1,316 matches
-
credințele păstorilor. Prin limitarea ariei de cercetare, însoțirea descrierilor cu schițe și desene, ca și prin notarea fonetică a materialelor culese, P. anunță școala lui Ovid Densusianu. SCRIERI: [Studii de folclor și etnografie. Texte folclorice], în Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968. Traduceri: Homer, Iliada (Cartea I), București, 1888. Repere bibliografice: Chițimia, Folcloriști, 327-370; Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Bârlea, Ist. folc., 308-310; Iordan Datcu, Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor. Folclorul literar românesc, pref.
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
prin notarea fonetică a materialelor culese, P. anunță școala lui Ovid Densusianu. SCRIERI: [Studii de folclor și etnografie. Texte folclorice], în Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968. Traduceri: Homer, Iliada (Cartea I), București, 1888. Repere bibliografice: Chițimia, Folcloriști, 327-370; Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Bârlea, Ist. folc., 308-310; Iordan Datcu, Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor. Folclorul literar românesc, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979, 347-348; Dicț. lit. 1900, 680-681. I.H.C.
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
P. anunță școala lui Ovid Densusianu. SCRIERI: [Studii de folclor și etnografie. Texte folclorice], în Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968. Traduceri: Homer, Iliada (Cartea I), București, 1888. Repere bibliografice: Chițimia, Folcloriști, 327-370; Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Bârlea, Ist. folc., 308-310; Iordan Datcu, Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor. Folclorul literar românesc, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979, 347-348; Dicț. lit. 1900, 680-681. I.H.C.
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968. Traduceri: Homer, Iliada (Cartea I), București, 1888. Repere bibliografice: Chițimia, Folcloriști, 327-370; Ion Mușlea, George Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Bârlea, Ist. folc., 308-310; Iordan Datcu, Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor. Folclorul literar românesc, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979, 347-348; Dicț. lit. 1900, 680-681. I.H.C.
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
OLTEANU, A.[urică] Gh. (9.VI.1939, Mireș, j. Prahova), folclorist. Este fiul Anei (n. Leescu) și al lui Gheorghe Olteanu, funcționar. După studii universitare de limba și literatura română la București (1961-1966), devine profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din același oraș. Și-a susținut doctoratul cu teza Retorica liricii orale
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
, Marcel (4.IX.1896, Dorohoi - 15.II.1992, București), folclorist și poet. Este fiul Terezei (n. Chernbach) și al lui Teofil Olinescu, profesor de germană. După ce urmează gimnaziul la Pomârla (1907-1911) și Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani (1911-1915), este student la Academia de Arte Frumoase din Iași (1919-1921) și
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
omului, Iisus Hristos, viața omului, timp, duhuri nevăzute, făpturi de basm și a doua viață”. Receptarea contribuției lui O. a fost contradictorie: dacă Romulus Vulcănescu o situează între încercările eșuate de alcătuire a unei mitologii românești, I. Oprișan opinează că folcloristul „surprinde, în linii mari, cu justețe coordonatele de bază ale mitologiei românești și susține o structură coerentă”. O. însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și a publicat
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
lui Caragiale, Curentul eminescian), P.V. Haneș, Sextil Pușcariu, I.-A. Candrea ș.a. Uneori spiritele se încing, precum în cadrul polemicilor N. Iorga - Lazăr Șăineanu, Ovid Densusianu - A. Philippide, ca și în jurul unor acuzații de plagiat. Un spațiu generos au la dispoziție folcloriștii și etnografii Simion Florea Marian, T. Duțescu-Duțu, Th. D. Speranția, Sofia Nădejde, ca și G. Coșbuc. Și în ce privește literatura, N.r.r. manifestă eclectism. Proză publică, alături de mulți diletanți, Paul Bujor, Jean Bart, Em. Grigorovitza, Vasile Cosmovici, Victor Crăsescu, Artur Gorovei
