2,002 matches
-
Mai adunați în pungă polenul nemuririi, căci nu se știe mîine ce va mai fi și cum, mai dați un ban ‒ pe cuie încă mai stau fachirii și-autostop mai face cîte-o fantomă-n drum. Cînd dau și eu să fluier pocnește fericirea, și, înjurînd de mamă, plec ca să spăl statui, dar cînd ajung acolo, ce mare mi-e uimirea: cică e-n “fără plată”, și azi statuia nu-i. Hei, tu, care pe pîine întinzi untura milei, tu, osul cel
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
cărturar și alte farafastâcuri de-astea. Fără niciun temei. Vorba e că părinții mei, mai ales mama, au crezut parascovenia și, în loc să cumpere pentru mine de la bâlci un fluierac, știind că tare mult îmi plăcea să sperii orătăniile din curte fluierând lângă ele, mi-au făcut, chipurile, o „surpriză plăcută”: - Uite, cărturarul mamei, ce ți-am cumpărat! Peste două săptămâni începe „băiețelul” școala! Și dă-i pupături băiețelului, în aplauzele celor din jur, când mama mi-a pus în brațe abecedarul
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
lucrez” pe șofer. Ia suflă aici,domnu’! Bietul Mototolea începu să se smiorcăie și să-și ceară iertare. Că „e prima dată”, că „nu mai fac niciodată”, dar un pumn în ceafă îl făcu să sufle din răsputeri. Plutonierul Gigel fluieră a uimire: --Păi, dumneata știi că ești un pericol social? Cum ți-ai permis să te urci la volan în halul acesta? 22-Întorsătura Imobilizat de cătușe și „liniștit” de pumnii lui Bârneață, Buhăianu își dădu seama că tembelii ăștia, nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
moral-creștine, profitabil însă pentru interesul personal și o parte a mass-media, care promovează ura față de tradiția și identitatea națională! Și la Iași, de Ziua Unirii Principatelor, „actorii” de pe scenă cu discursurile lor sterile și extrem de festiviste, au fost huiduiți și fluierați în timpul cuvîntărilor, printre care și președintele Iohannis și premierul Cioloș, relatează Agerpres. Huiduielile au fost imediat suprimate, pentru că în Piața Unirii din Iași, printre puținii oamenii adunați, se foiau sepepiștii cu basmale și căciuli, deghizați în oamenii ai muncii! Maria
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
ce urmează a realiza. - Vă mulțumesc, copii, a mormăit “domnul” Dode, rânjind la domnul Arsu. Și așa l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un ban pe păr”? Sau... o “bătută” pe redută? Ai? Și râdea zgomotos. Noi nu răspundeam... Deși...ne plăcuseră teribil
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
prezentat de Dică drept un șugubăț, era de fapt un răutăcios obraznic, superficial și șmecher. În loc să-i ajute pe bă-trâni la treburile gospodăriei, umbla teleleu pe uliță toată ziua. Întărâta câinii, rupea crengile pomilor, se urca în spatele bătrânelor și le fluiera în urechi ca să le sperie, se vâra pe sub fustele fetelor și le ciupea de picioare. Într-un cuvânt, era un băiețel rău, o adevărată pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, ... Citește mai mult Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam,mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
era îmbrăcat în niștehaine străine, care îi cădeau prost.E drept că orașul era mai mult pustiu,dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit,avea ochii dilatați,se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor,mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-seîn dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata,... XXXIII. GAIA-MAȚU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ca un biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
dulce al vremurilor apusepînă se închide și ultima crîșmă a visului,pînă îți cumperi o pereche de zaruriși încerci să treci de porțile sanatoriilorde reabilitare,asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
alta, totul se plătește: cu bani, cu suferință, cu felurite privațiuni - după caz. Va trebui, așadar, să suporți Întreaga istorisire Într-o singură repriză, fără pauze și, mai ales, fără posibilitatea de a părăsi terenul de joc până ce arbitrul nu fluieră sfârșitul partidei. Nu te mai osteni să Întrebi: arbitrul sunt eu. Am Încercat să risipesc starea de crispare ce se instalase În camera devenită subit rece și neprietenoasă, dând totul pe glumă: - Mi se pare mie sau e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se gândea, în timp ce Cosette se apropia zâmbitoare, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plină! La mulți ani! — La mulți ani, Măria-Ta! - strigară în cor boierii. Afară, în fața porții domnești, un trecător care mergea repede, zgribulit, se opri și ascultă. Nu se mai auzi nimic. Trecătorul dădu din umeri și plecă mai departe, fluierând. Episodul 86 MICI DISCUȚII LA MASĂ După toastul lui Vodă, cinstitele fețe boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în apă cam într-o parte, schelălăind ușor. Doctorul făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în apă cam într-o parte, schelălăind ușor. Doctorul făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată. — Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora Maxima. Alaltăieri, după săritură, a prins și-un stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă se varsă la alții. — Am înțeles - răspunse cardinalul. Și cu vlahii ce fac? — îi primesc. Trimite-l pe Pedro încoace cu niște scaune și vezi, adă ceva, dulceață, miere, ceva ușor. — Miere - spuse Damiani. — Bine, miere - spuse papa, apoi fluieră scurt și sticleții zburară de pe umărul lui pe creanga lor din Fraxinus excelsior. Apăru părintele Pedro cu trei scaune, se înclină adânc, lăsă scaunele și se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra țara. Bărbile le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-au vărsat mațele prin zăpadă în cinstea Colonelului. În seara aceea de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din părul mamei mele - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toată ziua, așa că nu merita. Uneori simțeam că eram ca niște paraziți pentru ea. Dar dacă n-am fi fost paraziții ei, ar fi murit. O singură dată s-a îngroșat gluma, când Engelhard a fotografiat-o pe ascuns. Tocmai fluiera la un turist care se bălăcea incorect și a apărut pe coperta revistei Vremuri fericite. Am suferit de foame patru zile, atât de mult a plecat. Naiba a crezut că n-o să se bucure - a spus Engelhard și a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]