1,019 matches
-
nu mă mai mă dor de când știu că-n curând o să vină primăvara cu mândru-i decor. Cerul cheamă, pământul mă cheamă și nu știu spre ce vis să mă-ndrept. A mea inimă, fără vreo teamă , ca un codru-îmi foșnește în piept. De la capăt nu am nicio veste. Fericit îmi port pașii pe-un drum care vrea să aburce spre creste prin acest, plin de farmec, acum. Sunt convins,simt în mine că încă am destul când și cum și
SURÂS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374302_a_375631]
-
din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Spre seară cerul supărat și-ascunde în nori fața Luna și ea s-a întristat c-a-nvăluit-o ceața. Și-n tăcerea de cerneal-a nopții adormite, Vântul țese o urzeală de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
lasăSă pot șopti prin ogradă,Lângă cei dragi de acasă:,,Cad primii fulgi de ... XXXI. CAD FRUNZELE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012. Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... Citește mai mult re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele pe drum . . .Melancolie,Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
predilecție. În toate astea se apropie mai curînd de muzică în vreme ce vinul de Bordeaux ar fi pictură, iar cel de Bourgogne sculptură". Despre bășicuțele din băutura vie: "În cea mai aleatorie evoluție, ele au niște explozii mici, seci, fine, pocnesc, foșnesc, bucură urechea". Dar și sofisticata formulă de învechire a elixirului: "... spumarea, punerea pe pupitre, pritocirea, desfundarea, egalizarea, dozarea pentru a produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic domeniul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna plină cu dulcea ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
scurtă aventură, dar de care nu ați pomenit niciodată, deci cum ați fi putut fi Îndrăgostit de ea? d) altele 4. Ce părere aveți despre părul lung, roșcat? a) E puțin cam exagerat și sare prea tare În ochi b) Foșnește prea tare cînd ți-l unduiești KENNETH PRENDERGAST Prendergast de Witt Connell Consilieri financiari Forward House 394 High Holborn, Londra, WC1V 7EX D-nei R. Brandon 37 Maida Vale Mansions Maida Vale Londra, NW6 0YF 28 august 2003 Stimată doamnă Brandon
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din cele trei cicluri ale Vesperalelor mai cu seamă, restituie imaginea unui poet al stărilor difuze și evanescente: „Vine o zi când pădurile, calme, nu mai dau glas, /pasărea nu zboară mai sus de crengile tinere, / nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. * O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Referință Bibliografică: O NOUĂ TOAMNĂ... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin, Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea,Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin,Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea.Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea,Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri,Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea,Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri.Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin ... XII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
rotire, o poveste despre singurătate și uitare, permite trimiterea la teoria lui Mircea Eliade despre camuflarea sacrului în profan: o mănăstire e transformată în crescătorie de pui și păzitoarea ei, Dida, petrece o după-amiază ciudată sub cupola pe pereții căreia foșnesc ușor sfinții pictați. De veghe în coridor, de dimensiunile unei nuvele, surprinde incompatibilitatea a două tipuri de gândire: a unui paznic de închisoare, venit de la țară, și a deținuților comuniști care se află sub supravegherea lui și care încearcă să
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
triști și goi”. După întoarcerea armelor cerul s-ar arăta „doldora de lumină: lumină albă - odihnitoare”, iar „masele au prins să se miște / ca niște / torțe / uriașe, / cu foc nestins în ele, / păduri de brațe - / pătrunse de vânt prielnic - / au foșnit”. Pentru a nu lăsa nici un dubiu asupra sensului acestui tip de „vizionarism”, T. va publica în 1947, separat, discursivul poem politic Noiembrie, șapte, după cum semnează și câteva broșuri propagandistice ori traduce „literatură” de același gen. Dar se consacră în cele
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
cele proprii și în următoarele volume, mai ales în Steaua Polară (1960), în ale cărui tonuri se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
suită spre grădina reginei Semiramis...”. Alteori sonuri și elemente figurative din Ion Pillat se încarcă de materie cromatică de felul celei folosite cu bune rezultate de Al. Robot: „Captivă, luna zace-n năvoadele cu pești,/ zbătându-se și nu prea, foșnind prin solzii vineți,/ în timp ce-n altă lună, a lotcii pescărești/ aproape roase vâsle strâns le țineți”. Răsună aici și alte clape, inclusiv (și nu fără farmec) cele amintind de G. Călinescu: „văzduhul e vibrant:/ - planete, astre urse -/ parcă ne vin
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
orizont planimetric” al comandamentelor trupului), opoziția poetului nu întârzie să se manifeste. Ea dă tușe grotești tablourilor („Oameni se izbesc de geamul vitrinei, de poduri, / striviți de obloane, cu zgomot ca niște lăcuste”, străzi „plesnesc la-ncrucișare, ca tendoanele”, tramvaie foșnesc „ca viermi de mătase”) ori susține refugiul în aventura imaginară („cu evantaiul nopții pe noi și în pumni cu aritmetica cerului și a stelelor ude”). De asemenea, aduce pirueta ironică, prin care bagatelizează, în felul lui Rimbaud, clișeele trăirilor uniforme
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
de „apele tăcerii”, în care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
tăcerii”, în care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni unui
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni unui temperament echilibrat
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
un molift mic răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile s-au zbătut amenințător peste apa râului și a jurat că va ucide pe micul rebel. (Ă). Treceau primăveri - ferigile foșneau apoi iernile năpădeau cu zăpezile lor lucitoare cu fiecare primăvară moliftul creștea dar cu fiecare iarnă bradul se usca tot mai tare. Și iată că bradul aproape tot s-a uscat doar câteva ramuri mai păstrau o umbră de viață
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând apărute și dintre paginile acestora anotimpul va țâșni cu toate florile lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de fetiță silită să crească prea repede, Își Împărtășea grijile mătăniilor ca toți bărbații din familia Stephanides de dinaintea ei și de după ea (până la mine, dacă intru și eu la socoteală). Se duse la geam și scoase capul afară. Auzi vântul foșnind printre pini și printre mestecenii albi. Își numără În continuare mătăniile și, puțin câte puțin, acestea Își făcură efectul. Se simțea mai bine. Se hotărî să-și continue viața. Lefty nu avea să se Întoarcă În acea seară. Cui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face unghiile de la picioare și aude sunetul unui clarinet. Marele hit al lui Artie Shaw, Begin the Beguine, plutește În aerul umed. Face veverițele de pe firele de telefon să Înțepenească, ridicându-și atente capetele ca să asculte. Face frunzele merilor să foșnească și cocoșul de pe giruetă să Înceapă să se Învârtă. Cu ritmul ei rapid și melodia Învolburată, Begin the Beguine se ridică peste grădini și peste mobilierul de grădină, peste gardurile vii și peste leagănele de pe verande; sare gardul până În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acela dintre stomac și ficat unde - Îmi spusese ea Într-o zi - sălășluia Sfântul Duh. Se trăgea dintr-un loc mai adânc decât propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se refugieze În spatele ziarului, dar aerul perturbat de evantai Îi foșnea foile. Forța cu care Desdemona Își făcea vânt se simțea În toată casa: făcea ghemotoace de praf pe scări: mișca jaluzelele de la geamuri și, desigur, având În vedere că era iarnă, Îi făcea pe toți să tremure. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]