2,319 matches
-
The Dual Voice: Free Indirect Speech and Its Functioning in the Nineteenth-Century European Novel. Manchester: Manchester University Press. Pavel, Thomas. 1976. La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Paris: Klincksieck. . 1980. Narrative Domains. "Poetics Today" 1:105-14. [Pavel. 1992. Lumi ficționale. Trad. Maria Mociorniță. București: Minerva.] . 1985. The Poetics of Plot: The Case of English Renaissance Drama. Minneapolis: University of Minnesota Press. Piaget, Jean. 1970. Structuralism. Trad. Chaninah Maschler. New York: Basic Books. [Piaget. 1973. Structuralismul. Trad. Alexandru Gheorghe. București: Editura Științifică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
The Vampire pe o idee a lui Byron. Polidori va publica românul sau sub numele lui Byron, fără a-i cere consimțămîntul, fapt ce îl va înfuria nespus de mult pe Byron. În acest fel Byron devine involuntar "părintele" genului ficțional vampirist, care va culmina cu românul lui Bram Stoker Dracula (1897). ¶ Apare Christabel and Other Poems (inclusiv "Kubla Khan") de S.T. Coleridge. ¶ Apar The Prisoner of Chillon; Childe Harold (III); The Siege of Corinth și Parisina de Byron, care părăsește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bruște, tot la fel și impactul lor asupra personalității tinerilor au fost variate. Pe lângă ineditul constructelor puse la dispoziție și care, unele dintre ele - s-o spunem direct - „picau” pe un orizont de așteptare demult format, fiind tematizări ale imaginarului ficțional mai vechi sau mai nou (telefonul mobil, calculatorul, internetul, combinațiile media-digitale de tot felul etc.), acestea impun noi reprezentări sau ritmicități interne, noi modalități de raportare la cunoaștere, la sine și la alții. Gradul de absorbție a acestora În cazul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
copii a ajuns la 40% din aceste grupe de vârstă, din cauza sedentarismului (favorizat atât de televiziune, cât și de calculator), a publicității la produse alimentare (mai ales dulciuri, sucuri, fast food etc.) care sunt „obezogene”; industria cinematografului de la Hollywood „ucide” (ficțional) 1.000 de persoane pe zi; copilul tipic american asistă în timpul vieții lui la 8.000 de crime și 100.000 de acte de violență televizate (Asociația Americană de Psihologie, 1993); preșcolarii au dificultăți în separarea lumii reale de cea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune sunt periculoase prin incapacitatea copiilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama până la anulare elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două abdicări textuale și discursive: 1. Preluarea într-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în amalgamarea până la anulare a elementelor specifice traumei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se impune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
noastre împărtășesc ideea că televiziunea însăși a devenit o comunicare mediatică intrinsec violentă. Dar cea mai serioasă dificultate metodologică ridicată de evaluarea și clasificarea conținuturilor și imaginilor violente este legată de confuzia dintre „imaginile violenței” (violența zisă „reală”, dar și „ficțională”) și imaginile ele însele violente. În studiile noastre estimăm că nu putem defini și caracteriza toate imaginile violenței ca fiind în mod necesar violente. Din aceste considerații conceptuale au derivat, pentru cercetare, două prescripții metodologice: 1. Durata expunerii la TV
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în mediul liceenilor adolescenți din București (cf. figura 1) situează pe primul plan al reacțiilor acestora la violența mediatică starea de indiferență, ceea ce poate semnifica mai multe stări reactive: elevii-telespectatori nu sunt emoționați de aceste scene fiind conștienți de caracterul ficțional (filme, seriale, telefilme) al imaginilor; nu aprobă, dar nici nu dezaprobă prezența spectacolului violent în programele TV; dar și presupoziția că ei devin insensibili la violență (cercetări mai aprofundate ar putea aduce precizări și în această chestiune). Figura 1. Cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Televiziunile din România - mari furnizori de violență Comparație România, SUA, Canada, Franța (conform studiului realizat în iulie-august și octombrie-noiembrie 2004, prin contract cu CNA de către Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare) Prezentarea violenței, cel puțin la nivel ficțional, situează canalele TV din țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cu cele americane. Este relevantă în acest sens comparația dintre programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și concluzii ale cercetării noastre În luna noiembrie s-a remarcat o tendință de reducere a violenței în programele televiziunilor, comparativ cu luna august, 2004. Astfel, violența totală a scăzut cu 35%, violența reală a scăzut cu 27%, iar violența ficțională a scăzut cu 43%. În medie, frecvența scenelor de violență per canal a scăzut de la 85 (vara) la 46 (toamna). Violența reală - Național TV a difuzat, atât în perioada de vară, cât și în cea de toamnă, cel mai mare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
