2,299 matches
-
morții, în orice loc s-ar afla pe pământ: Odaia mea mă înspăimântă / Cu brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale timpului teluric, energii care au fost și care au rămas razante cu trecerea, la limita unei granițe a nopții. Singur, eul poetului-om valsează în noaptea în care
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
ar afla pe pământ: Odaia mea mă înspăimântă / Cu brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale timpului teluric, energii care au fost și care au rămas razante cu trecerea, la limita unei granițe a nopții. Singur, eul poetului-om valsează în noaptea în care Prin crengile cu sunet de
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
s-au deschis Nu-i părere, nu e vis, Cuvântul trup s-a făcut Și în iesle s-a născut. Îngerii cu glasuri line Îl vestesc pe Cel ce vine Să cuprindă lumea toată În iubirea Lui curată. Păstorii din fluier cântă, Se pogoară steaua sfântă, Toate limbile tresaltă În lumina ei învoaltă. Bucurie să ne fie De acum până-n vecie, Nașterea Celui de Sus, A-mpăratului Iisus. În Vitleem seara se așterne... (colind) În Vitleem seara se așterne, Cerul zăpada
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
și vesel, plin de spirit, dar cu caracterul și temperamentul singular al moților, gânditor și scurt la vorbă, cu inima nobilă și sinceră. A îndrăgit de mic muzica și cântatul și știa să cânte frumos din gură, din frunză, tulnic, fluier, violină și flaut. Școala Avram Iancu o va începe în sat. Dascăl i-a fost Mihai Gomboș, iar școala era la marginea crângului "Târsa". După ce a învățat o vreme în Vidra de Sus, Avrămuț a fost trimis de părinți la
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
în dimineața zilei de 10 septembrie 1872 pe prispa casei lui Ioan Stupină, zis Lieber, un brutar din localitate, la care trăsese peste noapte. Iancu nu avea mai nimic asupra lui, au fost găsite la el numai o năframă zdrențuită, fluierul de cireș din care îi plăcea atât de mult să doinească și o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă și mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului. Cauza decesului lui Iancu a fost o nouă hemoragie, fatală
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
Dumnezeu. O oră blândă dă ocol prin împrejur, te aspiră dintr-un cer de vise, când cucul își lasă cântecul său sur clocit să fie în cuibul clipelor ucise. Anotimpul acesta-i o cameră sigilată, o lume vibrând într-un fluier de os, doar ploaia de mult așteptată te înveșnicește-ntr-un bărbat frumos. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Rugăciunea zilei / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
RUGĂCIUNEA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351523_a_352852]
-
eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză) Fluierul, instrumentul prin care omul își țipă disperarea în fața universului său, semnul său de alarmă și semnul său de luptă. (înveselit deodată ) He he he he ! Frumoasă chestie !. (își zâmbește în barbă. Expresia pe care o ia chipul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză) Fluierul, instrumentul prin care omul își țipă disperarea în fața universului său, semnul său de alarmă și semnul său de luptă. (înveselit deodată ) He he he he ! Frumoasă chestie !. (își zâmbește în barbă. Expresia pe care o ia chipul său este aceea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ară prin sufletul dens care s-a tot depus cu fiecare mort, și s-a bătătorit ca pământul din tindă. Țăranul român când mănâncă pâine, mănâncă suflet. Și la început era atâta suflet că gâlgâia prin mine ca vântul prin fluier. (amintindu-și) Puteam să mă prăpădesc. Vântul ala mă sufla ca pe un fulg. El m-a suflat la Târgu Jiu, de aici la Craiova, și m-a dus ca pe o corabie cu pânze la Paris. Și aici s-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
strămoși parcurs c-un Celălalt mai mult e-n mine decât în tată, de-aceea unde mă căutați, eu nu-s, eliberând Poeții ce n-au fost niciodată. Dar, de aceea mi-e poemul sigilat Într-un cântec cioplit în fluierul de soc, Eu nu răspund ce scrie celălalt Cum furtuna de corabia eșuată la doc. Înfierbântat de poezie și de rază Versul mă aspiră spre zenit, Celălalt, viclean, îmi stă de pază, Din tâmple îmi scoate ce n-am gândit
NU RĂSPUND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350920_a_352249]
-
2011 Toate Articolele Autorului Ți-ai pus năframă albă de ninsoare Și apele s-au strâns în brâu de-argint La sânul tău tu încălzești ogoare Plutesc în aer dulci zvonuri de colind. Nu-s păsări să te cânte, doar fluier și viori, Și glasuri de copii de brâu ți se agață Poveștile, a noastre vechi comori Le spun bătrânii pân spre dimineață. Miroase-a mere coapte și-a ludaie, Plesnește-n vas de tuci în vatră mămăliga În suflet de
LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350923_a_352252]
-
-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. De acum încolo, oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce, și pe cea din dreapta, și pe cea din stânga . Și am dat să mă apropii de cruci și I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Erau reci ca gheața, și un fior deosebit de puternic m-a pătruns și m-am trezit. Mi-am dat seama că este semn de la Domnul nostru Iisus Hristos, că în ziua aceea va trebui să încep o
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