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
transforme „într-un canal suplu și transparent prin care să se strecoare, cu cât mai puține pierderi, sufletul vorbitorului”. În Ne-a luat valul (1990) și în Vom muri și vom fi liberi (1990) a adunat, împreună cu un grup de folcloriști, un număr impresionant de mărturii ale participanților la evenimentele din decembrie 1989: anchete, mărturisiri, jurnale, graffiti, sloganuri. Lăudând această „tentativă de hologramă a momentului revoluției”, Monica Lovinescu - într-un text reprodus în volum - apreciază că „nici un elogiu nu pare exagerat
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
, Ion (27.IX.1913, Rădești, j. Olt - 23.VI.2000, Craiova), folclorist, poet și prozator. Fiu de țărani, N. urmează gimnaziul la Drăgășani (1927-1930), liceul la Slatina (1930- 1934) și Facultatea de Litere și Filosofie la București (1936-1940). Activează ca profesor suplinitor la școli din Râmnicu Sărat, Târgu Jiu, Turnu Severin și
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
liricii apar mai toate subdiviziunile: cântece de sărăcie și revoltă, cântece haiducești, cântece de răscoală și război, cântece de jale și noroc, cântece ciobănești și de natură, cântece de dragoste, de dor, cântece de lume și satirice. În majoritatea cazurilor, folcloristul folosește mijloace moderne de înregistrare și este preocupat de surprinderea manifestării diferențiate a formelor folclorice, de schimbările survenite în ultima jumătate de secol în viața satului. Se disting și câteva interesante observații privitoare la repartizarea repertoriului pe vârste, baladele fiind
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
, G. T. (15.XII.1884, București - 30.V.1984, București), folclorist. După ce învață la liceele „Matei Basarab” și „Enăchiță Văcărescu”, face studii universitare de litere și drept, absolvite în 1908. Funcționează ca bibliotecar la Institutul Geologic din București (1905-1930). A audiat în 1927 și 1928, câte două luni pe vară, cursuri
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
jocuri, fiind un instrument de lucru „unic în literatura de specialitate” (I.C. Chițimia). Pe de altă parte, prin Bibliografia poeziei noastre populare. Folclor român versificat cuprins în volume și broșuri. 1830-1935 (I-III, 1936) și prin Cei mai de seamă folcloriști români (1938), N.-V. se numără printre pionierii bibliografiei folclorului românesc. SCRIERI: Printre străini, București, 1913; „De închiriat o cameră mobilată”, București, 1914; În preajma artei, București, 1914; Elogiul frumuseței, București, 1915; Existența, munca, plictiseala și minciuna, București, 1915; Singur, București
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
I-II, București, 1933-1934; Bibliografia poeziei noastre populare. Folclor român versificat cuprins în volume și broșuri. 1830-1935, I-III, București, 1936; Le Folklore roumain versifié, București, 1936; Costumele naționale din România întregită, I-II, București, 1937-1940; Cei mai de seamă folcloriști români, București, 1938; Jocurile naționale românești, București, 1938; Monografiile orașelor, comunelor și mănăstirilor din România întregită. Bibliografie (1855-1938), București, 1939; Ce trebuie să citească tineretul român, București, 1939; Însemnătatea educativă și literară a operei lui Anton Pann (în colaborare cu
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
naționale din România întregită”, „Tinerimea română”, 1937, 1 septembrie; C. Pajură [C. Papacostea], „Rolul cultural și educativ al literaturii noastre populare”, „Nădejdea”, 1941, 28 octombrie; Mircea Seche, Schiță de istorie a lexicografiei române, II, București, 1969, 171-172; Valeriu Nițu, Un folclorist uitat, VTRA, 1972, 2; Șerban Cioculescu, Folcloristica, RL, 1980, 50; I. C. Chițimia, Preocupările pentru folclor ale lui G. T. Niculescu-Varone (1884-1984), „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1984, 100-102; Datcu, Dicț. etnolog., II, 113-115. I.D.
