1,160 matches
-
odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am mai putut nimeri cararea pe unde venisem. Am apucat așa la întâmplare în dreapat și am ajuns la marginea unei prăpăstii pe unde nu era chip să se scoboare suflet de om. Am apucat apoi în stânga, altă prăpastie, tot atât de fioroasă, și așa în toate părțile, oriîncotro ne îndreptam, dam de râpi grozave care ne închideau calea. În sfârșit, s-a făcut noapte neagră, de nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar pe scânduri n-am mai îndrăznit să trecem fioroasele guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un pas înainte pănă când amândoi călăuzii n-au luat-o fiecare câte de-o mână și au dus-o la vale mai mult de-a târâșul. Când am ajuns jos, biata femeie era atât de istovită și impresionată de fiorosul coborâș, încât n-a mai avut putere să se ție în picioare, necum să urmeze cu noi calea înainte spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi barbații în puterea brațelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mari fiecare cu câte o pumă în ea, apoi unele pline cu papagali colorați și vorbăreți, altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul fioroase și din acest motiv sunt ținute în cușcă, să nu atace. Mai trecem pe lângă o cușcă cu vizcacha care, de asemenea par mai simpatici decât sunt de fapt, apoi ne întoarcem spre casă unde mi-am lăsat bagajul. Pe drum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
le scot în evidență, ci nenorocirile pe care le-a produs când s-a supărat că l-au scos din leagănul lui acele ploi care nu se mai terminau. Aceasta este perioada în care l-am văzut eu, sălbatic și fioros, distrugând totul în calea lui, de parcă voia să se răzbune pe cineva. Am primit ordin să ne deplasăm cu mijloacele de transmisiuni, pe care le aveam la dispoziție, în zona Ardusadului, pe malul Someșului,pentru asigurarea legăturii și informarea Comandamentului
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
întârziați. Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică, concretă. Deși era în plină iarnă, pentru că Ioan dormea am început să mă plimbu desculț, ca să nu fac zgomot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au condamnat Jidavii Îi apucară Și-o cruce grea aflară Și pe umeri I-o au pus Ca s-o ducă până sus! La Golgota fioroasă Pe o cale dureroasă La un loc, cel hotărât Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar grație forțelor sale nemaipomenite și protecției zeilor, a supraviețuit de fiecare dată, a învins și nimicit monștrii. La vârsta de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mijlocul secolului al XVII-lea într-un trib al oiraților de naționalitate mongolă. Tribul trăia, în principal, în ținutul lanțului muntos Altai din regiunea Xinjiang-Uigură a Chinei. Pe când eroul epopeii avea doi ani, căpetenia altui trib, pe nume Mangus cel fioros, îi ocupă vatra și îi omoară părinții. Un an mai târziu, ca să răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luat prizonier pe el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul de celălalt, de teamă ca nu cumva după moarte, duhul lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după executare. Împăratul Galben a imprimat figura lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a vorbi cu dimi nutive. Vorbeau amândouă foarte aprins despre... pantofi. Mi-am dres glasul, demonstrativ, și Leni a ridicat ochii plictisită spre mine. Stai un picuț, nu vezi că vorbim? Mă tem că i-am aruncat o privire cam fioroasă. Nu prea eram în apele mele, Edo, de bună seamă! — Bine, scumpico, las’ că vorbim după extemporal, a oftat Leni din rărunchi și s-a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii. Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La beție el bea îndoit cât orișicare din noi, numai că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu pusesem asupra-i și-a doua poartă și înc-o claie de paie. În momentul acela acoperământul prinse foc, grinzile începură a trosni, vântul, nuntindu-se * cu flacăra ce arsese până - acuma închis, o înzeci într-un moment, și urletele fioroase ale canibalilor îngropați în flacări se auzeau asemenea vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și, izbindu-l în coaste, începui să iau drumul înapoi pin oraș, flacărele erau mai domoale, stradele - pustii, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost puternic, dar poate că n-am arătat de ce sunt în stare. Au mai stat un timp și au tot pus întrebări despre vampir, mai mult nelămuriți de înfățișarea lui, mai ales de capul de vițel, din câte alte animale fioroase ar fi putut să fie. Îi părea rău că nu-i venise altceva, nici el nu știe de ce alesese un astfel de detaliu, pe cât de neplauzibil și nespectaculos, pe atât de trainic. Mai târziu, după ce trecuseră vreo două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794, și care poate mai este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
veche șandrama comunistă, cum îl numesc unii, din aceia care tare ar mai vrea săi mănânce coliva, de s-ar putea, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, carnivorii și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, cel de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu la Ploiești, a trecut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna. Ne-a răspuns: - Așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din spatele nostru fără ca noi să fi auzit nici măcar un foșnet. Era îmbrăcat ca un fierar, și chiar asta trebuia să fie, fiind el bine croit în umeri și având mâini mari, bătătorite și puternice. Vorbea iute, și privirea îi era fioroasă. Ne-a întrebat câte roți avea carul pe care-l comandaserăm și câți pari trebuia să aducă. Nu s-a arătat încântat de răspunsul meu, și, când l-am întrebat unde erau ceilalți, mi-a zis că se aflau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut un an foarte bun, i-o întoarse el. — Da, asta a fost data trecută. Dar până atunci acolo a fost motorul afacerii, așa că nu-mi veni tu mie cu texte din astea, Black. Cei doi își aruncară niște priviri fioroase, apoi Harley râse. —Te lupți ca o tigroaică pentru oamenii tăi, îi zise. Și tu la fel. —Ai renunța vreodată la munca asta? De ce-o tot întrebau oamenii chestia asta? se mira Nieve. Nimeni nu-i întreba pe bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel; cîndva cu Lapte Pruncul se hrănea, dar pentru ce acuma Pruncii-s hrăniți cu sînge? Calul e mai de preț că Omul. Tigrul cel fioros 395 Rîde de chipul Omului; Leul își bate joc și e setos de sînge. Ei urlă, " O Păianjene, întinde-ți pînză! Mărește-ți oasele și-umplut Cu măduva, tendoane, carne, Înalță-te31 și-atinge-o voce. Cheamă-ți întunecatele oștiri; căci se adună
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]