718 matches
-
-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de finalurile lui fericite. Viitorul alături de el i se părea sigur. Ceea ce, acum, făcea ca respingerea lui să doară și mai tare. Spune-mi adevărul, a spus ea acum. O crezi pe-o femeie care m-a trădat, care și-a sfâșiat în scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lingă perete. Și unul și altul se simțeau mai bine afară. Lică era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am promis o gradina cu trandafiri.“ „Da-mi ceva care sa-mi aline dorul. Nu conteaza ce. Un nasture care ti s-a rupt. Sa mi-l leg la gat sau la mana. Sa fie talismanul care sa ma faca fericita.“ etc. Morala fabulei: mai aproape de poezie sunt nepoeții care încearcă să comunice ce simt decât poeții care n-au nimic de comunicat și se prefac că simt ceva. S ´ erbetul buzelor Petre Dobrescu e îndrăgostit. De o fată care se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cel din 1978, semnat de Philip Kaufman, de Vietnam și afacerea Watergate. Romanul își păstrează actualitatea pentru că azi, povestea terifiantă a sporilor unei civilizații extraterestre care nu-i omoară pe oameni, ci îi transformă în „ființe“ nesimțitoare și terne - deci fericite - își creează aproape de la sine fundalul - paranoia și pandemiile, poate cele mai la modă amenințări ale sănătății planetare. Scenariul filmului lui Hirschbiegel oferă și alternativa - terifiantă - a fericirii planetare. Transformați până în plăselele ADN-ului datorită acelor spori, oamenii ar deveni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum cu totul altceva ar fi vrut să spună, tânăra se Întoarse spre tatăl ei și Îl Îmbrățișă cu putere. - Dacă ai ști cât sunt de fericită... - Știu, fetița mea, știu... spuse Încet Litovoi, mângâindu-i părul. Ne bucurăm cu toții, de la măria sa până la ultimul oștean. Cred că e grea așteptarea, până la primul fir al ierbii... dar ce nuntă de poveste va să fie!! - De poveste, da... L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a dat iute cu degetele prin păr ca să-l aranjeze. S-a uitat În jur după maiou Înainte de a se Întinde după teancul de haine. În tot timpul ăsta și-a acoperit pieptul cu cearșaful subțire. Se simțea ciudat de fericită să-l vadă odihnit. Un zâmbet plăcut Îl făcea să pară Încă și mai copilăros. Se vedea că se simte În siguranță În casa ei, că are Încredere În ea. — Îmi pare rău, dar nu poți să vii cu mine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e greu de crezut că m-aș fi simțit dator să-i ridic, în romanul meu retrospectiv, Calcanul, un monument imposibil de ignorat acelui profesor de latină și fost președinte al partidului de centru al orașului liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exact cât aveam nevoie, câștigam ocazional ca decorator de vitrine sau ca cioplitor în piatră pe șantier. Și mai desenam, la serbările cu trageri la țintă pe malul Rinului, portretele grașilor băutori de bere și ale nevestelor lor atât de fericite să se legene: două mărci bucata. Asta îmi ajungea ca să-mi plătesc abonamentul lunar la tramvai, biletul la cinematograf, biletul la teatru, petrecerile dansante la sfârșit de săptămână și - totuși, până la urmă - tutunul. Sau poate că am devenit fumător abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările care trăiesc prea mult timp în colivie. Dacă le dai drumul, vor zbura fericite în pădure, bete de libertate. După câteva zile se vor întoarce. Uitând să mai trăiască în libertate, vor reintra în colivie pentru câteva grăunțe date în fiecare zi. Filip părea într-adevăr că pierde teren și se arăta vizibil marcat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el decât frigul și trebuia să tacă. Cine sunteți? — Doisprezece. — Eu, optsprezece, mai am de stat. — Mi s-a băgat unul în față, că aș fi avut șapte. — Nesimțiți ăia care nu așteaptă. Doamna are cinci, intră acum, e o fericită. Toți o priveau ca și cum ea ar fi avut cheia fericirii și o ținea ascunsă. Ceilalți ar fi vrut ca numai ea să plătească pentru egoismul său; în schimb ea se rușină de numărul ei, așa cum te rușinezi de rasa ta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă angajez în fabrica din oraș. Doamne, ce bine mă simțeam, de parcă ajunsesem pe lună. Acum la 44 de ani am înțeles ce înseamnă să dorești ceva din toată inima și să nu-ți lași niciodată visul să moară. Super fericită am fost că visul meu se îndeplinise, lucram într-o fabrică renumită. Așa am început ascensiunea și ridicarea nivelului de trai. Eram liberă și independentă financiar, făcându-mi cel mai mare cadou și mulțumindu-i în același timp mamei mele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