59% - vara; 40,5% - toamna). - Cea mai constantă evoluție este în cazul TVR 2, care, în ambele perioade, a difuzat 39% știri violente. EMBED Excel.Chart.8 \s Graficul 1. Comparația ponderilor frecvenței, între canale Sursa: Drăgan, Ștefănescu, 2004. Violența Ficțională: Tendințe de creștere: TVR 2, PRO TV, Antena 1 și B1TV și tendințe de scădere: TVR1, Național TV, Prima TV, Acasă TV. EMBED MSGraph.Chart.8 \s Graficul 2. Ponderea duratei violenței ficționale Sursa: Drăgan, Ștefănescu, 2004. Corelarea canalului cu violență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
frecvenței, între canale Sursa: Drăgan, Ștefănescu, 2004. Violența Ficțională: Tendințe de creștere: TVR 2, PRO TV, Antena 1 și B1TV și tendințe de scădere: TVR1, Național TV, Prima TV, Acasă TV. EMBED MSGraph.Chart.8 \s Graficul 2. Ponderea duratei violenței ficționale Sursa: Drăgan, Ștefănescu, 2004. Corelarea canalului cu violență maximă cu perioada de timp de emisie: Graficul 3. Frecvența scenelor de violență pe intervale orare Sursa: Drăgan, Ștefănescu, 2004. Televizionarea și Lectura: Cum variază numărul celor care nu citesc cu consumul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pentru duritate decât pentru inteligență, sensibilitate și umor. Asemenea serialelor de acțiune și thrillerelor și desenele animate violente transmit disimulat un mesaj periculos și dezinhibant: violența nu este oribilă și nimeni nu este rănit sau ucis cu adevărat. Iar de la ficțional la real nu e decât un pas, trecerea la real fiind ca și insesizabilă pentru copil. Video-copiii sau generația televizuală Chiar dacă anchetele asupra „Comportamentelor de consum de programe audiovizuale ale elevilor” (7-10 ani; 11-14 ani și 15-18 ani), realizate prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de către 43-44% dintre elevii fiecărei grupe de vârstă prea multă și către 33-45% ca fiind câtă trebuie. Doar între 9-12% dintre elevi consideră că violența din filme este prea puțină. Procentul de circa 44% reprezentând elevii care apreciază că violența ficțională din filme este prea multă reprezintă un semnal pozitiv în raport cu conștientizarea efectelor negative ale acesteia, chiar dacă această opinie ar putea să fie influențată de atitudinea populației mature, reflectată adesea în mass-media, inclusiv prin contribuția CNA (vezi graficul 21). Graficul 21
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
transformat într-un erou-model, efectele negative pot apărea. Este importantă și prezentarea sau nu a consecințelor pentru victimă și/sau pentru agresor (regrete, [auto]pedepsire etc.): absența consecințelor poate avea un impact negativ asupra telespectatorilor. Nu trebuie omis nici caracterul ficțional sau nonficțional al programelor TV: cu cât programele TV sunt mai accentuat realiste, potențialul periculos al violenței TV se mărește și el. Impactul violenței TV depinde însă și de profilul publicului: de caracteristicile psihologice ale indivizilor (instabilitate psihică, predispoziții violente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și de interes pentru sociologie, dar și pentru publicul mai larg preocupat de problema violenței televizuale în general. Subiect de interes public și științific, violența televizuală este problema principală pe care o ridică mass-media audiovizuale, cel puțin în partea lor ficțională. Astfel, fie că este vorba despre violență fizică, despre violență verbală sau psihologică, conținutul de violență a unui program face obiectul discuțiilor atât în mediul academic, cât și în societatea civilă și, nu mai puțin, chiar în discuțiile cotidiene. Care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
o dorință de dominare și de deconstrucție, vizează să aducă atingere umanității omului” (Kriegel, 2003, p. 11). Ca o primă tipologie folosită în cadrul acestor studii, s-a împărțit între violența reală (cea din știri, reportaje, anchete, talk-show-uri etc.) și violența ficțională (cea din filme artistice, seriale, telenovele, sit-com-uri și, în general, toate acele emisiuni de divertisment care aveau la baza realizării lor un scenariu), în funcție de tipul de emisiune analizat. Fiecare dintre aceste două tipuri, a fost la rândul său împărțită în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
