610 matches
-
(în ebraică: גָּלְיָת; arabă: جالوت, Ǧălūt), cunoscut și ca din Gat (unul din cele cinci state oraș ale filistenilor), a fost un războinic filistean uriaș, faimos pentru lupta sa contra tânărului David, viitorul rege al lui Israel. Lupta dintre ei este descrisă în Biblia ebraică (Vechiul Testament) și, mai pe scurt, în Coran. Tradițiile post-clasice evreiești au subliniat statutul lui
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
(în ebraică: גָּלְיָת; arabă: جالوت, Ǧălūt), cunoscut și ca din Gat (unul din cele cinci state oraș ale filistenilor), a fost un războinic filistean uriaș, faimos pentru lupta sa contra tânărului David, viitorul rege al lui Israel. Lupta dintre ei este descrisă în Biblia ebraică (Vechiul Testament) și, mai pe scurt, în Coran. Tradițiile post-clasice evreiești au subliniat statutul lui Goliat ca reprezentant al păgânismului
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
David, campion al Dumnezeului lui Israel. Tradiția creștină a văzut în lupta lui David cu Goliat lupta Bisericii împotriva lui Satan. În capitolul 1 Samuel, 17 din Biblie este descrisă lupta dintre Goliat și David din timpul războiului evreilor cu filistenii. stând la început pe două dealuri opuse. “Pregătirile de război” constau în incitări verbale, după care cei doi conducători ai grupurilor rivale se întâlneau, întărâtați, la mijlocul distanței dintre dealuri, mergând lent unul spre celălalt. Conform legendei, David l-ar fi
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
biblică Ekron , în versiunea lor „Accaron”, Când și-au dat seama de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era filistean, acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
distincte de păianjeni; păianjeni au fost numiți ἀράχνη (arachne), în timp ce au fost solifugele - φάλαγξ (falanga). Eronat, acestea sunt menționate, împreună cu scorpioni, că sunt responsabile pentru abandonarea țării Aethiopoia. Anton august Heinrich Lichtenstein a presupus în 1797 ca șoarecii care urmăreau filistenii, descriși în Vechiul Testament erau solifugele. În timpul Primului Război Mondial, soldații din trupele staționate în Abukir, Egipt organizau lupte între diferite solifuge, cu scopul de a face pariuri. În mod similar, trupele britanice staționate în Libia, în al Doilea Război Mondial organizau lupte
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
si a fost rănit în luptele din deșertul Negev în zilele Războiului de independență al Israelului. După încheierea războiului a relatat experiență să de război în cărțile "" Pe câmpurile țării Peleshet - 1948"" (Peleshet fiind numele biblic al teritoriului locuit de filistenii antici, de unde și numele elen și latin de Palaestina) și "A doua față a monedei". În anul 1950, cu banii de despăgubiri primiți, ca invalid de război, de la Departamentul de reabilitare al Ministerului Apărării, precum și cu drepturile asupra cărții „Pe
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
putut fi palatul guvernatorului egiptean. La fața locului s-au găsit câteva suluri scrise în cuneiforme, dicționare de akkadiană și sumeriană. În epoca fierului au avut loc aici confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
au găsit câteva suluri scrise în cuneiforme, dicționare de akkadiană și sumeriană. În epoca fierului au avut loc aici confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație din Egiptul antic de la inceputul mileniului II î.e.n. El este citat pe lista
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului 930, regatul ebraic, ale cărui figuri fondatoare intrate în legendă, au fost Saul (Shaul), David și Solomon (Shlomó), s-a despărțit între
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și Ben Hadad al II-lea al Damascului a reușit să respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv Egiptul antic vecin, orașele-state canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de la Djahy împotriva popoarelor mării, regatul egiptean a intrat în colaps. Potrivit tradiției religioase antice a Bibliei, țara (atunci numită Canaan) a fost promisă de către Dumnezeu poporului evreu cunoscut in antichitate și ca israelit sau iudeu, ca o moștenire eternă. Filistenii au sosit în zonă ca o parte a Popoarelor mării, au dominat o vreme zona de coastă și cu timpul s-au amestecat cu populația locală. Regatul ebraic unitar al Israelului, despre care povestește tradiția biblică a evreilor, a fost
