoimune care sunt mai frecvente la femei. C. Factorii genetici. Se estimează că cele mai multe boli autoimune sunt determinate oligogenic sau poligenic, fiecare dintre aceste gene având o penetranță fenotipică redusă. Genele candidat pentru bolile autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
forma inima, fața și glanda tiroidă. Din această cauză, se estimează că deleția parțială a brațului lung al cromozomului 22 afectează și o genă care participă la migrarea acestor celule. Denumirea de sindrom velocardiofacial provine de la cele mai comune manifestări fenotipice identificate la acești subiecți. În funcție de dimensiunea fragmentului deletat sindromul poate fi inclus în categoria microdelețiilor cromozomale sau a sindroamelor genetice contigue (genele care pot fi deletate sunt localizate foarte apropiat). Dimensiunea și localizarea deleției contribuie la înțelegerea heterogenității acestei afecțiuni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
foarte apropiat). Dimensiunea și localizarea deleției contribuie la înțelegerea heterogenității acestei afecțiuni congenitale. La cei mai mulți pacienți (85-90%) au fost identificate mutații de novo, iar în 10-15% dintre cazuri, sidromul 22q11 este transmis pe model autozomal dominant. Spectrul larg de manifestări fenotipice și heterogenitatea clinică a bolii împiedică stabilirea precisă a incidenței bolii (incidența estimată: 1/2 000 - 1/6 000 indivizi). În SUA se consideră că sunt aproximativ 130 000 indivizi cu sidromul deleției 22q11. Diagnosticul genetic se poate realiza prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
-B sau DR, se potrivesc pentru șase antigene HLA, supraviețuiesc tot atât de bine ca și grefele provenite de la frați / surori identici genotipic HLA. Pe această bază, Rețeaua Unită pentru Folosirea de Organe de Transplant (UNOS) a solicitat distribuirea rinichilor cadaverici identici fenotipic. Nivelul de rezoluție necesar al tipării HLA diferă probabil pentru măduva osoasă și pentru transplantul de organe solide. Este probabil că o rezoluție mai înaltă a tipării HLA devine necesară spre a se realiza potrivirea donor-receptor pentru transplant de măduvă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
proprietăți alterate pentru funcția moleculei hemoglobinice, unele neutrale, altele deosebit de grave, chiar incompatibile cu viața,. Anemia cu celule falciforme este prezentă la homozigoții HbS HbS care produc exclusiv hemoglobina S, heterozigoții HbA HbS fiind aparent normali din punct de vedere fenotipic. Electroforeza hemoglobinei prelevată de la heterozigoți relevă existența în sângele lor a două tipuri de hemoglobină desemnată HbA (normală) și HbS (care induce forma de seceră a eritrocitului) în proporții inegale, cu mult în favoarea HbA, respectiv 60% HbA și 40% HbS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ei atinge un nivel foarte ridicat, fiind întâlnită la 20% dintre indivizii populațiilor analizate. Avantajul heterozigotului a devenit o paradigmă a evoluționismului modern - teoria sintetică a evoluției - prin care se demonstrează că obiectul de acțiune al selecției naturale este ansamblul fenotipic de caractere al unei populații și nu fenotipul individual: o genă cu efect deletoriu, chiar letal, pentru individ, putând conferi avantaj adaptativ populației, ansamblului de indivizi, fiind promovată selectiv la nivelul populației, deoarece asigură supraviețuirea și perpetuarea speciei într-un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mutații în genele globinice dintre care jumătate cu anemie falciformă și jumătate cu talasemie (Weatherall, 1991). S-a dovedit că nu toate mutațiile globinice sunt dăunătoare, multe dintre ele stând la baza remarcabilului polimorfism populațional hemoglobinic. Cele dăunătoare au efecte fenotipice dominante, cu excepția mutației care condiționează sinteza hemoglobinei HbS, în cazul anemiei falciforme, care manifestă codominanță cu alela normală HbA și care conferă chiar avantaj selectiv-adaptativ heterozigoților (purtătorilor) în zonele bântuite de malarie. Această constatare se poate constitui într- o înțelegere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sintetizată în cantitate normală, se diferențiază trei tipuri de talasemii: α-talasemia, β-talasemia și δβ-talasemia. În toate aceste cazuri se înregistrează efecte la nivelul molecular, prin instabilitatea moleculei de hemoglobină, ceea ce conduce la instalarea condiției patologice de anemie cronică cu aspecte fenotipice caracteristice (fig. 16.23). Din punct de vedere clinic se distinge o formă asimptomatică a bolii numită talasemia minor, o formă de anemie de severitate intermediară, numită talasemia intermedia care însă nu este dependentă de transfuzie de sânge și o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
talasemia intermedia care însă nu este dependentă de transfuzie de sânge și o formă de anemie severă, dependentă de transfuzie de sânge numită talasemia majoră. Analiza genotipurilor în aceste cazuri de β-talasemie, ne arată că structura genetică heterozigotă condiționează efecte fenotipice mai puțin severe, pe când aceea homozigotă are efecte clinice severe (tabelul 16.6). În cazul α-talasemiilor, mutația poate afecta unul, doi, trei sau toți cei patru loci genici pentru catena α−globinei rezultând 12 genotipuri posibile. În cazul absenței totale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
localizată Xq28 - Xq27. Alela mutantă este recesivă și a fost desemnată h. În virtutea mecanismului cromozomal de tip Drosophila de determinare a sexelor la specia umană (femeia este homogametică - XX și bărbatul este heterogamentic - XY), gena recesivă a hemofiliei se exprimă fenotipic chiar și într-un singur exemplar, adică în condiție hemizigtă, la bărbat (XhY) și numai când este în dublu exemplar, adică în condiție homozigotă (XhXh), la femeie. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale genei hemofiliei, dar aceasta nu se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
într-un singur exemplar, adică în condiție hemizigtă, la bărbat (XhY) și numai când este în dublu exemplar, adică în condiție homozigotă (XhXh), la femeie. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale genei hemofiliei, dar aceasta nu se poate exprima fenotipic, deoarece se află în prezența alelei sale dominante, localizată în cromozomul X omolog. Asemenea femei transmit probabilistic această genă a hemofiliei la 50% dintre băieții pe care îi nasc, odată cu cromozomul Xh purtător al genei hemofiliei, ceilalți 50% dintre băieți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
într-unul dintre cei doi cromozomi X nu se poate exprima în prezența genei normale, dominante h+, aflată în cromozomul omolog. Dar această alelă recesivă transmisă prin cromozomul X la 50% dintre băieții unei mame purtătoare se va putea exprima fenotipic fără nici o îngrădire și va condiționa manifestarea hemofiliei, deoarece cromozomul Y al acestora, nefiind în cea mai mare parte a sa omolog cu X, nu poate avea în el gena normală h+ care să nu permită exprimarea alelei recesive h.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]