5,226 matches
-
Al meu „și trăiră nefericiți până la adânci bătrâneți“. Viitorul meu oribil. Restul monstruos al vieții mele. Trântesc ușa biroului și mă-ncui înăuntru cu Brandy Alexander. Pe masă e carnețelul logopedei, și-l înșfac. salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una dintre mâinile alea păroase, cu încheieturi porcine, cu venele brațului îngrămădite și sugrumate la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
neîmbunătățite. Munți prost întreținuți. Mizerie. Plante care cresc din mâl. Vreme. — Și dacă crezi într-adevăr că avem liber arbitru, știi că Dumnezeu nu ne poate controla cu adevărat, zice Seth. Mâinile lui Seth s-au desprins de pe volan și flutură în aer ca să sublinieze ideea. — Și fiindcă Dumnezeu nu ne poate controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească și să schimbe canalele atunci când se plictisește. Undeva în ceruri ești în direct pe un site web prin care navighează Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare de carne. Fluturându-și tava, fata înaintează anevoie mai mult în tribuna publicului, cu ochii ei prea verzi și părul osos. Asta-i prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare de carne. Fluturându-și tava, fata înaintează anevoie mai mult în tribuna publicului, cu ochii ei prea verzi și părul osos. Asta-i prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell. Asta trebuie să fie Evie, pentru că iată-l pe Manus care-i vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doua șansă de-a renaște și de-a fi crescut a doua oară, dar de data asta de o familie iubitoare. — Kitty Litter, Sofonda și Vivienne, zice Brandy, lor le datorez totul. Sari la apartamentul 15-G și la Gono Rhea fluturând bețigașele spre mine și spunând: — Să nici nu-ncerci să ne-o iei. Încă n-am terminat cu ea. Dacă Brandy merge cu tine, zice Pio Rhea, estrogenele conjugate și le poate plăti singură. Și vaginoplastia. Și labioplastia. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mort. Fiul lor pe care nu-l voiau, Shane, el era mort de SIDA și omul ăla nu voia să spună unde și când și apoi a râs și a închis. Sari înapoi în apartamentul 15-D și la Dia Rhea fluturându-mi în față o veche poză de-a mea și spunând: — Așa voia ea să arate și, după zeci de mii de păpuși Katty Kathy, așa și arată. Gono Rhea zice: — La dracu’. Brandy arată mai bine ca aia. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Viața Reală. Brandy țâșnește pe stradă și aproape am scăpat. Echipele SWAT ale poliției, cu elegante accesorii negre, gaz lacrimogen și arme semiautomate, dau fuga înăuntru, trecând pe lângă portarul cu galoane care ține ușa deschisă. Surorile Rhea fug după noi, fluturând din mâini și trimițându-ne bezele și comportându-se ca niște oribile domnișoare de onoare până când se împiedică, gâfâind, în stradă, cu tocurile cui duse dracului. Pe cer se vede luna. Clădirile de birouri sunt aliniate ca într-un canion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tine sunt ochii. O să renunți la speranța asta. Arăți ca cine știe ce produs secundar de carne măcinat și scuipat de Fabrica de Snack Num Num. O mumie care se dezintegrează în ploaie. O piñata spartă. Fâșiile alea de carne care-ți flutură la gât sunt țesut viu de calitate, hrănit cu sânge. Chirurgul ridică fiecare fâșie și-i prinde capătul vindecat de fața ta. În felul ăsta, grosul țesutului e transferat, grefat pe fața ta fără a-i întrerupe măcar fluxul sangvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi ani, ai mei au primit un telefon cum că a murit. Pășim în spate cât putem mai aproape de porcii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ridicolă în uriașa ei rochie de nuntă ca de ștoarfă... totu-i prea distractiv pentru ca Brandy să plece acum. Sari la Evie ieșind pe carul ei votiv din cămara valetului, cu mâinile strânse pumn deasupra capului, cu vălul și părul fluturându-i în spate. Evie strigă că s-a săturat să-și găsească muistul ăla de nou soț poponar stând cu fața-n jos în cămara valetului și bucurându-se de o partidă-n cur cu vechiul iubit al oricui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor Ducelui că este o persoană importantă și influentă, demnă de toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că ar fi avut neapărată nevoie de sprijin, dar era bine, era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb, ținea în mână o lesă, iar lesa trăgea o valiză de piele pe rotile. Fluturându-și degetele ca să facă piatra să scânteieze, Lady Zdreanță spune: — E soțul meu răposat, incinerat și transformat într-un diamant de trei carate... La care Tovarășa Lătrău se apleacă spre agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării mele înainte de termen... Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la noi toți, luminat de camera video a Agentului Ciripel, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în ochi, atât de aproape încât li se ating genele când clipesc. Dar tot închiși aici ați rămâne, spune el, cu firele cenușii și rare de păr atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu, cheia e ascunsă undeva în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toată lumea care l-a iubit până acum pe Kenny Wilcox îl va urî de acum înainte. Micul Danny din vecini se va transforma dintr-un simbol al copilăriei într-un monstru. În versiunea mea, seara trecută Kenneth Wilcox mi-a fluturat un pistol pe sub nas. A strigat că nimănui nu-i pasă. Lumea l-a folosit și apoi l-a aruncat cât colo. A băut și s-a îndopat cu pastile toată seara, și-a spus că nu-i era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de un regizor. Cineva care să-i spună fiecăruia ce să facă. Domnul Whittier geme acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se prefacă îndrăgostiți. Cum se comportă aici nu contează, dar după ce se deschid ușile va trebui să se sărute și să se îmbrățișeze de câte ori camerele sunt pe ei. Oamenii or să se aștepte la o nuntă. Poate chiar la copii. Fluturându-și genele peste ochii injectați, domnișoara Hapciu spune: — Alege-ți o fată pe care te poți preface c-o iubești pentru tot restul vieții... Sfântul Fără Mațe zice: — Atunci ce zici de mine și Contesa Clarviziune? În opinia Sfântului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]