6,379 matches
-
în care verbul este pus pe un tron al definirii mesajului despre creație și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
care așteaptă un film cu împușcături filmul este dezamăgitor, povestea nu se oprește asupra faptelor de arme ale pistolarului renumit, legendă vie, subiect al ziarelor care-i fac un portret romantic al unui impenitent om al frontierei căutînd ceva din fiorul de libertate de dinaintea războiului civil. Filmul urmărește declinul lui, căderile psihice, tristețea unui om care nu-și mai află locul și liniștea, ucigîndu-și o parte din foștii tovarăși de teama ca aceștia să nu-l denunțe pentru recompensa generoasă a
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
fiindcă n-ar mai fi revelație dacă n-ar mai fi mister". Concepție însușită de autorul nostru, în termeni definitorii pentru programul ce-l adoptă: "Nicicînd divinul nu-și epuizează semnele / prin care abia se lasă vădit. (...) reînsuflețit în verb, fiorul sacrului / se reîntoarce mereu dinspre obîrșii. / Temeiurile fiecărui poem își caută validarea în temeiul inițial. / În măsura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se oferă / șansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru sălașul zeului ce va să vină
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
vă plac / suflați-vă nasul / și dați în ele cu pietre" (Poemele mele). Excepția extravagantă, afectarea nu-și găsesc locul în aceste versuri în care insolitul e generat, paradoxal, de respingerea sa. Masa de lucruri, evenimente, procese comune induce un fior de neliniște, o stranietate irațională. Spre deosebire de expresioniștii rurali ai generației șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
metamorfoză a regimului și perspectivelor de viață. Mai mult (mai puțin) decât atât, modul în care este percepută și primită, în Vest, această timidă schimbare e simptomatic pentru gândirea superioară a cancelariilor occidentale. Perspectiva lor pragmatică, cinică dă și azi fiori cititorului care a prins măcar o bucățică din societatea socialistă multilateral dezvoltată. Fiindcă, pe de o parte, Occidentul condamnă "ferm" încălcarea drepturilor omului în spațiul de manevră al U.R.S.S. Este notificată condamnarea invaziei Cehoslovaciei; e încurajată disidența surprinzătoare a
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară. Ideea este, firește, că fiecare își alege
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
soft a celebrului vizionar Petrache Lupu de la Maglavit), altele - cu nume și porecle la fel de alunecoase -mângâiate de furii care-i duc la pierzanie. Iar de aici, în chip firesc, o sumedenie de povești captivante. Nu lipsite de umor sau de fiori tragici, nu private de disponibilități ale comunicării (între ele și-n afara lor). A le crede copilărește sau a le repudia sec devine strict o opțiune strict individuală. A le ține minte e mai mult sau mai puțin facultativ, din moment ce
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
șoareci (dar ce deteriorată și în răspăr memorie!) că fata este tuberculoasă și scuipă sînge. Patul pe care îl împart la "Palatul Știrbei" (niște ruine de pe Calea Griviței) e plin de păduchi. Iată acum scena de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit nepăsarea ca pe-o otravă -/ Și-am scuipat în castronul cu terci". Și totuși, inegalul și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara lui Urania. Aș vrea să știu ce s-a întîmplat cu ei toți, dacă au existat cu adevărat, dacă asta este chiar viața. Ori totul este o eroare; doar străfulgerări, fiori ... nu se știe. Punctul de pornire, probabil polemic, al celei de a treia povestiri o face mai puțin reușită decît celelalte. Respectînd titlul, ea se rezumă la un moment din viața scriitorului Tritone cu trimitere la cazul (tipic?) al artistului
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
șansă acordată-n plus, fie și-n ultimele secunde ale semestrului, unui elev aflat într-o situație delicată? Oare completatul fără cusur și la timp al catalogului să fie scopul ultim al pedagogiei? Oare controlul calității - sintagmă care deja dă fiori atîtor colegi! - să urmărească mai degrabă dosarele policrome și portofoliile doldora ale cadrelor didactice decît procesele subtile ce se petrec, sub îndrumarea lor atentă, în mințile tinerilor români aflați pe băncile școlilor?... Pînă (îmi) voi răspunde la toate aceste întrebări
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
o spui în scris, dar nu pe ocolite și aluziv, ci de-a dreptul, prin împingere în deriziune. În cazul lor, gîndul de a le întocmi un profil psihologic pe măsura făcăturii la care s-au pretat îți provoacă autentici fiori de plăcere. Aproape că începi să tremuri de satisfacție numai închipuindu-ți cum le va arăta chipul citindu-ți perdaful. Sînt atît de jalnici în dorința meschină cu care vînează succesul că te apucă pofta de a-i acoperi cu
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
