2,029 matches
-
fi. Tocmai de aceea singurele momente de beatitudine care apar sunt cele în care baia de sânge a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu acceptă însă poeta e regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu se află doar în lume, ci și în sine: „neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Fotiade, Arta ficțiunii biografice, VR, 1990, 1; Florin Manolescu, Aventura rescrierii, LCF, 1990, 22; Bucur Demetrian, Descrierea operei, R, 1990, 6; Ioan Holban, Să nu mai scrii? Ce e de făcut?, CRC, 1990, 38; Mircea Țicudean, Ieșind din garsoniera de fildeș, APF, 1991, 6; Cornel Ungureanu, „Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea”, O, 1995, 11; Alex. Ștefănescu, Mircea Mihăieș, eseist român, RL, 1995, 43; Ioana Pârvulescu, Cei care scriu jurnale, RL, 1995, 44; Daniel Ilea, Imaturitatea matură și maturitatea imatură, LCF
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
oricând să trădeze pentru a-și urma Înainte de toate propriile interese. Privit mai de aproape, dezacordul care-i opune pe Lenin și Bogdanov pare de neînțeles: dincolo de refuzul esteticii „burgheze” (artă individualista, arta pentru artă și izolarea În turnul de fildeș), proletcultismul nu este În măsură să propună o estetică alternativă decât valorificarea conținutului În detrimentul formei (Mele, 1989, pp. 54-55). Cele două tabere se acuzau reciproc de elitism sau de intelectualism. Proiectul de autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
iar Ion G. Popescu îi consacră un medalion lui C. Stere. Percutante, scrise cu spirit critic și chiar polemic, sunt editorialele cultural-literare ale lui Vladimir Cristescu și ale lui Virgil Treboniu, primul cerând scriitorilor „să nege complet valoarea turnului de fildeș” (Scriitorul activ), iar al doilea respingând exhibiționismul poetic (Expoziția de poezie) și politizarea poeziei (Poeme pentru propagandă). De o deosebită virulență polemică este, de asemenea, Scrisoare deschisă către Aron Cotruș, text al lui Matei Socor, unde i se reproșează poetului
ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]
-
presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele tăcute ale
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
realizează emisiuni de televiziune pe teme politice și economice. Apropiat, prin livresc, de atmosfera postmodernă, Ș. rămâne alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante, un spațiu liric „etanș” prin rezistența la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte ale vieții. Dacă sămănătorismul, poporanismul, „naționalismul” îl indispun, nici extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K. nu pregetă să le încondeieze acid. Firea lui meridională, robustă în
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
îl prezintă tălmăcirea, în 1997, a romanului Casa Pușkin de Andrei Bitov, editat mai întâi în Occident în 1978, care urmărește destinul unor generații de intelectuali umaniști de origine nobilă confruntați cu vicisitudinile istoriei, protagonistul refugiindu-se în „turnul de fildeș” al renumitului institut și muzeu. Ambivalența situațiilor, limbajul aluziv incluzând citate literare, reflecții, jocuri de cuvinte, caracterul deschis al narațiunii constituie dificultăți notabile pentru un traducător. S. a mai tălmăcit, din franceză, romanul lui Georges Bataille Albastrul cerului (1996), precum și
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
de la moartea sa», spune Sir Lepel Griffin În cartea sa despre Ranjit Singh, «numele său e Încă unul obișnuit În provincie, portretul său e Încă păstrat În palate și În locuințe. E un subiect favorit pentru artiștii care lucrează cu fildeșul, la Amritsar și Delhi.» Îmi amintesc cu ce respect și devoțiune, pe când eram copil, obișnuiam să ne minunăm de portretul său, ridicat pe un frumos postament negru, urmat de un slujitor pedestru care ținea umbrela regală deasupra capului maharajahului. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care dau curs, chiar din septembrie 1944, epurărilor, angajându-se să promoveze tipul scriitorului-luptător social. Câteva capitole prezintă campaniile care au jalonat în această perioadă drumul literaturii spre condiția de instrument al propagandei: promovarea „culturii de masă”, stigmatizarea „turnului de fildeș”, adoptarea modelului literar sovietic, discreditarea modernismului, „lichidarea rămășițelor dușmănoase”, contestarea „crizismului”, abolirea „decadentismului” și cosmopolitismului - etape în acțiunea de „arestare a cărților și ideilor”, de „revizuire a patrimoniului”. Combatanți în această ofensivă maculată de „umbre, pete și noroi” sunt, lângă
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
pe rând, rubricile „Literatura-Arta”, „Cultura”, „Cultura poporului”. Aici pot fi găsite articole nesemnate, precum Romanul sovietic, în care se admite, cu citate din Lenin, doctrina realismului socialist, ori de genul celui semnat de Cicerone Theodorescu și intitulat De la „turnul de fildeș” la „atelierul scriitorului”. Totuși, asemenea intervenții sau atitudinile programatice de pe aceeași poziție nu dețin întru totul întâietatea. T.p. publică și multe texte de calitate: poeme de Magda Isanos (Aștept anul unu, Munții lumii, pe inima mea, Aceste mâini, Haitele galbene
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
versuri libere cu funcții descriptive, analoage acelora din poemele lui Adrian Maniu: „...Târau în urma lor iepuri cenușii, mărunți, mirosind a lapte de măr,/ dar sfârtecați de răni cumplite,/ cerbi cu carnea domesticită/ din care sălbăticia s-a scurs,/ ciute de fildeș topit/ și iarăși iepuri, sticlind de spaimă”. În alexandrini, stihuri de factură eminesciană sau argheziană își unesc timbrul propriu cu cel pillatian: „Vezi, dincolo de focuri, un drum cotit te-așteaptă,/ treci printre ramii toamnei. Plini de rugină ramii-s/ și
