1,549 matches
-
alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându-mă pe un ton plângăcios și dulce și cu o expresie vulnerabilă pe față, dacă-i fac onoarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ultimii zece ani. Am dat din cap. De fapt, furtuna de zăpadă jucase un rol foarte important în piesa ultimelor douăzeci și patru de ore. În primul rând, din cauza ei, nu putusem să aterizăm decât abia la 2:00 a.m. Randall se foise teribil. Se ridicase în picioare și se plimbase în sus și-n jos prin avion, se agitase pe ideea că nu putea să se odihnească așa cum trebuie înainte de o săptămână cu un program nebunesc. Ne hotărâsem să ne întoarcem devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dejun și își începu rutina cotidiană cu spălatul și aspiratul și curățatul băii și... Implicarea într-o abordare integrată, spuse dr. Mayfield, este o componentă esențială a... Comisia Comună pentru Viitorul Dezvoltării Studiilor Liberale începuse o ședință. Wilt se tot foia în scaun și-și dori al dracului de tare să n-o facă. Lucrarea prezentată de dr. Mayfield, „Conținutul cerebral și programa nonacademică“, nu-l interesa absolut deloc și, în plus, era prezentată cu niște propoziții atât de întortocheate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care nu inspira încredere. Să mai vorbești de lipsa suspendării neîncrederii. N-o să mă credeți dacă vă spun, zise Wilt. Inspectorul se uită la el și își aprinse o țigară. — Ei? — Adevărul e că eu am îmbrăcat-o, zise Wilt, foindu-se stânjenit. — Dumneatavoastră ați îmbrăcat-o? — Da, întări Wilt. — Și aș putea îndrăzni să vă întreb ce scop aveați în minte atunci când ați îmbrăcat-o? — Nu știu precis. Inspectorul oftă semnificativ. — în ordine. Haideți să recapitulăm totul de la început. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
măritase. Când cum de ce... ei, da, i-a venit ei, așa, dintr-odată, parcă voia să scape de ceva care o urmărea. Prietenul unei prietene, doctorul Bănățeanu, da, a cerut-o, ea n-a dormit o noapte, s-a tot foit, dar dimineața a zis scurt: DA. S-au mutat din București, dar vin uneori, am să transmit mesajul, pac pac, uite-așa. Avea dreptate tov. Gică Teodosiu, primăvara la munte te prinde și te plesnește, să n-o mai uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu în sensul în care... nu, pur și simplu, prieten. Da, știu. Am auzit de el, multă lume a auzit, dar nu-l cunosc personal. Nu pot relata decât banalități știute de toți. Toată lumea cunoaște legenda Ianuli. Vancea s-a foit după țigări, nu le gasea, camera plutea într-o ceață cenușie. — Un om retras, se spune. Nu mai e cel de altădată, spune lumea. Foarte retras, am auzit. Și bolnav, foarte bolnav. A îmbătrânit și e bolnav și are griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de asemenea pot fi membri, în proporție de cel mult zece la sută auzitorii care sprijină Asociația.“ Dominic Vancea ridică privirea, funcționarul îl urmărea cu extremă atenție. Se priviră lung în ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndrepta spre el, dar se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am abătut. Știi ’mneata... Am pierdut-o. — Care? Ce? Scrisoarea de la Claudiu? — Aș! O mie de ani pace! Pentru cinstea obrazului nostru, vorba aia, să ne abatem, așa că... pontul cu scrisoarea. Domnul doctor Marga își îndreptă ochelarii pe nas, se foi în scaun. — Ce pont? Scrisoarea? Unde-i scrisoarea? — Care scrisoare? — Cum care? Nu vorbeai de o scrisoare? — A, scrisoarea! Scrisoarea becherului... da, da, persoană însemnată. Arma cu efect întârziat... o am acasă, la păstrare. La loc sigur, la păstrare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ori de câte ori menționa noua slujbă, o descria în termeni stranii, aproape religioși, făcând speculații pe marginea unor chestiuni precum forța spirituală și importanța nevoii de a găsi calea prin răbdare și umilință, ceea ce pe ceilalți îi stingherea, făcându-i să se foiască pe scaune. Inteligența nu i se tocise odată cu slujba, dar nimeni nu mai era dispus să asculte ce avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sare țandăra din orice. Și se înșală amarnic. Nu urăsc deloc bărbații. Deloc. De fapt îi iubesc. Dar nu are rost să dau înapoi acum sau o