realizării lor un scenariu), în funcție de tipul de emisiune analizat. Fiecare dintre aceste două tipuri, a fost la rândul său împărțită în violență fizică, verbală, psihologică, economică și sexuală, în funcție de natura actului de violență prezentat. Violența din desenele animate este violență ficțională. Dată fiind adresabilitatea acestui gen televizual, violența sexuală a fost slab sau deloc reprezentată, dar, pentru a putea face comparații între violența ficțională din filme și seriale și cea din desenele animate s-a preferat păstrarea în grila de analiză
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
verbală, psihologică, economică și sexuală, în funcție de natura actului de violență prezentat. Violența din desenele animate este violență ficțională. Dată fiind adresabilitatea acestui gen televizual, violența sexuală a fost slab sau deloc reprezentată, dar, pentru a putea face comparații între violența ficțională din filme și seriale și cea din desenele animate s-a preferat păstrarea în grila de analiză și a acestui tip specific de violență. Al doilea set de date, deși stricto senso cules pe parcursul a două cercetări, este totuși un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cazul, existând acordul părinților). Rezultatele cercetării Evaluarea violența din desenele animate Frecvența și durata scenelor de violență Pentru o primă viziune asupra violenței din desenele animate, un fel de punere în contextul audiovizualului românesc a desenelor animate, vom compara violența ficțională transmisă de canalele generaliste și violența ficțională difuzată de canalele pentru copii în cadrul emisiunilor de desene animate. Astfel, rezultatele cercetării ne arată că într-o oră de film, un telespectator vede, în medie 12,24 secvențe de violență, ceea ce revine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violența din desenele animate Frecvența și durata scenelor de violență Pentru o primă viziune asupra violenței din desenele animate, un fel de punere în contextul audiovizualului românesc a desenelor animate, vom compara violența ficțională transmisă de canalele generaliste și violența ficțională difuzată de canalele pentru copii în cadrul emisiunilor de desene animate. Astfel, rezultatele cercetării ne arată că într-o oră de film, un telespectator vede, în medie 12,24 secvențe de violență, ceea ce revine la a spune că, la fiecare 5
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
primul. Figura 8. Analiza comparativă a celor două canale din punctul de vedere al tipurilor de violență prezentate pe întreaga perioadă analizată () Sursa: Cercetarea CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2004. Corelarea indicatorilor violenței cu anumite variabile Analiza violenței televizuale de tip ficțional cuprinde, în general, corelația indicatorilor clasici ai violenței (durată, frecvență, pondere) cu variabila numită „gen televizual”. Aceasta deoarece, dacă în unele genuri (precum filmul de acțiune, filmul polițist, thriller etc.) așteptările consumatorilor cu privire la conținutul de violență sunt mari și deci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
se poate spune că există o pregătire psihologică din partea receptorului pentru violența ce va urma, în cazul altor genuri aceste așteptări sunt minime, violența din respectiva emisiune luând telespectatorul pe nepregătite. Așa se explică necesitatea acestei corelații în analizele violenței ficționale. Extinderea acestei corelații la analiza violenței din desene animate s-a impus odată cu trecerea de la desenul animat care se centra pe gaguri, la un desen animat complex, asemănător, de multe ori, în ceea ce privește firul narativ, intriga etc., cu filmele artistice și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de violență la nivel general (în „desene animate”), ci și distribuția acesteia pe diferite tipuri/genuri de desene. Grila folosită în analiza acestui item a fost o îmbinare de teoretic cu empiric, încercându-se ca genurile clasice/uzuale de emisiuni ficționale să fie adaptate la desene animate. S-a ajuns la următoarea grilă: gen sit-com, „drum inițiatic”, aventură, de dragoste, extra-toon (desen scurt, fără fir narativ, bazat, în general, pe gaguri), memorialistic, istoric/legendar, informativ/educativ, altul (care?). În programele difuzate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]