3,170 matches
-
pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cântă... mă rog... aproape numai despre joc, Hai la joc, bădiță, uite, de exemplu, hora: Asta-i horă bătrânească, măi/ Cine-o joacă să trăiască/ Stânga unu, dreapta doi/ C-așa-i hora pi la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căsătorie, o să-i întrec pe toți ceilalți!, îi spune armăsarul care se chema Galben-de-soare, un cal năzdrăvan, frumos și sprinten ca-n poveste, dacă vrea Dumnezeu, pe toate ai să le birui și ai să le scoți la capăt bun!, flăcăul vede în stânga și în dreapta mulți tineri călare, sunt veseli și glumesc, caii au ciucuri roșii la urechi, zgomotul clopoțeilor de la gât umple valea. Te duc și ies primul, voi zbura mai repede decât după cloșca cu puii de aur a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după cloșca cu puii de aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai avut grijă de mine, te duc spre taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic deasupra sa și această atitudine, combinată cu o indolentă indiferență față de munca lui, i-a exasperat pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată. Îl Încântase că era jucătorul cel mai tânăr și mai mic În greutate din prima selecționată de fotbal a școlii. Se roșise de plăcere când doctor Dougall Îi spusese la sfârșitul unei discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
serie de semne de Întrebare, din cele mai diverse. Locuiau acolo trei sau patru băieți insignifianți și destul de speriați de la Lawrenceville, doi tineri amatori sălbatici de la o școală particulară din New York (pe care Kerry Holiday Îi poreclise „bețivii plebei“), un flăcău evreu, tot de la New York, și, ca un fel de compensație pentru Amory, frații Holiday, de care i-a plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu părul negru, Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
separeu al clubului, Într-un grup vesel de șase oameni, iar În timpul mesei Isabelle și Amory se priveau tandru pe deasupra puiului fript, știind că iubirea lor avea să fie eternă. Au petrecut ziua absolvirii dansând până dimineața la cinci, iar flăcăii și-o disputau pe Isabelle la dans cu un fel de abandon voios, care devenea tot mai entuziast pe măsură ce noaptea Înainta. Vinurile stocate În buzunarele paltoanelor de la garderobă, au făcut ca oboseala veche să-i cruțe până cândva, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și escortată cu entuziasm În campus, cu o suită formată din vreo cincizeci de flăcăi rurali, În râsetele Înăbușite a sute de Învătăcei și de oaspeți, dintre care jumătate habar n-aveau că era vorba de o farsă, ci credeau că Burne și Fred sunt doi studenți de viață care și-au invitat prietena la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vis pentru că niște nebuni bețivi și apucați îl puteau snopi și o și făceau cu regularitate. A crescut, a început să lucreze în sala de forță și nu l-au mai putut bate, căci pusese carne pe el, era un flăcău voinic și putea, la o adică, snopi și el pe oricare. S-a mai întâmplat și asta, mi-a spus, dar numai cât să atragă atenția că s-a terminat cu Marcel-sacul-de-bătaie. L-a luat unul la el la perș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercțiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să vrea flăcăul să se lase în voia ei, nu fără a avea grijă să precizeze că dușmanii ei o numesc Depravarea... Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Să se-nchine la icoane! Ghiță Ghiță al lui Ghiță, Scoală-ți morții de sub viță Și pe-ai lor de o mlădiță Și dă foc la o căpiță! Sile Sile al lui Sile, Scoală-ți morții fără zile Cu nepoți, flăcăi, copile Și cu toți să vină, zi-le! Nae, Nae al lui Nae Scoală-ți morții din războaie, Strânge-ți oștile pâraie Că-i iar vreme de bătaie! Mihai, Mihai al lui Mihai Scoală-ți morții de sub plai Și adună
TREZIŢI-I ŞI-MBĂRBĂTAŢI-I...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364297_a_365626]
-
împlinire personală și socială. Acum însă, în condiții de razboi, era în firea omului să nu-și dorească să cocheteze cu moartea în tranșee, acolo unde “doamna” cu unealta cositorului e pe teritoriul ei suveran. Și totuși, în inimile acestor flăcăi, bărbăței cu fețele înăsprite de soare și de vântul câmpului pe care-l lucrau cu îndemânarea țăranilor ce timpuriu deveniseră, prinse deja boboc de floare datoria de neam, dragul de patrie. Și se prezentară, fără ordin de chemare, la centrul
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
cale îți ies iele, Că mintea și norocul să ți-l fure, Te-ademenesc, cu farmece, spre rele, Se pierd apoi în noaptea din pădure. Patru lumini mai ard pe fan, în sura, Și strălucind mai tare că cerul înstelat Flăcăul, fecioria fetei când i-o fură Se-aude blândă luna cum scoate un oftat. Referință Bibliografica: Pastorala / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
ca al lor. Necunoscând pe nimeni din sat, se gândea ca nu cumva să mănânce bătaie de la băieții din Teșila, așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească într-o zi cu el. Se mai aventurase ea cu băieții din sat, pe tărâmul lunecos al amorului, dar, ca la țară, se mai auzea câte ceva despre aventurile fetelor, că, de, băieții dacă nu se lăudau
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
succeselor sexuale, nu se considerau bărbați, așa că ar fi preferat să se mărite cu unul din alt sat, unde nu era cunoscută. Campioana la întâlnirile de amor însă era Eleonora. Nu rata nici o ocazie. Cum îi plăcea de câte un flăcău, cum se lăsa plecată în lumea simțurilor plăcerilor trupești. Chiar dacă acum era majoră, prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
mic cu un an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare, își spuse Săndica. De fapt nu îi era teamă. Era
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
unui avion pe ruta HEL-BUD. Dar credeți că puteam? Dacă o fi aviară, sau porcină! Mamă-mamă! Am pățit-o! Mă reîntorc acasă cotcodăcind sau grohăind. Așa că intru în conversație cu tânărul subțire de lângă mine. Să-l trag puțin de limbă! Flăcăul e volubil! Foarte volubil și politicos! Mai ales că ortacul sau dormea de-i curgea apă din gură! Pardon me! Îmi spune că atât el cât și BSLL sunt din Finlanda, din orașul Kokkola (ușor de reținut!). Că ambi au
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
blondă?” îl întreb. „Vreau să duc acasă la mine în Uganda un copil blond! Acolo toată lumea îl va trata ca pe un zeu...!” Mă mănâncă limba să îi spun niște bancuri cu blonde, dar mă abțin. De ce să îi clatin flăcăului idealurile. Și apoi, mai sunt și blonde deștepte. Excepția întărește regulă! Oare!? Mașina rulează cu viteză moderată pe șoseaua care duce spre „casă”. Casa copilăriei! Afară ploaia se întețește. Vizibilitate scăzută. Șoferul conduce atent. Chiar foarte atent. Se vede că
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Vă rog! Vă implor! - Măi, dacă nu ieși afară într-un minut chem paza de la poarta să te scoată pe brânci! 'nțeles? Ușcheala! Am plecat din nou necăjit. Marți dimineața la orele 9:00 eram din nou la datorie! Insistent! Flăcăul brunet cu părul creț, rău-rău, negru de supărare, făcea spume la ușa ghișeului. I-am spus că nu plec! Punct! Vreau viză de intrare în țara al cărui cetățean sunt sau să vorbesc cu domnul ambasador. - Tovarășul ambasador, Victor Bolojan
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]