s-o zăpăcesc de tot pe săraca fată. Așa că nu spun nimic și mă foiesc tăcută. Cred că te-a făcut cineva să suferi mult în trecut, spune Amy după o pauză lungă. Sunt sigură că oamenii îl cred pe Adam Kirrane un ticălos, dar se înșală. —De unde știi? Mă prefac doar întâmplător interesată, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Oricum, iată-mă, gata să fac ceva ce chiar nu vreau să fac, dar trebuie s-o fac. E datoria mea. Debbie e prietena mea. Și nu o s-o las să sufere. Nu am dormit bine azi-noapte. M-am tot foit gândindu-mă la Adam și apoi m-am certat pentru că mi-am făcut speranțe cu el. M-am gândit și la Tim și la cum nici el nu vrea să aibă nimic de-a face cu mine. Apoi am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși e încă în pijamale, arată uimitor de odihnită. E evident că nu și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea greoi înainte să tragă draperiile și să arunce un ochi afară. Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-l imaginez cu o lopată În mână. Lângă un actor amator prost. Care... nu se simte bine... și... OK, ce să mă complic atâta, am să mi-l notez și gata. Scriu În blocnotes „rebranduire“ și „Doug Hamilton“ și mă foiesc ușor pe scaun. Dumnezeule, ce mă strâng chiloții. Vreau să spun că, după părerea mea, bikinii tanga nu sunt prea confortabili În general, dar ăștia sunt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e un lucru normal. Ce se Întâmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s‑o parchez la câteva străzi de noi. Te claxonez când ajung în față și plecăm. OK? — OK, zice Tarquin, dând din cap. Te aștept aici, cu Becky. Perfect! spun, încercând să zâmbesc cât mai larg. Suze dispare, eu mă foiesc pe scaun, în vreme ce Tarquin își întinde picioarele și se uită la ele. E înfiorătoare. Numai când îl văd îmi vine rău, și, deodată, știu că trebuie să zic ceva, altfel o să dispar la New York și șansa va fi pierdută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la o sală, după care chiar m‑am dus la Holmes Place, în Fulham, și mi‑am luat o broșură informativă. Dar pe urmă am citit articolul ăla foarte interesant, care zicea că poți să slăbești o grămadă dacă te foiești. Nu trebuie decât să dai din degete și chestii din astea! Așa că m‑am gândit că mai bine să aleg metoda asta, și să cheltuiesc banii economisiți pentru o rochie nouă. Nu e vorba că nu mi‑ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plătit întreaga datorie. Mi‑am plătit absolut toate sumele restante. Îmi permit un mic surâs, amintindu‑mi ce față a făcut John Gavin când i‑am înmânat tot bănetul ăla. Îmi doream foarte mult să‑l văd zvârcolindu‑se și foindu‑se și simțindu‑se prost. Dar, trebuie să recunosc că, după primele câteva mii, a început să zâmbească și să‑și cheme colegii să asiste la distracție. Iar, în final, mi‑a strâns mâna foarte călduros și mi‑a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cadrul de lemn al ferestrei trenului, Ne pas se pencher en dehors! dar numai gândul proximitèții ei cumplite îmi dè fiori reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a-mi atrage luarea aminte, foindu-se, Ori de câte ori își schimbè poziția pe banchetè, emanând în aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele, parchetul erau acoperite de cărți deschise, hârtii dactilografiate, probe de laborator, pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei mici și tari, care se foiau, simțindu-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pișcă, ultimul snobism de căcat al bieților mei părinți, care tot Încearcă, fără șanse, să se racordeze la moda de doi lei a clasei de mijloc bucureștene, din acest glorios sfârșit de secol comunist. Dar n-am stare și mă foiesc prin sufragerie - cum Îi spune, inadecvat, tata, pentru că am mâncat și vom mânca totdeauna În strâmta noastră bucătarie. Sau living, cum vrea să o boteze, cu eterna ei lipsă de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele au Început să se consulte cu voce tare, ca să acopere vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut, de ce să nu profităm de el aici, În parc? —Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora aceasta, mi-e imposibil acum! Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]