3,332 matches
-
azer, ci mai multor Hanate independente. Cauzele eșecului statului unitar Azerbaidjan și fărâmițării feudale au fost: În a doua jumătate a sec. XVIII, în Azerbaidjan nu există un centru economic unitar și regiunile aveau un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați în menținerea fărâmițării feudale și împiedicau prin orice mijloace unirea țării și crearea puterii centralizate. Istoria aproape a tuturor hanatelor din Azerbaidjan este plină de războaie neîntrerupte și
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
În a doua jumătate a sec. XVIII, în Azerbaidjan nu există un centru economic unitar și regiunile aveau un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați în menținerea fărâmițării feudale și împiedicau prin orice mijloace unirea țării și crearea puterii centralizate. Istoria aproape a tuturor hanatelor din Azerbaidjan este plină de războaie neîntrerupte și lovituri de palat. Cele mai puternice hanate erau Urmia, Șeki, Karabah, Quba, Hoy. "Perioada Hanatelor independente
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
Incidentele cu privire la spionaj sunt bine documentate de-a lungul istoriei. Egiptenii antici au avut un sistem bine dezvoltat pentru obținerea informațiilor, iar evreii au folosit și ei spioni. Mai recent spionii au jucat un rol important în Anglia elizabetană. Japonia feudala a folosit deseori ninja pentru a strânge informațiie. Multe metode moderne de spionaj au fost deja stabilite atunci. Războiul Rece a implicat spionaj intens între Statele Unite și aliații săi și Uniunea Sovietică și Republică Chină și aliații acestora, referitor mai
Spionaj () [Corola-website/Science/298651_a_299980]
-
și se termină cu o victorie clară a lui Ieyasu, care conduce o armată de 104 000 soldați. Ca rezultat, Ieyasu va avea acum puteri similare cu cele ale lui Toyotomi înainte de moarte, fiind practic șef peste toți daimyō-ii (domnitori feudali) din Japonia perioadei respective. Va controla și capitala Kyoto, și implicit activitatea împăratului. În 1603 își ia titlul de "Sei-i tai shōgun" („generalisim suprem pentru subjugarea barbarilor”) cu acordul împăratului "Go-Yōzei" (1571-1617), ceea ce însemna că atât el cât și
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci la
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Râu Bărbat, din Țara Hațegului. În secolele XIII-XV, procesul integrării Țării Hațegului în Regatul Ungariei se finalizează, iar puterea este exercitată în numele regelui de către castelanul de Hațeg, care câteodată a fost una și aceeași persoană cu vicevoievodul Transilvaniei . Cnezatele, formațiuni feudale timpurii, au funcționat în Țara Hațegului până în secolele XIII-XIV, când regiunea este integrată administrativ în Regatul Ungariei. Istoricul Radu Popa a identificat 11 „mari cnezate” hațegane , structuri teritoriale asemănate de autor cu „cnezatele de vale” maramureșene. Ținutul hațegan și-a
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Cetatea cruciată Belvoir este situată pe un deal al platoului Neftali, la 20 km sud de Marea Galileii și aproximativ 500 de metrii deasupra Văii Iordanului. Inițial stabilimentul a făcut parte din domeniul feudal al unui nobil francez numit Velos care trăia în Tiberias. În anul 1168 Velos vinde stabilimentul Ordinul Ioaniților care au construit ulterior un puternic castel cu ziduri concentrice. Cetatea de Belvoir servit ca un obstacol major al Regatului Cruciat împotriva
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
din acea direcție, și a preluat controlul asupra orașului. O mare parte din populație a fost ucisă, ceea ce motiva populația rămasă să se subordoneze monarhului polonez. În anii 1121-1122, Pomerania a devenit feudă poloneză; prințul Wartislaw I a jurat supunere feudală monarhului polonez și s-a angajat să plătească un tribut anual de 500 de mărci în argint, Poloniei. Wartislaw, i-a trimis, de asemenea, un ajutor militar la cererea lui Boleslav. În următorii ani, tributul a fost redus la 300
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
plecați în străinătate să deprindă arta tiparului după cum adeveresc documentele de epocă. Octoihul din 1510 este o lucrare deosebită ce aduce contribuții însemnate la istoria începutului tiparului românesc. Cu toate aceste frumoase jurăminte, relațiile dintre domn și puternica familie de feudali se înrăutățesc spre sfârșitul anului, aceștia din urmă trec Dunărea și solicită sprijinul armat lui Mehmed Beg, invocând o presupusă tentativă de arestare și executare a lui Neagoe. În ianuarie 1512, trupele otomane invadează Țara Românească îndreptându-se spre București
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
de la Afumați când i se întăresc mai multe moșii în urma unui proces, toate în județul Buzău, ce le-a moștenit de la socrul său Neagu Bragă (datorită acestuia mai apare în actele ulterioare ca Bragă voievod), boier cu un întins domeniu feudal. De altfel procesele pentru acaparea acestui domeniu al lui Neagu Bragă vor continua mult după moartea lui Vlad Vintilă voievod. Moartea subită a lui Vlad al VI-lea Înecatul a ridicat problema numirii unui nou domn. Este greu de precizat
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
a ridicat problema numirii unui nou domn. Este greu de precizat cum de a fost ales Vintilă portarul. Poate slăbirea poziției Craioveștilor și a boierior olteni prin succesivele execuții și expropieri din timpul domniei precedentului domnitor au condus la ridicarea feudalilor buzoieni care s-au și grăbit a ridica voievod din rândurile lor, poate și datorită faptului că Vintilă portarul ar putea fi fiu și nepot de voievozi uciși de Craiovești.