pământul. Toate-n lume câte-s rele Omul păcătos le face, Și tot răul pentru el e Satisfacție rapace. Dumnezeu, la un pupitru, Ne privește-n monitor Ca un înțelept arbitru, La un meci devastator, Care lasă liber jocul Până-n fluier de final Când se va sfârși sorocul Și va fi totul fatal... Azi, sau mâine, sau vreodată Lumea tot se va sfârși, Prea târziu, Bunului Tată, Îndurare a-I cerși. În evlavie sfioasă Pe al versului altar, Pentru lumea odioasă
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
ȚENE Minunea din seara de Crăciun Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete, în fiecare, Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351578_a_352907]
-
Scriitorul declară că nu face altceva decât să povestească „istorii“ auzite de la alții, pe când era el copil. Modernitatea poveștilor lui Toader Ungureanu survine, pe de o parte, din prelucrarea unor motive sau teme din bas �mele populare (de pildă, motivul fluierului fermecat, al cuplului fără copii), pe care le aduce în actualitate, îmbrăcându le în veșminte mai ușor de înțeles de către copiii de azi, pentru care basmele vin în primul rând de pe ecranul televizorului, sub formă de desene animate, și mai
INCURSIUNE ÎN LUMEA COPILĂRIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351712_a_353041]
-
între planul fantastic și planul real; împărații sunt niște gospodari mai rostuiți, iar împărățiile lor amintesc de lo �calitățile mici urbane ori rurale. Evident, personajele de basm create de autor au și trăsături magice: dragonul mănâncă oameni, ciobănașul are un fluier fermecat cu care supune lumea ... Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că personajele din poveștile lui Toader Ungureanu se împart în două categorii bine diferențiate: cele născute în bogăție se definesc prin răutate, duplicitate, sete de mărire și îm
INCURSIUNE ÎN LUMEA COPILĂRIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351712_a_353041]
-
privești trecutul! • Cu meserie nene? E scriitor! Scrie vagoanele la CFR. Nu mai e mult până departe. Pasărea se dezbracă în cer de umbră. Toamna cernea tristeți pe fețe. Circul plecase să vândă bucurii în piață. Ne cântă străbunii-n fluiere de os. • Se apropie de ficțiune, descoperind cu adevărat viața. • Sufletu-mi mintea o fură. Înaintăm în automobilul vieții, studiind oglinda retrovizoare a trecutului. Drumul spre rai trece prin iad. • Deghizate-n nuferi speranțele cresc în lacrimi. • Trăgeau cu tunurile
AFORISME DE VIAŢĂ (X) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346604_a_347933]
-
o înțelegem diferit Așa cum înțeleptul și bătrânul astru Ne-a scris soarta după cum am pătimit. E cartea anului de speranțe plină Când alături te am ca un vis frumos, Ne este casa plină de lumină Când eu cânt dintr-un fluier de os. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Se deschide ca o carte Anul Nou / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
SE DESCHIDE CA O CARTE ANUL NOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351084_a_352413]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEM CU FAȚA SPRE MUNTE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 30/31 Decembrie 2011 Și fluierul simte din cântec durerea, și umbra mea știe care mi-e vrerea, și aerul acesta din care vă scriu, pipăibil cu mâna,- e atâta de viu! Tăcerea mă spune și gândul nezis, nu-i loc pentru taină între mine și
POEM CU FAŢA SPRE MUNTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351090_a_352419]
-
împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze mai purta încă... mireasma delicată a unui sărut. Neștiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta și un glas duios de fluier se auzea în depărtări... Viața și-a continuat cursul normal, dar Dochia nu știa ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba... din zi în zi. La 9 luni de la întâmplarea cu Ceața, pe 24 februarie, a venit pe
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe. Vara nu s-a lăsat mai prejos, și i-a dăruit copilului, căldura iubirii, împlinirea dragostei și dulceața fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i țină de urât, dar care să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu... cusut cu
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii spuneau că ar fi fost o
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață... Adevărul este că o perioadă de timp nimeni nu l-a mai zărit pe fecior, și nici nu i-a mai auzit cântecul fluierului. În creierul muntelui, într-o peșteră pe ai cărei pereți creșteau „flori de piatră” în buchete albe, albastre, cenușii, roz și violet, trăia un bătrân înțelept. Pe când păștea oițele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit față
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei, Oglinzi ce se oglindă Și din pădurile de fagi Și brazi cu vântu-n șuier, Un dor de cei doriți și dragi Răzbea duios din fluier... * * * Din depărtări de vis și dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei la ugere sugeau Făcând cornițe, lână... Mânată de al casei dor
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
mai prejos În daruri, zâna Vară L-a făcut chipeș și spătos Și cu dulceață rară Ca pe un fruct l-a înzestrat, Copt vara la căldură, Iubit să fie și bărbat Cu vorbe dulci pe gură... În dar un fluier i-a adus Mănoasa Toamna tristă Și vers duios în el a pus Cum altul nu există, Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]