51,126 matches
-
vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și complacere într-un mediu sordid, o generație fără vlagă, fără repere, cu un prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu se vrea acel tip de proză la finalul căruia nu rămâi cu nimic, acest nimic intenționând să fie tocmai Sensul lui. Nu e prea comod? Prea... degeaba? Moartea din final nu are nici o consistență și se potrivește în narațiune ca nuca în perete. Nu știu dacă convențională sau
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu se vrea acel tip de proză la finalul căruia nu rămâi cu nimic, acest nimic intenționând să fie tocmai Sensul lui. Nu e prea comod? Prea... degeaba? Moartea din final nu are nici o consistență și se potrivește în narațiune ca nuca în perete. Nu știu dacă convențională sau pe bune, dar prefața lui Andrei Bodiu este suspect de entuziastă pentru foarte puținele și �subțirelele" lucruri pe care le spune. Andrei
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
în economia cărții), veșnicul balans � în maniera Umberto Eco - între un factual aflat la limita romanului polițist și spiritual, trimiterile livrești și reflecțiile filozofice, însemnările eseistice, pot deruta cititorul indicîndu-i piste false de lectură. E drept, în buna tradiție modernă, finalul dă un sens unitar întregii structuri arborescente a romanului și restabilește coerența liniilor de legătură dintre personaje, care, la un moment dat, deveniseră imposibil de sesizat. De altfel, ultimele capitole, cele legate de presupusa infidelitate a Barbarei și revelațiile lui
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
toate pățaniile în care Quentin stă lipit de Ruby ca marca de scrisoare și din prea multă bunăvoință îi încurcă toate socotelile. Iar Ruby nu știe cum să se scape de această prietenie cu de-a sila, pe care, în final, evident, o va accepta ca un semn al umanizării sale. Pe scurt, relația dintre Ruby și Quentin nu se pune în termeni de superioritate sau de depedență a unuia dintre ei. Este vorba mai degrabă despre o nonrelație pentru că cei
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
de data asta actorului i se schimbă amploaul: în La Chčvre și în Les Fugitifs, Depardieu era pe postul mai puțin interesant și mai monocord al durului. Acum, în chip de tembel binevoitor, este pur și simplu seducător. Iar în final, ai satisfacția că personajul lui este învingătorul: cuplul se află într-o situație mai imposibilă ca oricînd, dar el și-a cîștigat un prieten. Soluție tipic veberiană.
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
ținute la Galeriile Galateca, în tradiția junimisto-interbelică pe tema generală "Europa și România, probleme identitare". De data aceasta conferința a fost susținută de Dl. Mircea Martin, iar replicile au fost date de Dl. Mihai Șora și Dl. Patapievici. Cităm, din finalul replicii lui Mihai Șora: Sîntem noi, românii, cu adevărat dispuși să aliniem acest nivel subiacent - al inconturnabilelor condiții de start ale creativității - la nivelul de sol ferm caracteristic societăților europene civilizate ? Nu știu de ce, dar îmi vine să închei precum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
puțin înflorat este de notat în aceste din urmă opere în proză ale lui Vinea. Am fi așteptat mai mult de la portretul sculptorului Gorjan, nume de împrumut pentru Brâncuși, pe care eroul romanului îl întîlnește la Paris, Și, din nou, finalul este unul de foileton, cu un duel care duce la moartea adversarului, încercînd să anime un roman trenant și plictisitor. (fragment din Istoria critică a literaturii române)
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
îmbibă pagina cum îmbibă uleiul țesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deși o perversă îndecizie leagă fatal scrisul de viață: "Ce-ți place mai mult: să trăiești sau să povestești ce ai trăit?". Finalul e imprevizibil, trist și, ca orice final, nedrept și de neînțeles, încheind brusc, precum un implacabil punct, o poveste de dragoste de care te atașezi, cu toate că nu ajungi să afli prea multe despre cei doi rămași până la capăt ascunși sub
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deși o perversă îndecizie leagă fatal scrisul de viață: "Ce-ți place mai mult: să trăiești sau să povestești ce ai trăit?". Finalul e imprevizibil, trist și, ca orice final, nedrept și de neînțeles, încheind brusc, precum un implacabil punct, o poveste de dragoste de care te atașezi, cu toate că nu ajungi să afli prea multe despre cei doi rămași până la capăt ascunși sub un văl de discreție. Versurile - să le
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
implicare și prin dăruire. Recunosc că nu mă atrage ideea de a găsi neapărat neajunsurile acestei poezii. Cartea m-a furat și m-a emoționat (mai ales că sunt un fanatic al Cântării Cântărilor) destul cât să mă trezesc la final că nu am prea făcut notițe de lectură. Dacă o găsiți prin librării, încercați această carte acasă!
