1,538 matches
-
final în care șarpele își înghite coada iar solzii lui devin versuri cu obrajii din cenușa prezentului... drumul e lung. somnul dansatoarei revine între înserare și răsărit, ca o pasăre a trecutului ciupind viitorului glezna. războiul tace. pacea își prinde flautul între zbor și cuvântul care-i rotunjește sensul până la adevăr... Referință Bibliografică: aproape pace / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 578, Anul II, 31 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
APROAPE PACE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358742_a_360071]
-
copiilor stafii tomnatice. A fost într-un vis trecut, de mai târziu... Și n-am mai apucat împreună a păși În grădina noastră damnată Pentru ultima oară... Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii Urma pașilor pierduți în neant. Din flaut statuile micilor îngeri cântă Fastuosul nostru concert de rock ...Ultimul concert de rock. Suntem acum doi bătrâni Batjocoriți de Dumnezeu Însă eu voi face o vrajă Ultima vrajă din această viață. Deschide ochii și luna ne va lumina Tinerele chipuri
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
Rodica Anghelescu Voican Publicat în: Ediția nr. 98 din 08 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Con te partiro Giuseppe Verdi - Actul I - BRINDISSI George Gershwin - Summer Time Giuseppe Verdi, Aria Violetei, Actul I, TRAVIATA W. A. Mozart - Aria REGINEI NOPȚII - Flautul fermecat Rodica Anghelescu-Voican este câștigătoarea Marelui Premiu de aur la Festivalul Primăverii, secțiunea canto din Coreea (Phenian) unde au participat 72 de țări și colaborează cu Opera Română din Timișoara, Constantă, Opereta și din străinătat Regesburg, etc. Rodica Anghelescu-Voican este
ARII DE OPERA ŞI OPERETĂ de RODICA ANGHELESCU VOICAN în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350747_a_352076]
-
arătându-i tăvile de argint și carafele pline cu nectar. -Fructele de Iudeea sunt o adevărată încântare ! -Nici legumele nu sunt de lepădat, spuse Simbinacus. Luară masa împreună în tăcere. Pentru ca atmosfera să fie destinsă Comus chemase doi cântăreți din flaut și harpă. -Cum merge ancheta magistre Simbinacus? -Se pare că batem pasul pe loc Magister extraordinarii. Nimeni nu știe nimic, nimeni n-a văzut nimic! -Explică-mi pe larg. -Cei implicați au fost interogați. Apoi au fost biciuiți din ordinul procuratorului
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PE TRUPUL EI GOL Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului pe trupul ei gol ziua așează mătăsuri, vântul îi cântă dulce din flaut iarba se-ndoaie când trupul îi caut mai dulce-i e glasul ca trilul de presuri. iubirea mea-i foc care arde, gura mea flămândă de-amor sufletul, aripă mereu gata de zbor în picur iubirea-mi pe trupul ei
PE TRUPUL EI GOL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359478_a_360807]
-
Bolta Cerului. (Foto: “Pasărea în spațiu umplând bolta cerului” de Constantin Brâncuși) Când se mișcă universul, după linia continuă a cerului, numită și “Șarpele Cerului”, Coloana fără sfârșit cântă un cântec de aprigă Slavă, tot așa cum mai înainte de Facerea Lumii flautele sacre declarau dragostea eternă și întoarcerea sufletelor neamurilor de femei din cer, printr-o “migrație spirituală a sufletelor prin trupuri succesive”. Pentru un neam de femei solare, Coloanele nesfârșite coboară din cer, pentru un alt neam, de femei lunare, Coloanele
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
gând, apoi... se apropie în cercuri concentrice din ce în ce mai aproape, până fulgerător, te mușcă aprig cum mușcă șarpele, vipera te împresoară ca hidra, cu multiple brațe, îți pătrunde în trup, pe nesimțite, dulce otravă! tu nu mai ești tu, ești orgă, flaut, harfă, ce abia atinse, stau aproape de gura înfometată de cântec, de vorba șoptită, de răsuflarea care ninge flori de măr. dangăte în clopote de aur înzeiesc ochiul, fluvii ascunse primesc freamătul plopilor slobozind unda înstelată care în biserica trupului devine
ÎNZEIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360559_a_361888]
-
-n măduvi Tăceri ca urmele de glonț. Pe drumul orelor ratate Cu glezne-n iarbă, sângerând, Trec îngerii cu biete cioate De aripi moarte, fluturând. Cu foamea dorului te caut Pe tine, îngere de lut, Și mușc cu sunete de flaut Din trupul tău câte-un sărut Și-ți dau din stoc, nelimitate, Aripi de îngeri scoase vrac Să trecem în eternitate Ca doi luceferi făra leac. ȘI NOI PLECĂM PE DRUMUL CĂTRE CASĂ Și noi plecăm pe drumul către casă
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ...... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" Volum "În valea umbrelor" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: doar doină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
Dar clapele dor un suflet bolnav, Piano-pianissimo e tonul Nou ce-mi dăruie-napoi râsul... Acorduri de harpă fură blestem Din vocea mea dar eu încă le chem, Însuflețite-mi vor compune iar Ceresc de viu și nu...imaginar. Un flaut ce Mozart l-a fermecat Nu vrea să fiu eternul condamnat, Pedeapsa pentru mine el și-a luat Sacrificându-și cântul pe-nserat... Magică simfonie-n suflet vreau Și din poezie lumină iau, Să-mi fie moartea tot un Paradis, Chinul
SIMFONIE DE VERS de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340474_a_341803]
-
cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