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de „regele Yafiya”, Iosua 10, 3) este menționată în cartea Iosua,10,31-34, dar nu s-au găsit până acum în acest loc obiecte de lut israelite. În aceeași perioadă au sosit în regiune și așa numitele Popoarele mării, inclusiv filisteni, dar nici de la ei nu s-au găsit la fața locului vestigii caracteristice. De aceea nu se știe încă cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului evreiesc antic. În această perioadă cetatea avea însemnătate din pricina poziției ei geografice, la granița regatului cu ținuturile controlate de filisteni. Lahish este menționat printre orașele întărite de regele Iudeei, Roboam (Rehav'am) (Cartea Cronici, 11, 9). Cetatea avea o mare casă a porții, asemănătoare cu cea a cetăților Hatzor, Meghido și Ghezer, si un palat de mari dimensiuni. În situl
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Dumnezeu pentru Israel sub îndrumarea profeților. sau 1 Samuel începe cu o descriere a nașterii profetului Samuel și a modului în care Dumnezeu l-a ales pe el pe când era un băiat. Urmează povestea Chivotului care prezintă oprimarea Israelului de către filisteni și ungerea de către Samuel a lui Saul ca primul împărat al lui Israel. Dar Saul se dovedește nedemn și alegerea lui Dumnezeu este David, care-i învinge pe dușmanii Israelului și aduce Chivotul la Ierusalim. Dumnezeu îi promite apoi lui
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
săi, din lăcomie, a darurilor Domnului și pentru desfrânarea lor, dar și pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceștia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat chivotul Domnului. Locul lui este luat de Samuel, fiul credincioasei Ana și a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
i-a oprit pe aceștia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat chivotul Domnului. Locul lui este luat de Samuel, fiul credincioasei Ana și a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la sfârșitul vieții sale”, Samuel își conduce cu credință și dreptate poporul, reușind chiar să-l convingă
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la sfârșitul vieții sale”, Samuel își conduce cu credință și dreptate poporul, reușind chiar să-l convingă să scoată din mijlocul lui idolii și să slujească numai Domnului și respinge atacurile filistenilor. Spre sfârșitul vieții, acesta îi pune pe fiii săi să judece peste Israel, dar aceștia nu calcă „pe urmele sale”, ci se dedau la lăcomie, iau mită și calcă dreptatea, așa că bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel întronarea unui
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
unge pe Saul împărat, ""tânăr și frumos, mai frumos decât oricare dintre copiii lui Israel"", care îi ""întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus"" și care a domnit doi ani peste Israel. El a repurtat unele victorii contra filistenilor, amaleciților, moabiților, edomiților, dar a și păcătuit împotriva Domnului prin aducerea unei jertfe în locul lui Samuel, care întârzia să apară înaintea unei lupte, precum și prin cruțarea lui Agag, împăratul amaleciților, și a celei mai bune părți din pradă, de teama
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
ușurat prin îndepărtarea temporară a duhului celui rău trimis peste el. Lui Saul îi place acest tânăr cântăreț care vorbea bine și, pentru că era și un războinic, om „tare și voinic”, îl face purtătorul lui de arme. Când Goliat, un filistean uriaș care ocărește pe Israel și pe Dumnezeul lor și care-i provoacă să tranșeze lupta trimițând un războinic să lupte cu el, David, motivat și de marea recompensă, se prezintă la Saul, și, spunându-i că el obișnuia să
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
el, David, motivat și de marea recompensă, se prezintă la Saul, și, spunându-i că el obișnuia să omoare leii și urșii care-i atacau oile, cere să fie lăsat să lupte. Saul acceptă și David îl doboară pe uriașul filistean trăgându-i cu praștia în frunte și apoi îl ucide. Saul îl pune pe David mai mare peste oștile sale, dar, speriat de popularitatea pe care o căpătase acesta (vizibilă și din cântarea de biruință a femeilor) începe să-l
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]