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
producțiile din timpul disidenței și după exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Turnul de fildeș (2003). A alcătuit antologii și a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Panait Istrati, N. Iorga și Ion Vinea. Este și autor al unui volum de comentarii despre conflictul din
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Extaze, București, 1983; Vânătoare de vrăjitori, București, 1986; Brocarturi și pănură, Cluj-Napoca, 1988; Corinda, București, 1988; Das Testament des lezten Grafen, Hildesheim-Zürich- New York, 1988; Pod în Balcani, Chișinău, 1999; Ca o rană cunoașterea, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 2001; Turnul de fildeș, București, 2003. Ediții, antologii: Ion Agârbiceanu, Fefeleaga, postfața edit., București, 1971; Ion Vinea, Opere, I-V, introd. edit., Cluj, 1971-1978 (în colaborare cu Gheorghe Sprințeroiu); Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea Veche, postfața edit., București, 1972. Traduceri: Cântece de la izvorul
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
a hotărî, a decide ceea ce ține și de viața să școlară sau de altă factură. Eșecul sau nereușita înseamnă o încercare greșită, nu reprezintă ireversibilul ! Putem vorbi de părinți excesiv de protectori (încearcă să-și păstreze copilul într-un “turn de fildeș”, ferindu-l de tot ce e greu) și de opusul acestora, părinți foarte severi (cred că dificultățile pentru copil sunt benefice, îl călesc), ideală ar fi ipostaza echilibrată, când părinții își înțeleg copiii, sunt alături de ei în orice situație. În
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
artefactele realizate pe materii dure animale, așezarea de la Poiana Cireșului - Piatră Neamț este fără îndoială cea mai importantă din România, atât prin numărul, cât și prin varietatea acestora, în special în Epigravetianul ÎI. Armele sunt reprezentate prin trei vârfuri din fildeș și unul din corn, uneltele constau din mai multe dăltițe. Elementele de podoaba sunt destul de variate, ca de exemplu: dinte de cerb, perforat, canin de lup, perforat, iar în categoria materialelor indeterminabile sunt incluse două diafize cu incizii, un fragment
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu pare a fi opera unui artizan abil. Probabil că a fost realizată pentru utilizarea
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
a corpului au fost interpretate ca reprezentând brațul și sânul stâng. Laba piciorului nu este figurată, însă picioarele sunt separate unul de altul, desenând un fus (C. Neugebauer-Maresch, 1995). Recent, în 2008, a fost descoperită o nouă figurină feminină din fildeș, în situl de la Hohle Fels (Germania). Ea se apropie mult de statuetele, mai recente, gravettiene, prin exagerarea și detalierea elementelor sexuale. Însă, fapt cu totul excepțional, pe suprafața sa apar o serie de incizii orizontale care, prin dispunere, sugerează un
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sunt neglijate sau atrofiate; aceste caracteristici se conjugă pentru a determina construcția rombică și izometrică specifică statuetelor feminine. Una din cele mai vestite statuete care, de altfel, se înscrie perfect în canoanele descrise anterior, este cea de la Lespugne. Realizată în fildeș, prezintă următoarele trăsături: capul mic, de forma unui oval regulat, nu are nici o linie a feței figurată, coafura este reprezentată prin linii gravate, aproape paralele, gâtul delicat este bine detașat de torace, acesta din urmă fiind plat, cu sâni atașați
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
probabil, fixării unor podoabe. Aceleași detalii se regăsesc pe un cap spart, descoperit izolat (J. Jelinek, 1988). Mici figurine feminine (fig. 6), de-a dreptul miniaturale, fasonate, în serie, după un model stilistic schematic. Materia primă este cu totul alta: fildeșul. O primă reprezentare are partea superioară a corpului redusă la un baston cu baza bifurcată, reprezentând picioarele. Sexul este marcat printr-o incizie. Un obiect asemănător provine de la Predmosti. O a doua figurină constă într-o baghetă decorată cu incizii
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
reprezentând picioarele. Sexul este marcat printr-o incizie. Un obiect asemănător provine de la Predmosti. O a doua figurină constă într-o baghetă decorată cu incizii paralele, posedând o pereche de sâni. Aceste piese sunt însoțite de cincisprezece obiecte sculptate în fildeș, utilizate ca mici elemente de colier, cu un decor gravat în același stil, ca și figura precedentă. Ele au forma a doi sâni, completați de un mic peduncul alungit și perforat, care poate reprezenta bustul personajului (J. Jelinek, 1988). Un
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de patologia facială a craniului feminin, provenind dintr-un mormânt din același sit. Situl de la Pavlov a furnizat două tipuri de reprezentări umane: capete stilizate într-o formă biconică sau „de ciupercă”, pe care le găsim prelucrate în lut și fildeș (1 caz) și figurine care poartă centuri sau cordoane, în diverse părți ale corpului, sub forma unui decor geometric, asemănător celui figurat pe diademele din fildeș (J. Svoboda, 1997). O reprezentare feminină deosebit de interesantă este și cea de la Petrkovice (fig
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
o formă biconică sau „de ciupercă”, pe care le găsim prelucrate în lut și fildeș (1 caz) și figurine care poartă centuri sau cordoane, în diverse părți ale corpului, sub forma unui decor geometric, asemănător celui figurat pe diademele din fildeș (J. Svoboda, 1997). O reprezentare feminină deosebit de interesantă este și cea de la Petrkovice (fig. 8a): un tors feminin (4,6 cm), în hematit, ce pare a fi opera unui sculptor modern, cubist. Statueta reprezintă, fără îndoială, o tânără fată, ale
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]