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
jenate ale unora, tăcerile încăpățânate ale altora; prea târziu, lasă-te păgubașă, nu mai merită osteneală. Ce spui tu au spus alții, mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne mai departe
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
vieții și din manuscrise, cu note și comentarii restrânse, fără variante, 1000 p.; volumul are la început o cronologie riguroasă a vieții lui Eminescu, o listă a manuscriselor de la B.A.R. și o lămuritoare notă asupra ediției, iar în final indici alfabetici ai poeziilor; II. Proză. Teatru. Literatură populară, cu note și comentarii, indici și altă notă asupra ediției, adecvată conținutului, 1262 p.; III. Publicistică. Corespondență. Fragmentarium, plus notele și comentariile aferente și o secțiune finală, mult prea redusă, de
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
frumoși și puternici, invincibili, justițiari, că este o hotărîre înțeleaptă, că fiul lor a fost unul dintre cei mai viteji, că a luptat pătimaș și chiar a iubit cu foc, pe ici, pe colo, pe unde s-a putut. În final, poveștile se topesc într-o crudă realitate, mărturisită doar surorii. Adevărul este greu de spus. Iar New York Times, unde s-a relatat cazul, nu ajunge în Oklahoma. Jim nu a fost ucis. A făcut parte din grupul celor douăzecișiunu de
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
nu-ți faci chip cioplit, l-a făcut pe Patriarhul legiuitor să se nască a doua oară, rămânând viu în ochii posterității, altfel, - cum l-a văzut și l-a cioplit, l-a dăltuit în marmură Michelangelo. Voi reproduce, pentru final, un text al meu vechi apărut în anul 1971 în Destinul cuvintelor după ce văzusem întâia dată în viață muzeele Romei. O replică scandaloasă, pentru habotnici; un sacrilegiu nepieritor. La Catedrala Sfântul Petru în lanțuri� introduc o fisă într-un aparat
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
de Eliade) se întețesc. Relațiile dintre cei doi devin tot mai apropiate, fapt relevat și de formulele de adresare ale lui Mircea Eliade. Acesta trece relativ repede de la "Stimate domnule Culianu" la "Dragă domnule Culianu", apoi "Dragă Culianu", pentru ca în final să ajungă la "Dragă Ioane". Discipolul în schimb păstrează distanța respectuoasă optînd pentru variațiuni în jurul unei formule menite să dea fiori românilor care își amintesc de ultimii ani ai regimului Ceaușescu: "Mult Stimate Domnule Profesor". Călăuzit cu spirit protector de
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
a imaginarului (ambele reprezintă o despovărare a eului traumatizat): "Trezirea mea a fost odihnitoare. Simțeam/ cum intru în convalescență. Am înghițit/ un rest de codeină și am tușit din răsputeri./ M-am ridicat din așternut. Am recitit un text/ fără final și l-am lăsat așa, căci avea noimă./ Apoi am reluat un text străin"(Texte fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
în convalescență. Am înghițit/ un rest de codeină și am tușit din răsputeri./ M-am ridicat din așternut. Am recitit un text/ fără final și l-am lăsat așa, căci avea noimă./ Apoi am reluat un text străin"(Texte fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria lor nicăieri,/ cu liniștea lor către nimeni. Și nimănui,/ Aliluia. Amin" (Nicăieri gloria). Confesiunea e nesățioasă de
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
30 de ani în momentul căderii lui Nicolae Ceaușescu). Nici eroi, nici victime (sau, în egală măsură, și eroi, și victime), acești oameni s-au născut și au copilărit în anii de relativă liberalizare a regimului comunist ('60-'70), pentru ca finalul ubuesc al dictaturii ceaușiste (perioada de după mijlocul deceniului nouă) să-i găsească în jurul vîrstei majoratului sau puțin dincolo de ea. Pentru ei, ca pentru toți românii școliți în anii '70-'80, teroarea închisorilor comuniste din anii cincizeci este deja un subiect
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
gravă, scrisă de una dintre scriitoarele emblematice ale generației "60 din România, ajunsă un nume important în literatura suedeză de azi. Fără a fi în mod explicit o carte problematică, romanul pune foarte multe întrebări de etapă, toate transformîndu-se în final într-o meditație prea puțin optimistă asupra lumii contemporane și a destinului omului aflat în imposibilitatea de a depăși un destin care îl condamnă la înstrăinare și nefericire. Multă vreme noi, viețuitorii în vasta închisoare care era România lui Ceaușescu
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
decisivă a vodevilului - toate așezate într-o bună schiță de sociologie literară. În privința ierarhiei interne a operei, exegetul ezită, situând "ceva mai sus în comparație cu celelalte comedii" când O noapte furtunoasă (p. 167), când O scrisoare pierdută (p. 169), optând în final pentru aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul de astăzi al criticii, Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
în Ardealul ocupat de hortiști, este considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile, "un mare rapsod, comparabil cu Sadoveanu, al naturii și oamenilor din Transilvania", judecată literară imparțială care îi atrage blestemele "pompierilor interesului național". Întorcându-mă, în finalul acestor note, la comentariul din "Apostrof" al profesorului Vlad, voi spune împreună cu acesta că autorul Accentelor "nu este un simplu cronicar", după cum nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
au schematizat. La sfarsitul românului, orice novice, cu minimum de talent, poate scrie pe loc o secvență de delir narcotic. În mai toate apare un soare colorat și poziționat bizar, o ieșire prin pereții camerei și un zbor peste oraș, finalul fiind o scufundare în întuneric. Aflat încă la vârsta căutării unei identități artistice, nu doar referențiale, nu e exclus totuși că românul lui Alexandru Vakulovski să facă, în lipsa unui alt produs de gen, oarece vâlvă. Dar undeva în underground, nu
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
ed. a II-a, 1997) exprimă sentimentul lingvistic actual, afirmînd că "variantele cu articol enclitic par nefirești: Zizi-ei". Cele citate sînt numai cîteva dintre modificările descrierilor și normelor din gramatici; la acestea merită însă adăugate și preferințele scriitorilor. Cu siguranta finalele atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
plină de becuri, le netezește calea spre iluminare. Și, la sfîrșit, să fie ironie oare, poate chiar cinism, apropierea iluminatului personaj de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în alb, domnește seninătatea morții. în fundal, într-o barcă, un mort
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]