656 matches
-
trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu i-a jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi vorbește deodată despre cele mai mici și neînsemnate detalii ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să plece într-o călătorie lungă. Și, dintr-o dată, haosul din camera mea, cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
iar cunoașterea merge pe urmele succesiunii tuturor acestor năluci, care, fiecare dintre ele, nu i se arată decât pentru a ascunde imediat o ființă pe care nu o are și pentru a o trimite către alta, care îi joacă aceeași festă. Nici un interior: nimic care să fie viu, care să poată vorbi în nume propriu, în numele a ceea ce încearcă, în numele a ceea ce este. Doar "lucruri", doar moarte: în proeminența lumii și în dezvăluirea sa extatică nu se exhibă și nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trei părți egale, deși acum cînd stau să mă gîndesc mai bine, îmi pare rău că n-am mai așteptat puțin înainte să intru cu capul înainte în afacerea asta. Deci nu e vorba de vreun amorez care-ți joacă feste, spune Tușica încercînd să-și ascundă bucuria din voce, luînd o îmbucătură zdravănă în gură și înghițind-o fără să o mestece. Da și nu, îi răspunde Delfina, așa te vreau, o întrerupe brusc Angelina, și chiar dacă s-ar afla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Angelina, ufff, ufff, uite cum nu știi niciodată de unde sare iepurele, ai fost prea naivă, Delfinașule, să nu iei în calcul și o asemenea variantă, n-o să afle nimeni că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei explodă. „Fata aia“ semăna atât de mult cu Madeleine, încât Madeleinei s-a părut că i se joacă cea mai crudă festă din lume. Când Elizabeth și Georgie au plecat cu mașina lui, a observat că Martha se dusese în camera ei, ca să-și facă bagajele pentru excursia la Palm Springs. I-a lăsat în ușă un bilețel în care-și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în gât de emoție la fiecare looping. Când și-a terminat programul, s-a pregătit de aterizare. S-a mai uitat o dată la cer. Era limpede. Cerul nu-i previne pe aviatori când are de gând să le joace o festă. A mai făcut un viraj și deodată a simțit că intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câteva lungi secunde cu cea de-a patra insectă, înainte de a o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi morfina, lucrurile ar sta altfel. Când tu îți luai la revedere de la fete, am discutat cu chirurgul afară, care mi-a spus că e mulțumit de evoluția ta. Dar trebuie să fii supravegheată în continuare. Creierul poate să joace feste. —Mai ales creierul meu. Nu, vorbesc serios. Zilele trecute am văzut un documentar despre un tip care-a suferit o lovitură la cap. În urma accidentului ăsta, își recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în mâini, pierdut în amintiri sau regrete, și apoi tresărea iarăși, avântându-se înainte ca un bivol rănit. Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul era încă acolo. Oare urechile îi jucau feste? Părea oare să devină din ce în ce mai puternic doar pentru că se gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia că pădurea era o masă verde, de nepătruns, care îi înconjura și se închidea în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trezi și văzu că ambii săi pretendenți se mutaseră cu arme și bagaje în tabăra lui Helen, îmbogăți scepticismul pur al Hermiei cu o efervescență uimitoare. Iar Hazel era într-adevăr supărată și mâhnită, sigură că toată lumea îi juca o festă, înfuriindu-se, la rândul ei, când nimeni nu recunoștea acest lucru. Celor doi băieți le era puțin mai greu, mai ales pentru că, practic, rolurile lor erau interșanjabile. Fisher mi s-a părut mult mai bun decât Paul, cel care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să se asigure că nimeni nu se atinge de ele. Totuși, asta nu rezolvă lucrurile întru totul, observai eu, în discuția cu Hugo, în seara de dinaintea reprezentației date pentru presă. Vreau să zic că, dacă cineva e pus pe jucat feste, nici nu-ți imaginezi ce chestii le-ar putea da prin cap. Nu asta voia să audă Hugo. Mi-a mormăit cum că sunt o idioată nesimțită și și-a îndreptat atenția către televizor, cu un gest ostentativ. Ne uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sam e eroul zilei, zise MM. Ea și Fisher păreau a fi singurii care nu păreau a fi prea șocați de mărturisirea mea. —Sam, te superi dacă te rog să ne spui și nouă dacă ai idee cine a jucat festele alea? Deși poate n-ar trebui să le numesc așa, având în vedere că n-a fost nici pe departe vorba de niște glume. Amestecam în cafea, trecând cu lingurița prin spuma de lapte și urmărind-o cum se dizolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): Așa e el. GRUBI: Nu trebuie să vă enervați, domnule. Așa enervați și pe alții. AL DOILEA BĂRBAT: Nu e vina lui. BRUNO: Și totuși a cam întârziat. Să nu ne facă vreo festă.. GRUBI: Nu se poate. Nu ne face ea... (Apar MAMA și RECRUTUL.) MAMA (Plângând.): Să nu uiți să ne scrii. Să nu uiți. RECRUTUL (Cărând o uriașă valiză în mână și oprindu-se pe marginea gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine! (Personajele se uită în groapă așteptând efectul promis, cu excepția celor doi care se mângâie și se gudură.) MAJORDOMUL: De ce nu cântă? BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL (Căutându-se absent, total absorbit de jocul său amoros.): Poftim. GRUBI: Mulțumesc. (GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În jurul unei mese rotunde, nu dreptunghiulare, așa cum ne-a obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul excesiv din noi se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intenția de suicid și intră În jocul nebunului excentric. Seară de seară, primește ambele sume convenite și nu părăsește sala de ruletă decât după ce lichidează, până la ultimul bănuț, cei douăzeci de mii de franci. În câteva rânduri, hazardul Îi joacă feste: deși Își așază jetoanele În cele mai fanteziste moduri cu putință (de exemplu, toată seara pe același număr și culoare sau, dimpotrivă, schimbându-le de fiecare dată ori pariind exact pe cifra care tocmai ieșise), mai și câștigă câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o nebunie, Îmi dau seama că orice creier Înzestrat cu un minimum de rațiune nu poate admite așa ceva. Eu Însumi m-am Întrebat ulterior, În repetate rânduri, dacă totul se petrecuse aievea sau dacă nu cumva mi-a jucat o festă sinistră cine știe ce atavism ori obsesie paranoidă rătăcită prin subconștientul meu. Nici acum nu accept de plano că unui singur om Îi poate fi rezervată măcar o dată - de două ori, cu atât mai puțin! - o vrăjitorie al cărei grad de probabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu cadavrul din dormitor. Crima nu se înscrie printre metodele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]