balanța trebuia ținută și de cei care aveau să-mi aducă provocări. Alex, părea că de la o zi la alta aduce arme noi, tehnici noi, doar, doar lupta va deveni mai aprigă. Totul până într-o după amiază. Ne luăm flautele germane, mergem într-o sală liberă și începem să cântăm. Repetam melc, melc, codobelc. Înțelegerea ne-a fost că după ce repetăm facem o porție de exerciții la limba română. Așa a și fost. Eram 4 oameni: 3 copii și un
Ce știu acum e că școala e locul unde oamenii pot sădi fericire. Semnat () [Corola-blog/BlogPost/338371_a_339700]
-
razele de lună!” Ne adunăm doar cei mai buni, cuminți și nevocali, amestec șase litri - limonadă și... începem! Am pus ceva de artă, nu mai știu, ceva cu toalete și simfonic... ceva ușor și rafinat. Pe un mi minor de flaut lin, în plin sărut barococo, se sparge-n zări un urlet tâmp: - Dar da-ți-o-n aia mă-sii, băi... de trântori! Io mâine am servici, nu pot să dorm! Mai terminați cu filmele-astea de căcat! Ne-am cam șocat. Nu
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
cam șocat. Nu ne-așteptam ca nea’ Caisă să fie atât de contondent! Chiar nu știam, oare ce l-a-nfuriat? C-avem noi timp? Că epoca n-o înțelegea sau, pur și simplu, așa înfierează-un proletar? Ori poate flautul e alergizant... „Mai terminați cu filmele-astea de căcat!” - și atât a fost. Un singur film! Acum e ger, se stă mai mult pe lângă sobe. Vedem prin mai ce-o să mai fie... poate consolidează „Patria” până atunci (glumesc, ha-ha) iar
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea dobândită din trăirile înaintașilor săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
în zori, Singuratatea-mi doare răsăritul, Iar visul dulce învelit cu flori, Pierind îmi lasă lacrima și vântul! Numai în vise pot să te mai caut, Căci doar în ele te mai regăsesc. Iar dorul plânge că un cânt de flaut, Și mor strigând că încă te iubesc! Aș vrea...și cât mult aș vrea să știu, Pe unde-ti rătăcește astăzi pasul, Și să îți spun ce mare de pustiu, Iti caută prin amintire glasul!... Mai scriu un vers pe
ZDRENȚELE IUBIRII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340074_a_341403]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM AMEȚIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am amețit. Mă clatin, sprijin caut. Prea multe împliniri îmi dau ocol. Răsună-n mine-al fericirii flaut. Iubirile trec lin, stol după stol. De unde oare-atâta bucurie? Parcă trăiesc de-un timp un alt destin. Ard luminos și viu ca o făclie și-nmiresmat mă simt precum un crin. De la o vreme nu mai sunt precàut, m-
AM AMEŢIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340106_a_341435]
-
pântecul sau e o mare pușculița aici intervine toba majoră și cel care aplaudă deoarece sunt zigzaguri pe sufletul sau și multi de rrrrrrrrrrrrrr aici cititorul începe să țipe el începe să țipe începe să țipe apoi în țipat sunt flaute care se multiplică - niște corali cititorul vrea poate să moară sau să danseze și începe să țipe el e un idiot slab murdar el nu înțelege versul meu el țipă el are un singur ochi el are zigzaguri pe sufletul
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339616_a_340945]
-
prezenți în sală. Astfel, acesta a devenit primul spectacol cu grad de ocupare 100% din palmaresul instituției. De asemenea, începând cu 24 martie 2015, spectatorii pot achiziționa deja bilete la cele 16 reprezentații ale următoarei premiere din stagiunea curentă: opera „Flautul fermecat”, a cărui regie este semnată de Cristian Mihăilescu și va avea premiera oficială pe 24 aprilie 2015.. Anul acesta, Opera Comică pentru Copii pregătește alte două noi producții: „Fetița cu chibrituri” (balet, premiera pe 5 iunie) și „Aventurile Baronului
SPECTACOL SUPLIMENTAR ÎN CADRUL CAMPANIEI NAŢIONALE „ARTIȘTII PENTRU ARTIȘTI” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340995_a_342324]
-
noi, mereu am vrea să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emoție e un abis, fiecare gând - o pauză, fiecare dans - un pas de rumbă, fiecare lacrimă - un cristal de rubine, fiecare dor - un cântec de flaut. mireasma visului se rostogolește în spațiu, arde simbolurile, plutește și se pierde odată cu noi. să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice, sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea, căci unde se instalează decadența, inima își pierde ritmul bătăilor
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
din drum de-ai obosit Chiar dacă luntrea trage-ncet la mal Deasupra țărmului se zbate-un val Și pescărușii au zburătăcit. Deasupra, în azurul nesfârșit O pasare măiastra s-a oprit... LUMINI CRUCIFICATE Mă sprijin de un sunet blând de flaut Feudele de clipe-s iluzorii Beau apă din zenit precum prigorii Prin riduri amintirile îmi caut. Și nici nu știu, acelasi palimpsest Ce s-a iscat așa cum iscă zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai e un
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
măiastre-n nuntiri pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi prin grădini cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal printre pietrele spălate de timp de ciclopi și de ielele nopții vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul prin ornicul timpului care deschide și-nchide tăceri ancestrale cerul se mută mai sus frunzele murmură prin copaci pe umerii noștri primăvara vine ca o scoarță țesută-n tainice războaie de mâini nevăzute înstemată cu
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
nu mai au ochi pentru adevărata frumusețe, cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului zăpada ce trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins, în zodii nefaste. Referință Bibliografică: zăpada / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342214_a_343543]