ar fi crescut inexplicabil ca să izbucnească din matricele naturale, cu izvoarele și vinele și obârșiile al căror debit s-a adăugat ploii ce cădea neîncetat. De multe ori, chiar și astăzi, în vis îmi apar imagini ale catastrofei. Mă trec fiorii evocând circumstanțele care au precedat și oarecum au prezis clipa în care am văzut lumina zilei. Pe la ora amiezei acelei zile de nouăsprezece ianuarie, marea se izbea de stâncile de la Cabo, iar spuma ei ajungea la ferestrele caselor paznicilor de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Sfântul Sebastian martir al Creștinătății, regele omonimul meu s-a simțit probabil obligat să se arunce într-o absurdă bătălie contra arabilor, în plin deșert, în luna august, sub un soare de patruzeci de grade. Cu rafinamente care-ți dădeau fiori, Catarina descria masacrul suferit de armata lusitană, ce cuprindea mii de mercenari veniți din diferite țări. Văzându-mă chinuit de o ursită atât de teribilă, bunica mă încuraja spunând că Regele avea să se întoarcă odată, în zorii unei zile
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
lui Dumnezeu că lucrul în sine există doar mulțumită nervilor noștri în erecție." (Aurel Curcă Udeanu); " Femeia care-ți face cadou săruturi delicate în zone catifelate ale trupului tău statuar nu mai beneficiază de sărutul tău pe buze, chiar dacă savurezi fiorul, o consideri maculată, deși este logic că ține la igiena perfectă a cuplului." (Gabriela Zăvălaș Anghel); " Fiecare bărbat din lume iubește sexul, puterea și banii. Femeile nu știu asta. Ele se îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
O clipă de istorie m-aș vrea,/ Prin vreme să străbat nemuritor,/ Că n-am rămas acestui timp dator./ Mă vreau și-o picătură de rubin,/ Pe care s-o ridic și s-o închin,/ Pătruns de cel mai omenesc fior,/ Pentru al țării mele viitor." (Nicușor Constantinescu); Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri mașcate". (Gheorghe Grigorean); " Volanul în mână îi pare o joacă -/ În
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
cărți nu cu scopul infantil de a se identifica cu personajele, și nici cu scopul adolescentin de a învăța să trăiască, și nici cu scopul academic de a se complace în generalizări. Am încercat să vă învăț să simțiți un fior de satisfacție artistică, să împărtășiți nu numai emoțiile oamenilor din carte, ci și emoțiile autorului - bucuriile și dificultățile creației" (p. 96). Chiar și aceste convocări forțate ale unor scriitori și critici de calibru își pierd mult din efect din cauza insistenței
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
la grea încercare și se poate spune că, în general, rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare. Versiunea în limba franceză rămâne mereu în imediata vecinătate a originalului, iar spiritul poetic al Constanței Buzea se regăsește integral în aceste versuri. Un fior religios, vizibil și în poezie, străbate întreaga existență a Constanței Buzea. În scurta sa prefață, Andrei Zanca - el însuși poet, stabilit de ani buni în Germania, fapt în măsură să spună ceva despre deschiderea europeană pe care o realizează prezentul
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
în mână, am alergat în camera mea și l-am pus pe birou. - Pa, cornețel, am spus eu, stai cuminte culcat aici. Nimeni n-are voie să te mănânce și nici praful nu trebuie să te acopere. Tu ai adus fiorul de amour fou în viața mea, iar pentru asta trebuie să fii păstrat pe vecie. Am alergat spre salonul de înghețată cu cele două broșe și colierul. Milena și Andrea încă mai erau acolo. Ocupate tot cu scrisul cărților poștale
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu arată
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu arată, gorkian, ce rămâne din om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața, instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
normei literare alături de uzul dialectal, exersarea structurilor limbii culte scrise și vorbite, dezvoltarea unui ansamblu de concepte gramaticale care ușurează abordarea oricărei alte limbi) și în ce măsură diferă aceasta de studiul unei limbi non-materne - adică (cu termenul care unora le dă fiori) străine: formarea structurilor gramaticale de bază, a deprinderilor comunicative etc. La fel, nu mulți își dau seama de importanța studiilor contrastive și de avantajul de a avea instrumente didactice bazate pe o perfectă cunoaștere a diferențelor dintre limba maternă și
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
fi de stânga înseamnă a fi de partea bună, dar și un mod de a fi trendy și multe dintre vedetele zilei, din toate domeniile artei, își etalează cu superbie opțiunile pro-comuniste. În România, raportul secret al lui Hrușciov produce fiori la nivelul conducerii, dar mica relaxare (mai degrabă de ochii lumii) nu are efecte de fond la nivelul societății. Elita interbelică rămâne în închisori, unde este supusă unui regim de exterminare fizică, literatura trebuie să se modeleze după regulile draconice
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
cu cele două surori superbe, bolnave însă, care mai și furau, ajutate de mama lor, sacii de grîu din camioanele oprite brusc... pentru un scurt amor al șoferului păcălit de nurii lor, cu oricare din ele: una îl ținea în fiori, celelalte două descărcau sacii...), dacă reușeam să mă detașez de toate astea și încă de altele, multe și neplăcute, ei bine, începea în mine un cîntec neîntrerupt, care îmi mișca pur și simplu degetele, mă îmbia să scriu, mai exact
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]