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
Racovița, aflată în imediata apropiere a intrării Oltului în defileul cu același nume din Carpații Meridionali ai României. Datorită poziției strategice în apărarea frontierelor Transilvaniei, toate localitățile cu populație majoritar românească din apropierea pasului Turnu Roșu au făcut parte din domeniul feudal al Tălmaciului, domeniu condus administrativ și juridic secole de-a rândul din cetatea Turnu Roșu (Porcești). Dovadă în acest sens sunt cetățile de la Lotrioara ("Lauterburg"), cetatea de la Avrig, fortificațiile medievale de la Boița și nu în ultimul rând cetatea Tălmaciului (denumită
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Sibiului, fiind înglobat la rândul său în 1453 în autoadministrarea sașilor din cele „Șapte Scaune”, urmată de „Universitatea Săsească” începând din 1486 și până în anul 1876. În perioada 1453 - 1700, Racovița este menționată în peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor, Sigismund și Ștefan Báthory, George Basta și alții. Așezarea ungurilor și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
asupra vieții social-politice a obștiilor libere țărănești. În dorința lor de a-și apăra noile cuceriri, regii unguri au început construirea unor cetăți în preajma noilor granițe, folosind mâna de lucru a localnicilor. Aceste cetăți aveau menirea de a susține dominația feudală, de a apăra și controla trecătorile din munți și de a constitui loc de refugiu, cel puțin pentru o parte din locuitorii satelor din jur, în vremuri de restriște. Cu toate că supușii domeniului Tălmaciului erau slujbași ai acestor cetăți și s-
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
sașilor din cele „Șapte scaune” cetățile Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu, cu condiția ca pe aceasta din urmă s-o dărâme iar pe celelalte să le întărească și să le apere. O dată cu cetățile au fost donate sașilor și satele domeniului feudal al Turnului Roșu printre care și jumătate din Racovița, cealaltă jumătate aparținând deja lui Simion Magnus. Scaunul filial al Tălmaciului a intrat de drept în posesia celor „7 juzi” în 2 martie 1453, dată după care sașii în dorința de
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
au prins a se deda la fel și fel de practici menite a-i îndepărta pe români de pe pământurile lor, excluzându-i din dregătorii, împiedicându-i să se stabilească în orașe și obligându-i din ce în ce mai mult la suportarea diferitelor sarcini feudale. Mai mult decât atât, baștinașilor li s-a interzis să fugă de pe „"Pământul Crăiesc"” în cel al comitatelor și de asemenea, să-și pască vitele pe pământurile sașilor. O dată cu apariția cetăților feudale de pe domeniul Tălmaciului, castelanii au obligat locuitorii să
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
obligându-i din ce în ce mai mult la suportarea diferitelor sarcini feudale. Mai mult decât atât, baștinașilor li s-a interzis să fugă de pe „"Pământul Crăiesc"” în cel al comitatelor și de asemenea, să-și pască vitele pe pământurile sașilor. O dată cu apariția cetăților feudale de pe domeniul Tălmaciului, castelanii au obligat locuitorii să le apere, împreună cu granițele țării în schimbul unor oarecare libertăți. Așa ajuns populația „"iobagiones castri"”(iobagi ai cetății) cu certe obligații militare, obligații regăsite de-a lungul timpurilor sub forma plăieșiei sau grăniceriei
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
că numai locuitorii din „partea scăunală” a satului au plătit dijme în valoare de 1300 florini, echivalentul a 130 boi sau a 1300 de oi. Cu excepția sezonului principalelor munci agricole, perioadă în care iobagii erau obligați să lucreze pe domeniul feudal atât timp cât era nevoie, în celelalte perioade ale anului ei "roboteau" la stăpâni o săptămână din trei. Iobagilor le mai erau „"rânduite"” și alte „slujbe” prestate cu brațele sau cu vitele, pentru diferitele nevoi ale domeniului ca: întreținerea și repararea cetăților
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