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
naționale, Cluj-Napoca, 1975; Munții Apuseni, muzeu istoric și pantheon al poporului român, București, 1977; Liga Culturală și unirea Transilvaniei cu România, Iași, 1978; Spre unitatea statală a poporului român. Legături politice și culturale între anii 1859-1918, București, 1979; Folclorul și folcloriștii mureșeni, Târgu Mureș, 1983. Antologii, ediții: Murăș, Murăș, apă lină... Literatură populară din regiunea Murășului de Sus, I, pref. Ion Agârbiceanu, Reghin, 1936 (în colaborare cu Eugen Nicoară); Ion Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, pref. edit., București, 1943, Crăiasa
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
nouă primăvară, VTRA, 1982, 2; Dumitru Micu, Istoricul literar, VTRA, 1982, 2; Gabriel Țepelea, Luptător împotriva dictatului de la Viena, VTRA, 1982, 2; Grigore Ploeșteanu, Pentru Transilvania, VTRA, 1982, 2; Dumitru Poptămaș, Animator cultural și publicist, VTRA, 1982, 2; Teodor Tanco, Folclorist, VTRA, 1982, 2; Ovidiu Papadima, Așa cum îl știu, VTRA, 1982, 2; Mihai Pop, Vasile Netea, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1987; Toader Buculei, Clio încarcerată, Brăila, 2000, 177-196; Dicț. scriit. rom., III, 449-451. N.M.
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
părerea autoarei) de acesta are ca scop ,,stabilirea echilibrului cerut de o lume nouă, o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o ,,antropologie de dinaintea antropologiei” În munca de teren sau În opera câtorva dintre marii etnografi și folcloriști români de la sfârșitul veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX. Astfel, studiile etnografice ale lui Simion Florea Marian despre ciclul vieții la români - Nașterea la Români, Nunta la Români, Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, Ioan (9.IX.1859, Buzău - 1932, București), folclorist. După absolvirea ciclului secundar la Buzău, O. face studii universitare de matematică la București, luându-și licența în 1887. A fost profesor la Galați (1881-1885) și la București (din 1887). Este autorul mai multor manuale de matematică pentru liceu și
OTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288597_a_289926]
-
OPRIȘAN, I.[onel] (17.IV.1940, Vădeni, j. Galați), folclorist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Smarandei (n. Dabija) și al lui Ioan Oprișan, țărani. A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Pechea și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
, Tudor (11.VI.1883, Țepu, j. Galați - 16.X.1921, Chișinău), folclorist și prozator. Urmează școala primară la Țepu (1891-1893) și Tecuci (1893-1895), cursurile gimnaziale (1895-1899) și Școala Militară la Iași (1899-1904), frecventând apoi Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1904-1906). Din 1907 predă istoria la școala gradelor inferioare
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Lambrior, corpus al folclorului românesc. Cărțile sale, bine apreciate în epocă de Mihail Sadoveanu, N. Iorga și îndeosebi de I. Bianu, care le-a susținut publicarea sub egida Academiei Române, s-au dovedit a fi, la examenul critic mai sever al folcloriștilor de mai târziu, minate de unele deficiențe, cum ar fi sistematizarea puțin riguroasă a materialelor după specii și localități, reproducerea textelor din memorie, modificarea lor prin inoportune îndreptări cărturărești, absența, în unele cazuri, a precizărilor privind sursele etc. Totuși, lui
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Mai sistematică și mai interesantă prin conținut este lucrarea Cimilituri românești (1908), care adaugă la colecția din 1898 a lui Artur Gorovei 369 de ghicitori, multe din ele inedite, despre 245 de noțiuni, majoritatea fiind culese din satul natal al folcloristului. Cărțile următoare mărturisesc aspirația lui P. de a realiza o colecție etnofolclorică monografică a zonei Tecuci. În răstimp de numai treisprezece ani (între 1909 și 1921) el publică peste douăzeci și cinci de volume de proză și versuri populare, de credințe și
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
balade necunoscute până atunci. Cu excepția câtorva cântece viciate de intervenții cărturărești, textele vădesc autenticitate și demonstrează „comunitatea de repertoriu și de stil dintre sudul Moldovei și Muntenia” (Ovidiu Bârlea). Preocuparea ce individualizează poate în modul cel mai pregnant activitatea de folclorist a lui P. este culegerea de mitologie populară. Lucrările Sfârșitul lumii (1911), Povestea lumii de demult (1913), Diavolul învrăjbitor al lumii (1914), Cerul și podoabele lui (1915), Văzduhul (1916) și Mitologie românească, volumul I: Dușmani și prieteni ai omului (1916
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]