frumos, frumos cum nimeni nu a mai văzut. De aceea Zinzin nu avea niciun fel de conflict cu cei din jur, pleca la întâlnire doar când toți ceilalți se culcaseră sau când făcea curățenie în bucătărie. Pentru că era nespus de fericită își permitea pe ascuns să cânte și la vioară, întotdeauna când cei din casă se uitau la televizor, erau atât de fascinați de telenovele și de raliuri încât putea să umple casa întreagă cu sunetele ei, nimeni n-ar fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e sete. De nevoi fiziologice, dar nu mănânc și nu beau. Nu merg la toaletă. Mă arată în viață râsul tâmp, întrebările și o imagine ce-mi revine pe retină în lunile mele horror: ghete scandinave legănându-se în apus, fericite, pe marginea unei canapele. Sunt pregătit pentru începerea programului. „Aici ora 9 nu e niciodată la timp“. Programul în viață 2002-2003 Pușcăria, după Hrib Au construit pușcării moderne. Sunt condiții, sunt mai puțini în cameră, deținuții au mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era apatic, iar eu eram convinsă că sunt astfel pedepsită pentru cât sunt de fericită. Și plângeam de mila lui. O luam pe Eva în brațe și o miroseam și mirosul ei era atât de minunat și plângeam. O țineam la sân și iar plângeam. Când încă era frumos afară, a fost o toamnă lungă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
oprească, iar Leigh se pomeni încurajând-o în sinea ei. N-o mai face pe nazista cu regulile, Adriana. Păstrează-le pentru fanele tale mai tinere și mai neexperimentate. Noi — arătă cu un gest larg în jur și le zâmbi fericită celor mai bune prietene ale ei — suntem experte de-acum. Și am reușit cu vechile metode. Adriana deschise gura să riposteze, dar păru să se răzgândească. Foarte bine, spuse ea clătinând din cap că a înțeles. Sunt de acord. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreau să pățești și tu așa, dar sunt convinsă că puțină terapie dermatologică ar fi o experiență pozitivă. E ca și cum ai trișa, dar în sensul bun al cuvântului. Acum înțelegeam de ce toate fetele din camera de așteptare arătau atât de fericite. Se drogau cu Botox. Fără încruntături, fără expresie, numai zâmbete. —Julie, nu cred că o să-mi facă bine. Vreau să vorbesc cu cineva despre ceea ce s-a-ntâmplat. Nu vreau să afișez expresia înghețată, Botox, care-i la modă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aici e o filosofie publică. La noi e doar un film american prost, ușurel, cu personaje simpatice care fac în genere lucruri bune și cu acțiune care te anesteziază: mici necazuri pe care personajele le depășesc în final și surâd fericite în jurul unei pizza în familie. Acest film este complet rupt din viața americanului mediu. Nu are nimic metafizic, nu este strigătul dramatic al filmelor europene, mai ales rusești, lumea își caută fericirea în orice nimicuț și nimicuțul chiar devine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ști cine sunt, Cipriano Algor ți-ar spune că e unul dintre acele lucruri care ni se întâmplă de multe ori în viață, Cred că încep să mă înțeleg cu tatăl tău, Nu-ți imaginezi, ba îți imaginezi, cât de fericită mă faci. Marta luă mâinile lui Marçal și le sărută, apoi îl strânse la piept, Uneori, spuse, ar trebui să ne întoarcem la anumite gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îndeosebi Vlahuță și prietenii lui, nu cunoșteau alte distracții decât cetitul cărților și plimbările pe aleile retrase din grădina publică (a Bârladului n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că semăna foarte mult cu Patrick... spun aproape plângând. Am crezut că poate fi el... nu chiar, nu atunci când m-am uitat la el, doar când m-am întors am avut impresia că e el și am fost așa de fericită... O, Doamne, i-am dat drumul! Ridic ochii și lacrimile aproape că îmi șiroiesc pe obraji. Davey preia conducerea. Îmi dă un șervețel și șoptește discret. —Du-te afară. Rezolv eu aici. Du-te și stai pe o bancă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine, poate să-i admire frumusețea numai noaptea, să fie așa numai a lui, dar ziua va suporta bătăile de joc ale prietenilor. La fel mă simțeam și eu cu Patrick. Nimeni în afară de mine nu știa cât mă făcea de fericită când eram doar noi doi, pentru că se purta destul de rece cu cei din jurul său. Și era atât de frumos fără haine! Îl comparam adesea cu o cutie cu bomboane: hainele lui nu erau decât ambalajul pe care mă grăbeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întreabă Daisy cu răutate. Mă hotărâsem să nu-l aduc în discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
află, în imaginația Mamei sau în cea a Mioarei Mireasă. Și au oprit timpul. Atât cât mai trecea sărmanul, rarefiat, prin Brăila. Chiar dacă veșnicia era impresionată de ea însăși și pentru Mama și pentru Mioara, nu se simțeau întru totul fericite. Ce să le mai dau? se plângea Iisus Mioarei. Nu știu, altceva. Ce altceva, copilă? M-am dat pe Mine însumi și nu le-am ajuns. Le-am dat infinitul, frumusețea Raiului într-o clipă, o oră sau o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]