5,111 matches
-
calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara aceea - Îl domina În toate privințele și se juca cu el cum s-ar fi jucat cu un pui de albatros. Dar ce putea face el În fața unei ființe pe care o Învățase cu numai două luni În urmă primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui mai mare ocean trebuiau să comploteze Împotriva lui cînd În sfîrșit reușise să-și construiască un refugiu În care se putea considera la adăpost de pînda oamenilor și a fiarelor. Poate că Încercau să-l convingă că Natura, Universul, Dumnezeu sau toți laolaltă se Împotriveau lui și tuturor lucrurilor lui, și că, dacă era nevoie ca Însuși centrul planetei să fie făcut bucăți numai pentru ca el să nu se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai degrabă cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce pricină ciudată, vechiul glas răgușit și autoritar părea să-i fi strigat, atunci cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În altă parte trebuia să facă dragoste cu Ojeda pentru prima oară. Acolo, În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În acel moment că era același glas care Îi poruncise să plece În călătorie Împreună cu contele de Rioseco sau, cu mult mai multă vreme În urmă, să facă dragoste cu vărul Roberto. Însă acum da, singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mînă de ajutor să mențină disciplina. Această disciplină era singurul lucru de care părea să-i pese, și se comporta ca o mașină de război ce rădea totul În calea ei, numai pentru a-și atinge obiectivele. Acei bărbați, acele fiare sau acele lucruri, pentru că lui oricum nu-i păsa de diferență, erau „ai lui” și nu aveau dreptul să existe decît dacă Îi erau lui de vreun folos. De asemenea, femeia pe care o ținea Închisă În peșteră era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreme să facă un pas greșit pentru a-i aplica Întreaga rigoare a „justiției” sale. De cînd dăduse prima lovitură În piatră, nu mai exista nici o șansă să Întoarcă timpul Înapoi, iar opțiunile lui se limitau la a sfîrși cu fiara sau a se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de proastă, Îi spuse. N-am de gînd să mă las surprinsă atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
minte să-i fie teamă de englezi. Toată teama ei se concentra asupra faptului că, peste numai două luni, trebuia să nască un copil În peștera aceea, fără alt ajutor În afara celui pe care i l-ar fi putut da fiara cu chip de om care-i stătea Înainte. De multă vreme nu mai ieșea din peșteră, nu numai pentru că abia mai Încăpea prin acea deschizătură, ci mai ales pentru că nu avea curaj să se cațăre pe peretele abrupt al falezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut pînă acum prin minte? Avem nevoie de cîini! - Nici măcar tu nu credeai În povestea asta, Îi aminti pilotul lui. Dar acum vezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cartof. - O să mor, suspină Ferreira abia auzit. Dar nu vreau să mor fiindcă știu că o să mă mănînci - lacrimile Îi curgeau lin pe obraji. Asta aștepți... Am văzut cum te uiți la mine și citesc asta În ochii tăi de fiară... O să mă mănînci... Știu că ești În stare s-o faci... Iguana Oberlus nu i-a dat răspuns și a continuat să vîslească, În timp ce Niña Carmen se ridica cu greu, sprijinindu-se În cot: - La asta te gîndești? Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că pentru mine nu există nimic formal cînd e vorba de zburat. O să fie ca între două fiare adevărate. O să ne arătăm colții și o să ne împărțim cerul!" Nici nu se mai îndoia că dorința sa ar putea fi nerealizabilă. De fapt, nici nu se putea altfel, tot ce-și dorise pînă atunci, realizase. Urmarea era logică. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar să se apropie iar și să-l întrebe "ce vreți să spuneți excelență?". De parcă ar fi simțit că se vorbește despre el, Balbo se schimbă la față, rigiditatea statuară se transformă într-un fel de încordare, o încordare de fiară la pîndă, și căută insistent cu privirea printre admiratori pentru a-i descoperi pe ei, cei doi necredincioși. Prințul nici nu se sinchisi, fie că era sigur că în tot zumzetul aceia nu va fi auzit, fie că-și închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată fiară, cu mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată fiară, cu mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de acesta, Coriolan Popa avea bani, avea clienți, avea datornici, totul în văzul lumii. Orice mișcare a sa apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ton de comandă, care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca statul să înțeleagă ceea ce bărbații adevărați au înțeles cu mult înainte prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv. Locotenentul Georgescu îi oferea, se pare, celălalt fir de care avea nevoie pentru a împleti ceva din toată afacerea asta. Basarab Cantacuzino voia să provoace, cum s-ar spune, revărsarea paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordinul de deschidere a focului, tot așa cum știa că batalionul de la Otopeni care a fost adus în acea dimineață anume ca să deschidă focul fusese ținut vreme de trei săptămîni într-un "regim special", o carantină care ar fi făcut o fiară din orice om, chiar și din cel mai cumsecade. Această "pregătire psihologică" eră dovada clară a premeditării, iar premeditarea putea ține cel mai mult de serviciile "murdare" și nu de un guvern. Cînd un guvern recurge la asemenea mijloace, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]