pădurit(tăiat lemne), ghindărit(hrănirea porcilor cu ghindă în păduri),etc., taxe a căror valoare s-a ridicat în anul 1719 la suma de 307 florini, iar în 1721 și 1741 la 151 florini. Nerespectarea riguroasă a tuturor acestor obligații feudale atrăgea după sine represiunea oficialităților, finalizată adeseori cu întemnițarea vinovaților în „"gaura"” de la Tălmaciu. Dacă se mai adaugă acestora și asuprirea exercitată asupra românilor de națiunile recepte ce formau „"Unio Trium Nationum"” se poate vedea o imagine de ansamblu a
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
întemnițarea vinovaților în „"gaura"” de la Tălmaciu. Dacă se mai adaugă acestora și asuprirea exercitată asupra românilor de națiunile recepte ce formau „"Unio Trium Nationum"” se poate vedea o imagine de ansamblu a condițiilor de viață ale populației transilvănene în orânduirea feudală, condiții pentru îmbunătățirea cărora a protestat cu energie, dar fără succes, episcopul unit Iocențiu Micu Klein în 1736. Din punct de vedere al componenței sociale, majoritatea locuitorilor satului erau "iobagi" ai Cetății Sibiului, sub jurisdicția primarului, la care aveau drept
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
satului apar și „"vagii"”, țărani pribegi care nu aveau locuințe statornice și deci, care se deplasau mereu pentru a-și câștiga cele necesare traiului. O categorie restrânsă de locuitori o formau "plăieșii", care erau încadrați în „"Corpul plăieșilor"”, veche instituție feudală creată pentru asigurarea granițelor țării. Aceștia patrulau pe potecile munților, împiedicând emigrările, zădărnicind contrabanda și asigurând un cordon sanitar în perioada deselor epidemii de ciumă și holeră. Tot acestor plăieși le revenea sarcina de a încasa veniturile munților. Plăieșii se
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
încasa veniturile munților. Plăieșii se recrutau din rândurile iobagilor și își păstrau portul lor național. Drept răsplată pentru serviciul prestat, ei nu numai că erau scoși din rândul iobagilor dar se bucurau și de anumite privilegii, fiind scutiți de sarcini feudale. În 1721, pe lângă scutirile obișnuite, plăieșului racovicean i se asigura și hrana zilnică. Pentru credința și statornicia lor dovedită în îndeplinirea pazei granițelor, plăieșii și-au dobândit încrederea stăpânirii astfel încât în anul 1667, principele Mihai Apafi I le-a încredințat
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
-lea, prestau serviciu, ca și ceilalți slujitori, în armată pe timp de război, în administrație în timp de pace, unii ajungând stegari sau chiar iuzbași. Pentru a trăi, foloseau pământ din moșiile domnești sau boierești, fiind obligați la toate prestațiile feudale, dar rămânând oameni liberi și scutiți de biruri. De aici o serie de nemulțumiri față de marii boieri și de unii domnitori, nemulțumiri care degenerau uneori în răscoale. Astfel, în 1623—1624 s-au ridicat împotriva domnitorului Alexandru Coconul călărașii din
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
profesorul”, „Elisei armeiul”, la 12 august „Codrea profesorul" (Ion Codru Drăgușanu). În localul Școlii Naționale s-a înființat un club revoluționar, unde Negulici sau comisarii țineau cuvântări înflăcărate, lămurind cetățenilor scopul și sensul revoluției, în semn de rupere cu trecutul feudal, Regulamentul Organic a fost ars în mijlocul orașului, în cadrul unei mari adunări. Ca în întreaga țară, în Prahova revoluția a dat mai multă claritate idealurilor naționale, în anii următori, mai ales după 1856, lupta pentru Unire a cuprins și aici cele
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
un zid oval în jurul ei, cu turnuri. Turnul-poartă, situat în sud-est, a fost ridicat din gresie, dar și-a mai pierdut din înălțimea originară o dată cu modificările de relief. Pe raza localității Ațel a fost descoperit un mare tezaur de monede feudale argintate ce cuprinde peste 4100 monede transilvănene, poloneze, ungurești și boemiene din secolele XVI - XVII. Pe teritoriul acestei localități, în diverse etape, s-au descoperit: Școala săsească datează din 1397, dar numele primului învățător se păstrază din 1462, din documentul
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]